ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2066/2016

Decizia nr. 2066/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin plângerea formulată în baza Legii nr. 10/2001, petenta A., prin procurator B., în contradictoriu cu intimatele SC C. SA Craiova, prin Sucursala Târgu Jiu, SC D. SA Târgu Jiu, SC E. SA Târgu Jiu, SC F. SA Tg, Jiu, SC G. SRL, SC H. SRL, SC I. SA, SC J. SRL, Prefectura Gorj, Primăria Târgu Jiu, SC K. SA Gorj, SC L. SA Gorj, a solicitat anularea deciziei de respingere a notificării nr. 1120 din 6 septembrie 2004, emisă de SC C. SA Craiova, precum și obligarea la restituirea în natură a suprafețelor ce pot fi restituite de intimate, cu referire la terenul din Târgu Jiu, pct "Liveni" (Livezi) Zona Amaradia (Săvinești), ce se va stabili în urma identificării prin expertiză, iar, în mod contrar, să se dispună obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent pecuniar, pentru diferența de teren ce nu poate fi restituit fizic, sumele urmând a fi stabilite prin expertiză, precum și la obligarea la cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 346 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/95/2004, s-a admis în parte contestația cu precizarea ulterioară din 26 septembrie 2005, formulată de petiționara A., împotriva pârâților SC K. SA Gorj, SC L. SA Gorj, SC M. SA București, prin M. SA Craiova, SC N. SA București prin Direcția de Telecomunicații Dolj, Direcția de Operațiuni Județene Gorj, Prefectura Gorj, Primăria Târgu Jiu, jud. Gorj. S-a luat act că petiționara a renunțat la judecată față de intimatele SC D., SC E. SA, SC F., SC G. SRL, SC H. SRL, SC I. SA. Târgu Jiu și SC J. SRL. S-a constatat că petiționara a solicitat introducerea în cauză a SC K., SC L., SC M. București și SC N. SA București - Direcția de Telecomunicații Dolj - Direcția de Operațiuni Județene Gorj și s-a menținut cererea de chemare în judecată pentru opozabilitate față de Prefectura Județului Gorj și Primăria Târgu Jiu.

S-a constatat că petiționara este îndreptățită să primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren ce este ocupată de investiții de către unitățile deținătoare în conformitate cu disp. art. 1 - 5 din Legea nr. 247/2005. S-a respins contestația împotriva dispoziției 1120 din 06 septembrie 2004 a SC C. SA, ca nefondată. S-a respins cererea de restituire în natură a terenurilor față de intimatele detentor - terenurile fiind afectate de investiții și intrate în circuitul civil cât și cererea de chemare în garanție a AVAS formulată de SC K. SA. Prin Decizia civilă nr. 265 din 08 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/95/2004, s-a respinge excepția lipsei de interes.

Au fost respinse apelurile declarate de pârâtele SC N. S.A, București prin Direcția de Telecomunicații Dolj, SC N. SA București prin Direcția de Operațiuni județene Gorj, SC K. Gorj SA și SC L. SA Gorj împotriva Sentinței civile nr. 346 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, apelantele fiind obligate la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Prin Decizia civilă nr. 315 din 22,01,2010, pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-au admis recursurile declarate de pârâții SC K. Gorj SRL, SC L. SA Târgu Jiu și SC N. SA împotriva Deciziei civile nr. 265 din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a fost casată decizia și trimisă cauza aceleiași instanțe, spre rejudecarea apelului.

Prin Decizia civilă nr. 372 A din data de 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins excepția lipsei de interes invocată de reclamantă, a respins apelurile declarate de SC K. SA Gorj și SC L. SA Gorj împotriva Sentinței civile nr. 346 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, a admis apelul declarat de SC N. SA București și a admis în parte sentința civilă, în sensul respingerii contestației față. de această pârâtă, fiind menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. În motivarea acestei decizii s-au reținut, în esență, următoarele: Potrivit deciziei de casare, natura măsurilor reparatorii acordate prin sentința civilă nu a putut fi reevaluată în recurs și implicit, nici cu ocazia rejudecării, deoarece s-a stabilit imposibilitatea restituirii în natură, în mod irevocabil.

În ceea ce privește pe apelanta SC N. SA București, s-a reținut că, în condițiile în care această parte a dobândit în proprietate 1000 mp teren de la o persoană fizică, căreia i s-a recunoscut dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 1351981 din 20 mai 2000, de către Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Gorj, nu este îndeplinită cerința ca dobândirea bunului să fi avut loc fie prin reorganizarea fostelor întreprinderi de stat în regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat în temeiul Legii nr. 15/1990, fie prin înființarea acestora, fie în strânsă legătură cu operațiunile de privatizare. Raportat la această situație s-a concluzionat că este viabilă ipoteza din art. 29 alin. (4) din.

Legea nr. 10/2001, potrivit căreia emiterea titlului de proprietate de către unitatea administrativ-teritorială echivalează cu o "înstrăinare" a unui bun aflat la dispoziția sa, situație ce atrage și incidența dispoz. art. 26 din lege, iar în acest context, măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de lege urmează a fi acordată de către Primăria Mun. Târgu Jiu. S-a impus însă ca, față de această apelantă, să se identifice cu certitudine terenul ocupat atât de aceasta cât și de SC M. SA, să fie determinat cu certitudine regimul juridic al terenului deținut de cele societăți în sensul dacă acesta este parte din suprafața de 1000 mp dobândiți prin contractul de vânzare-cumpărare sau de cea de 2889 mp - concesiune și câtimea exactă a fiecărei părți, indicându-se ca în acest scop să se efectueze un nou raport sau să completeze cel deja existent la dosar.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a concretizat că SC N. SA ocupă din suprafața de teren notificată 1514 mp din care 1000 mp constituie suprafața de teren cumpărată și 514 mp - teren concesionat, iar SC M. SA ocupă suprafața de 638 mp din terenul concesionat, deci este ocupat de cele două societăți un teren în suprafață de 2152 mp. Față de cele reținute mai sus, precum și de dezlegările de drept formulate în decizia de casare, s-a constatat că în prezenta cauză SC N. SA nu are calitate procesuală pasivă atât timp cât nu este din punct de vedere legal deținătoarea terenului notificat.

În ceea ce privește apelurile formulate de SC L. SA și SC K. SA Târgu Jiu, examinând actele de privatizare s-a constatat că SC L. SA Târgu Jiu s-o privatizat potrivit contractului de cumpărare a acțiunilor de la FPS nr. 1057 din 30 iunie 1997, prin cumpărarea a 40% din acțiuni, iar SC K. SA Târgu Jiu, prin contractul de cumpărare acțiuni nr. 112 din 7 iunie 1995, înregistrat la nr. 1679/2005, prin cumpărarea a 70% din capitalul societății, astfel că, ținând cont de situația actuală a celor două societăți comerciale s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În speță, așa cum rezultă însă din concluziile raportului de expertiză suprafețele de teren ocupate de cele două societăți comerciale, nu pot fi restituite în natură deoarece sunt ocupate de construcții și utilitățile aferente acestora, ceea ce implică acordarea unor măsuri reparatorii.

Instanța a administrat probatorii privind aplicarea dispoz. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și a reținut că suprafața de teren notificată nu intră sub incidența acestui text de lege, nefiind situată în extravilanul loc. Târgu Jiu, iar reclamantei nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra vreunei porțiuni din acest teren în condițiile Legii nr. 18/1991. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta A. și de pârâta SC K. Gorj SRL. Prin memoriul de recurs, reclamanta a indicat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a susținut că decizia atacată este nelegală și nemotivată. A arătat că, prin admiterea apelului pârâtei SC N. SA București pentru suprafața deținută de 1514 mp, din care 1000 mp cumpărată de la O., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul nr. 1351981/2000 de către Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj, și 514 mp concesionați de la Primăria mun.

Târgu Jiu, instanța nu a menționat obligația acestui din urmă pârât de a emite dispoziție pentru despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005. A mai arătat arată că, în mod corect instanța a reținut în pag. 30 a hotărârii că suprafața de teren cumpărată de la o persoană fizică de SC N. SA București, a aparținut autorilor persoanei îndreptățite A., reconstituindu-se dreptul de proprietate în condiții necunoscute numitului O., dar fără să observe raportul de expertiză, nu a făcut constatarea că acea suprafață a făcut parte din suprafața de 10000 mp cerută de deținătoare. A susținut că, dacă actualii deținători ai celorlalte suprafețe de teren, emit decizie pentru propunerea de despăgubiri, nu s-a clarificat situația terenului 1514 mp, pentru care decizia de despăgubiri trebuie să fie emisă de Primăria mun.

Târgu Jiu. Prin cererea de recurs, pârâta SC K. Gorj SRL a indicat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat că instanța de apel trebuia să rețină excepția lipsei calității procesuale pasive invocate, în condițiile în care terenul solicitat nu se află în incinta acestei societăți. A mai arătat că din raportul de expertiză extrajudiciară rezultă că terenurile nu se suprapun, iar notele de ședință depuse de intimate la termenul din 30 mai 2006 reprezintă o precizare a plângerii inițiale, motiv pentru care această cerere ar fi trebuit disjunsă. Prin întâmpinarea depusă la 11 octombrie 2012, intimata N. SA - actuala P. SA a arătat că nu are capacitate procesuală pasivă, că recursul reclamantei e lipsit de interes, dar și nul, iar prin întâmpinarea la recursul reclamantei, pârâta SC L. SA Gorj a invocat inadmisibilitatea recursului, motivat de împrejurarea că nu a fost respectată procedura prealabilă față de această intimată.

La termenul de judecată din 27 octombrie 2016, avocatul intimatelor-pârâte P. SA București, P. SA București prin Direcția de Operațiuni Județene Gorj, P. SA București prin Direcția de Telecomunicații Dolj a pus concluzii de admitere a excepției nulității ambelor recursuri. În ceea ce privește excepția lipsei de interes, Înalta Curte reține că interesul, una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, este folosul practic pe care o parte îl urmărește prin declanșarea procedurii judiciare, iar acesta trebuie să fie legitim, născut, direct și actual. În speță, prin decizia atacată s-a respins contestația formulată de către reclamantă față de pârâta SC N. SA București, astfel că recurenta justifică un interes în promovarea căii de atac.

Referitor la excepția inadmisibilității recursului, invocată de către SC L. SA Gorj care a susținut că nu a fost respectată procedura prealabilă față de această parte, Înalta Curte constată că recursul este admisibil, având în vedere că acțiunea a fost formulată la data de 14 octombrie 2004, iar sentința primei instanțe a fost pronunțată în 16 octombrie 2007, contestația formulată în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 fiind supusă atât apelului, cât și recursului, motiv pentru care nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte care nu au nicio legătură cu admisibilitatea căii de atac. Referitor la excepția nulității ambelor recursuri, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede ca recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată ai instanței raportat la motivul de recurs invocat. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod. În speță, în cuprinsul memoriului de recurs, reclamanta a arătat că nu s-a clarificat situația terenului în suprafață de 1514 mp, iar pârâta a susținut că instanța de apel trebuia să rețină excepția lipsei calității procesuale pasive invocate, în condițiile în care terenul solicitat nu se află în incinta acestei societăți, făcând trimitere la reținerile unui raport de expertiză extrajudiciară.

Prin urmare, se observă că recurenții nu au susținui în vreun fel nelegalitatea soluției atacate, prin care, în ceea ce privește pretențiile reclamantei, s-a respins contestația formulată de către aceasta în contradictoriu cu SC N. SA București, iar apelul declarat de către pârâta SC K. SRL Gorj a fost respins, ca nefondat, instanța reținând că această societate nu a fost privatizată integral, astfel că se impune acordarea de măsuri reparatorii. Cu toate că recurenții au indicat, drept temei al recursurilor declarate, cazurile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în susținerea cererilor aceștia fac o înșiruire de afirmații nestructurate din punct de vedere juridic. Eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul Curții de Apel Craiova în soluționarea cererilor de apel. Văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate eu cele ale art. 304 din cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursurilor exercitate în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile lipsei de interes și a inadmisibilității recursului declarat de reclamanta A. Constată nule recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâta SC K. Gorj SRL împotriva Deciziei nr. 372 A din data de 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2016. Procesat de GGC - GV