ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2066/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2066/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr. 2066/2016

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

plângerea formulată în baza Legii nr. 10/2001, petenta A., prin procurator

B., în contradictoriu cu intimatele SC C. SA Craiova, prin Sucursala Târgu Jiu,

SC D. SA Târgu Jiu, SC E. SA Târgu Jiu, SC F. SA Tg, Jiu, SC G. SRL, SC H. SRL,

SC I. SA, SC J. SRL, Prefectura Gorj, Primăria Târgu Jiu, SC K. SA Gorj,

SC L. SA Gorj, a solicitat anularea deciziei de respingere a notificării

nr. 1120 din 6 septembrie 2004, emisă de SC C. SA Craiova, precum și

obligarea la restituirea în natură a suprafețelor ce pot fi

restituite de intimate, cu referire la terenul din Târgu Jiu, pct

"Liveni" (Livezi) Zona Amaradia (Săvinești), ce se va

stabili în urma identificării prin expertiză, iar, în mod contrar,

să se dispună obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent

pecuniar, pentru diferența de teren ce nu poate fi restituit fizic, sumele

urmând a fi stabilite prin expertiză, precum și la obligarea la

cheltuieli de judecată.

Prin

Sentința nr. 346 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul

Gorj, în Dosarul nr. x/95/2004, s-a admis în parte contestația cu

precizarea ulterioară din 26 septembrie 2005, formulată de

petiționara A., împotriva pârâților SC K. SA Gorj, SC L. SA Gorj, SC

M. SA București, prin M. SA Craiova, SC N. SA București prin

Direcția de Telecomunicații Dolj, Direcția de Operațiuni

Județene Gorj, Prefectura Gorj, Primăria Târgu Jiu, jud. Gorj. S-a

luat act că petiționara a renunțat la judecată

față de intimatele SC D., SC E. SA, SC F., SC G. SRL, SC H. SRL, SC

I. SA. Târgu Jiu și SC J. SRL. S-a constatat că petiționara a

solicitat introducerea în cauză a SC K., SC L., SC M. București

și SC N. SA București - Direcția de Telecomunicații Dolj -

Direcția de Operațiuni Județene Gorj și s-a menținut

cererea de chemare în judecată pentru opozabilitate față de

Prefectura Județului Gorj și Primăria Târgu Jiu. S-a constatat

că petiționara este îndreptățită să

primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga

suprafață de teren ce este ocupată de investiții de

către unitățile deținătoare în conformitate cu disp.

art. 1 - 5 din Legea nr. 247/2005. S-a respins contestația împotriva dispoziției

1120 din 06 septembrie 2004 a SC C. SA, ca nefondată. S-a respins cererea

de restituire în natură a terenurilor față de intimatele

detentor - terenurile fiind afectate de investiții și intrate în

circuitul civil cât și cererea de chemare în garanție a AVAS

formulată de SC K. SA.

Prin

Decizia civilă nr. 265 din 08 septembrie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/95/2004, s-a respinge excepția

lipsei de interes. Au fost respinse apelurile declarate de pârâtele SC N. S.A,

București prin Direcția de Telecomunicații Dolj, SC N. SA

București prin Direcția de Operațiuni județene Gorj, SC K.

Gorj SA și SC L. SA Gorj împotriva Sentinței civile nr. 346 din 16

octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, apelantele fiind

obligate la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Prin

Decizia civilă nr. 315 din 22,01,2010, pronunțata de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, s-au admis recursurile declarate de pârâții

SC K. Gorj SRL, SC L. SA Târgu Jiu și SC N. SA împotriva Deciziei civile

nr. 265 din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă, a fost casată decizia și trimisă cauza

aceleiași instanțe, spre rejudecarea apelului.

Prin

Decizia civilă nr. 372 A din data de 5 decembrie 2011 a Curții de

Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins excepția lipsei de

interes invocată de reclamantă, a respins apelurile declarate de SC

K. SA Gorj și SC L. SA Gorj împotriva Sentinței civile nr. 346 din 16

octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, a admis apelul

declarat de SC N. SA București și a admis în parte sentința

civilă, în sensul respingerii contestației față. de

această pârâtă, fiind menținut restul dispozițiilor sentinței

atacate.

În

motivarea acestei decizii s-au reținut, în esență,

următoarele:

Potrivit

deciziei de casare, natura măsurilor reparatorii acordate prin

sentința civilă nu a putut fi reevaluată în recurs și

implicit, nici cu ocazia rejudecării, deoarece s-a stabilit

imposibilitatea restituirii în natură, în mod irevocabil.

În

ceea ce privește pe apelanta SC N. SA București, s-a reținut

că, în condițiile în care această parte a dobândit în

proprietate 1000 mp teren de la o persoană fizică, căreia i s-a

recunoscut dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 1351981 din 20

mai 2000, de către Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.

18/1991 Gorj, nu este îndeplinită cerința ca dobândirea bunului

să fi avut loc fie prin reorganizarea fostelor întreprinderi de stat în

regii autonome, companii naționale și societăți comerciale

cu capital de stat în temeiul Legii nr. 15/1990, fie prin înființarea

acestora, fie în strânsă legătură cu operațiunile de

privatizare.

Raportat

la această situație s-a concluzionat că este viabilă

ipoteza din art. 29 alin. (4) din. Legea nr. 10/2001, potrivit căreia

emiterea titlului de proprietate de către unitatea

administrativ-teritorială echivalează cu o

"înstrăinare" a unui bun aflat la dispoziția sa,

situație ce atrage și incidența dispoz. art. 26 din lege, iar în

acest context, măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de lege

urmează a fi acordată de către Primăria Mun. Târgu Jiu.

S-a

impus însă ca, față de această apelantă, să se

identifice cu certitudine terenul ocupat atât de aceasta cât și de SC M.

SA, să fie determinat cu certitudine regimul juridic al terenului

deținut de cele societăți în sensul dacă acesta este parte

din suprafața de 1000 mp dobândiți prin contractul de

vânzare-cumpărare sau de cea de 2889 mp - concesiune și câtimea exactă

a fiecărei părți, indicându-se ca în acest scop să se

efectueze un nou raport sau să completeze cel deja existent la dosar.

Prin

raportul de expertiză efectuat în cauză s-a concretizat că SC N.

SA ocupă din suprafața de teren notificată 1514 mp din care 1000

mp constituie suprafața de teren cumpărată și 514 mp -

teren concesionat, iar SC M. SA ocupă suprafața de 638 mp din terenul

concesionat, deci este ocupat de cele două societăți un teren în

suprafață de 2152 mp.

Față

de cele reținute mai sus, precum și de dezlegările de drept

formulate în decizia de casare, s-a constatat că în prezenta cauză SC

N. SA nu are calitate procesuală pasivă atât timp cât nu este din

punct de vedere legal deținătoarea terenului notificat.

În

ceea ce privește apelurile formulate de SC L. SA și SC K. SA Târgu

Jiu, examinând actele de privatizare s-a constatat că SC L. SA Târgu Jiu

s-o privatizat potrivit contractului de cumpărare a acțiunilor de la

FPS nr. 1057 din 30 iunie 1997, prin cumpărarea a 40% din acțiuni,

iar SC K. SA Târgu Jiu, prin contractul de cumpărare acțiuni nr. 112

din 7 iunie 1995, înregistrat la nr. 1679/2005, prin cumpărarea a 70% din

capitalul societății, astfel că, ținând cont de

situația actuală a celor două societăți comerciale s-a

reținut că în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 21 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

În

speță, așa cum rezultă însă din concluziile raportului

de expertiză suprafețele de teren ocupate de cele două

societăți comerciale, nu pot fi restituite în natură deoarece

sunt ocupate de construcții și utilitățile aferente acestora,

ceea ce implică acordarea unor măsuri reparatorii.

Instanța

a administrat probatorii privind aplicarea dispoz. art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 și a reținut că suprafața de teren

notificată nu intră sub incidența acestui text de lege, nefiind

situată în extravilanul loc. Târgu Jiu, iar reclamantei nu i s-a

reconstituit dreptul de proprietate asupra vreunei porțiuni din acest

teren în condițiile Legii nr. 18/1991.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanta A. și de pârâta SC K. Gorj

SRL.

Prin

memoriul de recurs, reclamanta a indicat dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ. și a susținut că decizia atacată

este nelegală și nemotivată. A arătat că, prin

admiterea apelului pârâtei SC N. SA București pentru suprafața

deținută de 1514 mp, din care 1000 mp cumpărată de la O.,

căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul nr.

1351981/2000 de către Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj,

și 514 mp concesionați de la Primăria mun. Târgu Jiu,

instanța nu a menționat obligația acestui din urmă pârât de

a emite dispoziție pentru despăgubiri în condițiile Legii nr.

247/2005.

A

mai arătat arată că, în mod corect instanța a reținut

în pag. 30 a hotărârii că suprafața de teren cumpărată

de la o persoană fizică de SC N. SA București, a aparținut

autorilor persoanei îndreptățite A., reconstituindu-se dreptul de

proprietate în condiții necunoscute numitului O., dar fără

să observe raportul de expertiză, nu a făcut constatarea că

acea suprafață a făcut parte din suprafața de 10000 mp cerută

de deținătoare.

A

susținut că, dacă actualii deținători ai celorlalte

suprafețe de teren, emit decizie pentru propunerea de despăgubiri, nu

s-a clarificat situația terenului 1514 mp, pentru care decizia de

despăgubiri trebuie să fie emisă de Primăria mun. Târgu

Jiu.

Prin

cererea de recurs, pârâta SC K. Gorj SRL a indicat dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și a arătat că instanța de apel

trebuia să rețină excepția lipsei calității

procesuale pasive invocate, în condițiile în care terenul solicitat nu se

află în incinta acestei societăți.

A

mai arătat că din raportul de expertiză extrajudiciară

rezultă că terenurile nu se suprapun, iar notele de

ședință depuse de intimate la termenul din 30 mai 2006

reprezintă o precizare a plângerii inițiale, motiv pentru care

această cerere ar fi trebuit disjunsă.

Prin

întâmpinarea depusă la 11 octombrie 2012, intimata N. SA - actuala P. SA a

arătat că nu are capacitate procesuală pasivă, că

recursul reclamantei e lipsit de interes, dar și nul, iar prin întâmpinarea

la recursul reclamantei, pârâta SC L. SA Gorj a invocat inadmisibilitatea

recursului, motivat de împrejurarea că nu a fost respectată procedura

prealabilă față de această intimată.

La

termenul de judecată din 27 octombrie 2016, avocatul intimatelor-pârâte P.

SA București, P. SA București prin Direcția de Operațiuni

Județene Gorj, P. SA București prin Direcția de

Telecomunicații Dolj a pus concluzii de admitere a excepției

nulității ambelor recursuri.

În

ceea ce privește excepția lipsei de interes, Înalta Curte reține

că interesul, una din condițiile de exercițiu ale acțiunii

civile, este folosul practic pe care o parte îl urmărește prin

declanșarea procedurii judiciare, iar acesta trebuie să fie legitim,

născut, direct și actual.

În

speță, prin decizia atacată s-a respins contestația

formulată de către reclamantă față de pârâta SC N. SA

București, astfel că recurenta justifică un interes în

promovarea căii de atac.

Referitor

la excepția inadmisibilității recursului, invocată de

către SC L. SA Gorj care a susținut că nu a fost respectată

procedura prealabilă față de această parte, Înalta Curte

constată că recursul este admisibil, având în vedere că

acțiunea a fost formulată la data de 14 octombrie 2004, iar

sentința primei instanțe a fost pronunțată în 16 octombrie

2007, contestația formulată în condițiile art. 26 din Legea nr.

10/2001 fiind supusă atât apelului, cât și recursului, motiv pentru

care nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte care nu au nicio

legătură cu admisibilitatea căii de atac.

Referitor

la excepția nulității ambelor recursuri, Înalta Curte

constată următoarele:

Potrivit

art 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie

să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu

separat.

Recursul

se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși

cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs

fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin.

(1) din cod prevede ca recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se

referă la motivele de ordine publică.

Potrivit

legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau

modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă,

pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte,

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de

judecată ai instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului,

dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin.

(3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor

într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod.

În

speță, în cuprinsul memoriului de recurs, reclamanta a arătat

că nu s-a clarificat situația terenului în suprafață de

1514 mp, iar pârâta a susținut că instanța de apel trebuia

să rețină excepția lipsei calității procesuale

pasive invocate, în condițiile în care terenul solicitat nu se află

în incinta acestei societăți, făcând trimitere la

reținerile unui raport de expertiză extrajudiciară.

Prin

urmare, se observă că recurenții nu au susținui în vreun

fel nelegalitatea soluției atacate, prin care, în ceea ce privește

pretențiile reclamantei, s-a respins contestația formulată de

către aceasta în contradictoriu cu SC N. SA București, iar apelul

declarat de către pârâta SC K. SRL Gorj a fost respins, ca nefondat,

instanța reținând că această societate nu a fost

privatizată integral, astfel că se impune acordarea de măsuri

reparatorii.

Cu

toate că recurenții au indicat, drept temei al recursurilor declarate,

cazurile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în

susținerea cererilor aceștia fac o înșiruire de afirmații

nestructurate din punct de vedere juridic. Eventualele critici susceptibile de

încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să

dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care

motive este eronat și nelegal raționamentul Curții de Apel

Craiova în soluționarea cererilor de apel.

Văzând

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum

și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate eu cele ale art. 304 din cod,

Înalta Curte va constata nulitatea recursurilor exercitate în asemenea

condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun

aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepțiile lipsei de interes și a inadmisibilității

recursului declarat de reclamanta A.

Constată

nule recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâta SC K. Gorj SRL

împotriva Deciziei nr. 372 A din data de 5 decembrie 2011 a Curții de Apel

Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - GV