ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4818/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 noiembrie 2001 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul B.M. a chemat în judecată SC R. SA, Prefectura Gorj, Ministerul Finanțelor Publice și A.P.A.P.S. București, solicitând obligarea acestora la plata unor despăgubiri bănești în cuantum de 100 miliarde lei în temeiul art. 2 și art. 36 din Legea nr. 10/2001, pentru un teren în suprafață de 10.546 mp, ce i-a aparținut și a fost preluat abuziv de stat, aflându-se sub clădirile edificate de pârâta SC R. Prin sentința civilă nr. 131 din 2 iulie 2002 Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis acțiunea față de pârâtele SC R. SA și A.P.A.P.S.

București, care au fost obligate să plătească reclamantului despăgubiri în cuantum de 3.572.121.716 lei, acesta urmând să restituie suma de 37.215.146 lei reprezentând despăgubiri actualizate, încasate la data exproprierii. A fost respinsă acțiunea față de Prefectura județului Gorj, Primăria Târgu Jiu și Ministerul Finanțelor Publice. În motivarea sentinței s-a reținut că pentru terenul expropriat, afectat în prezent de investiții ale SC R. SA aceasta, împreună cu A.P.A.P.S. implicată în privatizarea primei pârâte, este ținută de obligația de a plăti despăgubiri în cuantumul determinat prin expertiză, în baza art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, despăgubirile încasate în urma aplicării Decretului de expropriere nr. 45/1975.

S-a constatat de asemenea că celelalte pârâte nu au calitate pocesual pasivă. Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele SC R. SA și A.P.A.P.S.. Prin decizia civilă nr. 31 din 21 februarie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile, a schimbat sentința în sensul că s-a constatat dreptul reclamantului de a primi despăgubiri, valoarea actuală de circulație a terenului fiind de 3.572.121.716 lei. A motivat instanța decizia pronunțată cu referire la caracterul special al procedurii de acordare a echivalentului bunurilor ce nu pot fi restituite în natură și intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul, care a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., fiind nelegală doar constatarea dreptului său la despăgubiri, fără obligarea în mod direct a pârâtelor la plată. Prin întâmpinare, intimata SC R. SA a solicitat respingerea recursului. Recursul nu este fondat, urmând a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente. Reclamantul a fost proprietarul unui teren în suprafață de 10.546 mp, situat în Târgu Jiu, care a fost expropriat în anul 1975 în vederea construirii unei fabrici de mobilă. I s-au acordat despăgubiri în bani și i s-a repartizat locuință. Instanța de apel, în concordanță cu petitul acțiunii privind repararea prin echivalent a prejudiciului suportat de reclamant și respectând legea în vigoare, Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, precum și instrucțiunile de aplicare, a constatat caracterul abuziv al preluării și dreptul recurentului – reclamant la despăgubiri.

Cu privire la modalitatea concretă a acordării compensațiilor, în mod corect a observat că trebuie parcursă procedura de ordin administrativ specială, fixată în titlul II din O.U.G. nr. 184/2002. Ca atare, constatând că la pronunțarea deciziei recurate nu s-a încălcat legea, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurent, calea de atac extraordinară exercitată urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva deciziei nr. 31 din 21 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2004.