ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8125/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8125/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 207 din 14
februarie 2002, SC D.F.E.E.E. SA, a respins cererea formulată, în temeiul
dispozițiilor Legii nr. 10/2001, de C.T. și C.P., privind restituirea în natură
sau în echivalent a terenului în suprafață de 9280 mp situat în Târgu Jiu,
județul Gorj, cu motivarea că acesta nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
La 15 martie 2002, persoanele
îndreptățite au contestat această decizie, solicitând instanței, în
contradictoriu cu SC D.F.E.E.E. SA București, F.R.E. Târgu Jiu, SC E.L. SA
București, F.R.E. Craiova, SC E.C. SA Târgu Jiu și Statul Român, prin
Ministerul Finanțelor Publice, să dispună obligarea pârâților de a le restitui
în natură imobilul sau a le acorda măsuri reparatorii în echivalent.
Investit cu soluționarea acestui litigiu,
Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 252 din 22 octombrie 2002, a
admis acțiunea și anulând decizia le-a obligat pe primele trei pârâte să
plătească petenților sumele de 1.023.013.972 lei, 1.123.271.288 lei și
respectiv 19.467.440 lei, despăgubiri civile.
Totodată a respins ca nefondată
acțiunea, față de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, prima
instanță a reținut în esență, că în mod greșit s-a stabilit, prin decizia
atacată, că terenul în litigiu intră sub incidența Legii nr. 18/1991, întrucât
la 1 ianuarie 1990 imobilul nu se afla în patrimoniul CAP, fiind preluat abuziv
de stat.
Cum însă, pe suprafața în litigiu,
SC E.L. SA, prin cele două unități ale sale și SC E.C. Târgu Jiu, au efectuat investiții,
terenul fiind necesar desfășurării activității pârâtelor, acestea nu pot fi
obligate decât la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, corespunzător
valorii imobilului.
Apelul pârâtelor SC E.L. SA, sucursala
Oltenia, SDFEE Târgu Jiu și SC E.L. SISEE Craiova, a fost admis prin decizia
nr. 169 din 4 iulie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, care, a
schimbat sentința în sensul de a constata că valoarea de expertiză a terenului
în litigiu este de 1.023.013.972 lei, pentru suprafața deținută de prima
pârâtă, 1.123.271.288 lei, pentru suprafața deținută de cea de a 2-a pârâtă și
19.467.440 lei pentru suprafața deținută de SC E.C. SA Târgu Jiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
control judiciar a reținut că, întrucât art. 40 din Legea nr. 10/2001
precizează că pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent urmează a
fi elaborată, prin lege, o metodologie specială de calcul, instanțele au
competența de a stabili, pe baza de expertiză tehnică, doar valoarea de
circulație a imobilelor, fără a se putea pronunța asupra cuantumului
despăgubirilor ce urmează a fi acordate persoanelor îndreptățite.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs, în termen legal, SC E.L. SA București și SC F.D.F.E.E.E.
Oltenia SA, sucursala de D.F.E.E. Târgu Jiu.
Invocând temeiurile de casare și
modificare prevăzute de art. 304 pct. 3, 5, 6 și 9 C. proc. civ. pârâtele
susțin în esență că hotărârile pronunțate în cauză, date cu interpretarea
eronată a actelor deduse judecății și aplicarea greșită a legii, sunt lipsite
de temei legal, după cum urmează:
- terenul în litigiu nu face obiect
al Legii nr. 10/2001, întrucât a fost teren agricol, în cauză fiind aplicabile
dispozițiile art. 8 alin. (1) din acest act normativ.
- reclamanții nu au făcut dovada
identității terenului în litigiu cu cel cumpărat de autorii lor, prin
contractul de vânzare cumpărare încheiat la 9 mai 1934 și nici a continuității
dreptului de proprietate până la data preluării abuzive.
- instanța de control judiciar,
modificând sentința, a acordat altceva decât reclamanții au solicitat prin
cererea de chemare în judecată și nu a reținut critica vizând nelegalitatea
modului de evaluare.
- instanța de fond s-a pronunțat cu
încălcarea normelor de ordine publică privind competența teritorială.
Recursurile se privesc ca nefondate,
urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce succed.
Terenul în suprafață de 9.280 mp, în
legătură cu care persoanele îndreptățite au formulat notificarea din 31 mai
2001, este situat în intravilanul municipiului Târgu Jiu, fiind preluat abuziv
de stat în anul 1956 fără plata vreunei despăgubiri și dat ulterior în
folosința și administrarea pârâtelor, aspecte reținute de altfel, cu autoritate
de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 5190 din 16 mai 1997 a Judecătoriei
Târgu Jiu (f.5 dosar nr. 1464/2002 al Tribunalului Gorj).
Faptul că cei în cauză au solicitat
retrocedarea terenului și în condițiile legilor fondului funciar, nu are
relevanță sub aspectul domeniului de aplicare al Legii nr. 10/2001, care are și
caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter
reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că
sfera sa de reglementare, acoperă și acele terenuri, situate în intravilanul
localităților care, până la intrarea în vigoare a legii, 14 februarie 2001, nu
au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.
Localizarea imobilului și sediul
unității deținătoare, au atras competența teritorială de primă instanță a
Tribunalului Gorj, care a soluționat cauza în acord cu dispozițiile art. 24
alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară Legii nr. 247/2005,
textul nefăcând distincție între unități deținătoare cu sau fără personalitate
juridică.
Cu probele administrate în cauză,
reclamanții au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite în înțelesul
art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din lege, a preluării
abuzive a imobilelor, cât și a identității dintre terenul în litigiu și cel
care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat de autorii
acestora la 9 mai 1934 (f.14,15,16-22,81,86,87,105 și 106, dosar fond).
Nefondată este și critica ce vizează
motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. neputându-se
reține, față de cererile formulate prin acțiunea introductivă, că instanța de
control judiciar a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
În condițiile în care reclamanții au
solicitat, în subsidiar, ca o consecință a anulării deciziei atacate, obligarea
pârâtelor la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent bănesc, cerere
admisă de prima instanță, modificarea sentinței și stabilirea doar a valorii de
expertiză a terenului, nu poate fi interpretată în sensul textului mai sus
citat, soluția instanței de apel, greșită, de altfel, dezavantajându-i net, pe
reclamanți.
Astfel, cum prin decizia atacată,
notificarea a fost respinsă fără o motivare pertinentă, era firesc și în
spiritul legii, ca acțiunea în justiție urmată de anularea acestei decizii să
conducă la obligarea recurentelor de a achita celor în cauză despăgubiri pentru
terenul preluat abuziv.
Or, instanța de control judiciar,
deși a constatat în mod corect dreptul celor în cauză de a primi despăgubiri a
înlăturat obligarea pârâtelor la plata acestor sume, reprezentând valoarea de
circulație a imobilului ce nu poate fi restituit în natură.
În contextul dispozițiilor Legii nr.
10/2001, privită în ansamblu, nu poate fi acceptată ideea unei limitări a
competenței instanței privind aprecierea asupra cuantumului despăgubirilor,
neexistând nici o prevedere din lege care să interzică aceasta.
Acest aspect nu poate fi reținut
însă ca motiv de casare, fără a se încălca principiul
non reformatio in
pejus
, în condițiile în care reclamanții nu au declarat recurs.
În ceea ce privește evaluarea
terenului aceasta s-a făcut conform Buletinului Corpului Experților Tehnici nr.
46/1998, emis în vederea aplicării H.G. nr. 834/1991, criteriile de apreciere
asupra valorii terenului având, în mod firesc, în vedere, zona de situare a
imobilului și dotările acestuia.
Așa fiind, recursurile urmează a fi
respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele SC F.Î.S.E.E.L.S.
SA București și de SC F.D.F.E.E.E. Oltenia SA, sucursala Târgu Jiu, împotriva
deciziei nr. 169 din 4 iulie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.