ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8125/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 207 din 14 februarie 2002, SC D.F.E.E.E. SA, a respins cererea formulată, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, de C.T. și C.P., privind restituirea în natură sau în echivalent a terenului în suprafață de 9280 mp situat în Târgu Jiu, județul Gorj, cu motivarea că acesta nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. La 15 martie 2002, persoanele îndreptățite au contestat această decizie, solicitând instanței, în contradictoriu cu SC D.F.E.E.E. SA București, F.R.E. Târgu Jiu, SC E.L. SA București, F.R.E. Craiova, SC E.C. SA Târgu Jiu și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să dispună obligarea pârâților de a le restitui în natură imobilul sau a le acorda măsuri reparatorii în echivalent.

Investit cu soluționarea acestui litigiu, Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 252 din 22 octombrie 2002, a admis acțiunea și anulând decizia le-a obligat pe primele trei pârâte să plătească petenților sumele de 1.023.013.972 lei, 1.123.271.288 lei și respectiv 19.467.440 lei, despăgubiri civile. Totodată a respins ca nefondată acțiunea, față de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență, că în mod greșit s-a stabilit, prin decizia atacată, că terenul în litigiu intră sub incidența Legii nr. 18/1991, întrucât la 1 ianuarie 1990 imobilul nu se afla în patrimoniul CAP, fiind preluat abuziv de stat. Cum însă, pe suprafața în litigiu, SC E.L.

SA, prin cele două unități ale sale și SC E.C. Târgu Jiu, au efectuat investiții, terenul fiind necesar desfășurării activității pârâtelor, acestea nu pot fi obligate decât la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, corespunzător valorii imobilului. Apelul pârâtelor SC E.L. SA, sucursala Oltenia, SDFEE Târgu Jiu și SC E.L. SISEE Craiova, a fost admis prin decizia nr. 169 din 4 iulie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, care, a schimbat sentința în sensul de a constata că valoarea de expertiză a terenului în litigiu este de 1.023.013.972 lei, pentru suprafața deținută de prima pârâtă, 1.123.271.288 lei, pentru suprafața deținută de cea de a 2-a pârâtă și 19.467.440 lei pentru suprafața deținută de SC E.C.

SA Târgu Jiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că, întrucât art. 40 din Legea nr. 10/2001 precizează că pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent urmează a fi elaborată, prin lege, o metodologie specială de calcul, instanțele au competența de a stabili, pe baza de expertiză tehnică, doar valoarea de circulație a imobilelor, fără a se putea pronunța asupra cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate persoanelor îndreptățite. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, SC E.L. SA București și SC F.D.F.E.E.E. Oltenia SA, sucursala de D.F.E.E. Târgu Jiu. Invocând temeiurile de casare și modificare prevăzute de art. 304 pct. 3, 5, 6 și 9 C. proc.

civ. pârâtele susțin în esență că hotărârile pronunțate în cauză, date cu interpretarea eronată a actelor deduse judecății și aplicarea greșită a legii, sunt lipsite de temei legal, după cum urmează: - terenul în litigiu nu face obiect al Legii nr. 10/2001, întrucât a fost teren agricol, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din acest act normativ. - reclamanții nu au făcut dovada identității terenului în litigiu cu cel cumpărat de autorii lor, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 9 mai 1934 și nici a continuității dreptului de proprietate până la data preluării abuzive. - instanța de control judiciar, modificând sentința, a acordat altceva decât reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată și nu a reținut critica vizând nelegalitatea modului de evaluare.

- instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea normelor de ordine publică privind competența teritorială. Recursurile se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce succed. Terenul în suprafață de 9.280 mp, în legătură cu care persoanele îndreptățite au formulat notificarea din 31 mai 2001, este situat în intravilanul municipiului Târgu Jiu, fiind preluat abuziv de stat în anul 1956 fără plata vreunei despăgubiri și dat ulterior în folosința și administrarea pârâtelor, aspecte reținute de altfel, cu autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 5190 din 16 mai 1997 a Judecătoriei Târgu Jiu (f.5 dosar nr. 1464/2002 al Tribunalului Gorj).

Faptul că cei în cauză au solicitat retrocedarea terenului și în condițiile legilor fondului funciar, nu are relevanță sub aspectul domeniului de aplicare al Legii nr. 10/2001, care are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că sfera sa de reglementare, acoperă și acele terenuri, situate în intravilanul localităților care, până la intrarea în vigoare a legii, 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite. Localizarea imobilului și sediul unității deținătoare, au atras competența teritorială de primă instanță a Tribunalului Gorj, care a soluționat cauza în acord cu dispozițiile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară Legii nr. 247/2005, textul nefăcând distincție între unități deținătoare cu sau fără personalitate juridică.

Cu probele administrate în cauză, reclamanții au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite în înțelesul art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din lege, a preluării abuzive a imobilelor, cât și a identității dintre terenul în litigiu și cel care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat de autorii acestora la 9 mai 1934 (f.14,15,16-22,81,86,87,105 și 106, dosar fond). Nefondată este și critica ce vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. neputându-se reține, față de cererile formulate prin acțiunea introductivă, că instanța de control judiciar a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

În condițiile în care reclamanții au solicitat, în subsidiar, ca o consecință a anulării deciziei atacate, obligarea pârâtelor la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent bănesc, cerere admisă de prima instanță, modificarea sentinței și stabilirea doar a valorii de expertiză a terenului, nu poate fi interpretată în sensul textului mai sus citat, soluția instanței de apel, greșită, de altfel, dezavantajându-i net, pe reclamanți. Astfel, cum prin decizia atacată, notificarea a fost respinsă fără o motivare pertinentă, era firesc și în spiritul legii, ca acțiunea în justiție urmată de anularea acestei decizii să conducă la obligarea recurentelor de a achita celor în cauză despăgubiri pentru terenul preluat abuziv.

Or, instanța de control judiciar, deși a constatat în mod corect dreptul celor în cauză de a primi despăgubiri a înlăturat obligarea pârâtelor la plata acestor sume, reprezentând valoarea de circulație a imobilului ce nu poate fi restituit în natură. În contextul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, privită în ansamblu, nu poate fi acceptată ideea unei limitări a competenței instanței privind aprecierea asupra cuantumului despăgubirilor, neexistând nici o prevedere din lege care să interzică aceasta. Acest aspect nu poate fi reținut însă ca motiv de casare, fără a se încălca principiul non reformatio in pejus , în condițiile în care reclamanții nu au declarat recurs. În ceea ce privește evaluarea terenului aceasta s-a făcut conform Buletinului Corpului Experților Tehnici nr. 46/1998, emis în vederea aplicării H.G.

nr. 834/1991, criteriile de apreciere asupra valorii terenului având, în mod firesc, în vedere, zona de situare a imobilului și dotările acestuia. Așa fiind, recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele SC F.Î.S.E.E.L.S. SA București și de SC F.D.F.E.E.E. Oltenia SA, sucursala Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 169 din 4 iulie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.