ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2058/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2058/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

135/95/2004 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta P.E. a chemat în judecată pe

pârâtele SC M.I. SA Târgu Jiu și A.V.A.S., pentru obligarea acestora la

restituirea în natură a terenului neocupat de construcțiile SC M.I. SA, din

terenul în suprafață de 1270 mp, aflat în proprietatea reclamantei și situat în

Târgu Jiu, cu vecinătățile nord - C.E. (actual SC G. SA), sud - moștenitori P.A.

(actual, rest proprietate M.), est - rest proprietate P.E. (actual, SC B. SA)

și vest - rest proprietate P.E. (actual, blocurile SC G. SA) și acordarea

măsurilor reparatorii pentru diferența dintre suprafața de teren acordată în

natură și suprafața de teren de 1270 mp, la care este îndreptățită. Reclamanta

a formulat și o cerere de introducere în cauză a pârâților Consiliul Local

Târgu Jiu, Primăria Târgu Jiu, Primăria Târgu Jiu și Regionala C.F.R. SACraiova,

mărindu-și totodată și pretențiile privind măsurile reparatorii, precizând că

solicită acordarea acestora pentru suprafața de 4324 mp, față de suprafața de

1270 mp solicită inițial.

Prin sentința civilă nr. 183 din 7

octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, a fost respinsă ca

nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele SC

M.I. SA Tg.Jiu, Primăria Tg. Jiu, C.N.C.F.- C.F.R. SA, sucursala C.F.R. Craiova,

A.V.A.S.

S-au respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității

și prematurității acțiunii invocate de către pârâta A.V.A.S.

S-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Consiliului Local Tg. Jiu și s-a respins acțiunea față de

acesta.

S-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta P.E. împotriva pârâților SC M.I. SA, A.V.A.S. București, și Primăria

Municipiului Tg. Jiu C.N.C.F., sucursala C.F. Craiova.

S-a constatat că reclamanta este

îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor

pentru o suprafață totală de 6724 mp, din care: corespunzător valorii de

1.157.255 lei pentru suprafața de 4367 mp, conform expertizelor efectuate, în

contradictoriu cu pârâta Primăria Tg. Jiu; corespunzător valorii de 29.680 lei

pentru suprafața de 112 mp, conform expertizelor efectuate, în contradictoriu

cu pârâta C.N.C.F., sucursala C.F. Craiova, despăgubiri ce se vor acorda

potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Au fost obligați în solidar pârâții la

24.704,70 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel prima

instanță a avut în vedere decizia de casare cu trimitere pronunțată în recurs

și starea de fapt rezultată din probele administrate în rejudecarea cauzei.

Prin decizia nr. 50 din 18 februarie 2009

a Curții de Apel Craiova, secția

I

civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtele

A.V.A.S., SC M.I. SA Tg. Jiu, C.N.C.F., sucursala Regională C.F. Craiova, împotriva

sentinței civile nr. 183 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Gorj.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

fond și cea de apel au reținut, în esență, următoarele:

Autorii reclamantei, P.G. și M., au

deținut conform registrului agricol din perioada 1959-1961 suprafața de teren

de 11.200 mp, teren intravilan în zona CAM din Municipiul Tg. Jiu, din această

suprafață de teren pârâta SC M.I. SA ocupând suprafața de 1270 mp.

Din expertiza efectuată în cauză a

rezultat că suprafața totală este de 6724 mp, din care 4367 mp deținută de

pârâta SC M.I. SA, contravaloarea terenului fiind calculată la suma de

1.157.255 lei, suprafața de teren 2245 mp ocupată de pârâta Primăria Tg. Jiu,

pentru care s-a calculat o valoare de despăgubire de 594.325 lei, respectiv, o

suprafață de teren de 112 mp, deținută de către pârâta C.N.C.F., sucursala CF

Craiova, cu o valoare reținută de 29.680 lei, preluarea și ocuparea acestei

suprafețe de teren operând parțial prin expropriere fără titlu (în baza

Decretului nr. 248/1976).

Conform art. 29 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, republicată, A.V.A.S. are competența de a propune acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale.

Reclamanta este persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii în sensul legii, fiind unica moștenitoare a autorilor săi,

conform actelor de filiație, depuse la dosar.

Reclamanta a urmat procedura de

restituire prevăzută de lege în dispozițiile art. 21 și urm. din Legea nr.

10/2001, republicată, formulând notificare, însă entitățile competente cu

soluționarea notificării nu au emis nicio decizie în termenul legal, astfel

încât acest refuz se asimilează unui răspuns negativ îndreptățind pe reclamantă

să se adreseze instanței de judecată pentru valorificarea dreptului său.

A.V.A.S. este instituția publică ce a

efectuat privatizarea SC M.I. SA, care este unitate deținătoare, în sensul

legii, a terenului prin efectul exproprierii. Sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, pentru acordarea de măsuri

reparatorii în favoarea reclamantei, cu privire la suprafața de teren de 6724

mp, în raport de art. 26 coroborat cu art. 11 alin. (8) din lege, nefiind

posibilă restituirea în natură, iar reclamanta optând pentru despăgubiri.

Împotriva deciziei civile nr. 50 din 18

februarie 2009 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs P.E., SC M.I. SA și

A.V.A.S.

Prin motivele de recurs formulate,

reclamanta P.E. a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

a susținut, în esență, că instanța de apel, admițând în parte cererea

reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligând pe apelanți

la plata sumei de 1100 lei, cheltuieli de judecată în apel, a aplicat greșit

dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., neavând în vedere, la stabilirea

onorariului pentru avocat, valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.

Prin motivele de recurs formulate, SC

M.I. SA a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în

esență, următoarele:

In mod nelegal instanța de fond a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de SC M.I. SA, deoarece

aceasta este o societate cu capital integral privat, privatizarea societății

fiind efectuată cu respectarea legii de către A.V.A.S., astfel că pretențiile

reclamantei trebuie soluționate în contradictoriu cu aceasta.

In mod eronat instanțele au reținut că

reclamanta a făcut dovada calității de unică moștenitoare a foștilor

proprietari, a existenței și întinderii dreptului de proprietate asupra

terenului în litigiu.

Hotărârile instanțelor au fost date cu

încălcarea art. 13 alin. (1), art. 16 alin. (1), (2), (6), (7) și (8) din Legea

nr. 247/2005, Titlul VII.

S-a reținut în mod greșit că SC M.I. SA a

deținut, în urma măsurilor efectuate cu ocazia expertizei, suprafața de 4367

mp.

Prin motivele de recurs formulate, A.V.A.S.

a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a formulat, în

esență, următoarele critici:

Ambele instanțe au încălcat prevederile

art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, deoarece A.V.A.S. nu a fost

notificată conform legii și nu s-a finalizat procedura administrativă,

stabilindu-se în sarcina A.V.A.S. o obligație nelegală de a acorda efectiv

măsurile reparatorii prin echivalent.

Stabilirea cuantumului măsurilor

reparatorii/despăgubirilor s-a făcut în mod nelegal prin admiterea exepertizei

în prezenta cauză.

In mod nelegal A.V.A.S. a fost obligată

la plata cheltuielilor de judecată.

Recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce succed:

In ceea ce privește recursul declarat de

reclamanta P.E., criticile formulate de aceasta sunt nejustificate.

Potivit dispozițiilor art. 274 alin. (3)

C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile

avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de

câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de

valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Reținându-se în considerentele deciziei

instanței de apel că suma solicitată de intimată este disproporționat de mare

fața de activitatea apărătorului în faza apelului, se constată că instanța de

apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale menționate în a aprecia

asupra proporționalității dintre activitatea apărătorului și cuantumul

onorariului avocațial.

Astfel fiind, nu se justifică criticile

formulate de recurenta-reclamantă cu privire la acest aspect.

Referitor la motivele de recurs formulate

de pârâta SC M.I. SA, se constată că și acestea sunt nefondate având în vedere

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, republicată, notificarea înregistrată face dovada

deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice a respectării

termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități

decât cea care deține imobilul.

De asemenea, potrivit art. 25 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, republicată, în termen de 60 zile de la înregistrarea

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea

deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz,

dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Dacă restituirea

în natură nu este posibilă, în același termen este obligată să facă persoanei

îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent art. 26 alin. (1).

Prin notificarea formulată la data de 24

septembrie 2001 și adresată SC M.I. SA, reclamanta P.E. a solicitat restituirea

în natură a terenului care a aparținut autorilor acesteia și care este deținut

de această societate comercială, iar în cazul în care nu este posibilă

restituirea în natură, acordarea de măsuri reparatorii sub forma

despăgubirilor, corespunzător valorii terenului, conform art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Față de conținutul acestei notificări,

din care rezultă că s-a solicitat atât restituirea în natură, cât și acordarea

măsurilor reparatorii și având în vedere că, din situația de fapt reținută de

instanța de apel, rezultă că A.V.A.S. este instituția care a efectuat privatizarea

pârâtei SC M.I. SA, se constată că în mod corect a reținut instanța de apel

calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., ca unitate care a efectuat privatizarea

și a SC M.I. SA, ca unitate deținătoare a imobilului la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001.

Deoarece nu a fost emisă în termen legal

nicio decizie/dispoziție în soluționarea notificării, iar adresa nr. 8859 din 25

octombrie 2001, aflată la dosarul de fond, prin care SC M.I. SA i-a comunicat

reclamantei că „este societate privatizată cu respectarea dispozițiilor legale

și, ca urmare, nu are obligații materiale față de foștii proprietari", nu

poate suplini decizia/dispoziția cerută de lege, în mod legal s-a reținut de

către instanțe că acest refuz a îndreptățit-o pe reclamantă să se adreseze instanței

de judecată pentru valorificarea dreptului său.

Cât depre susținerile SC M.I. SA,

potrivit cărora în mod nelegal instanțele de fond și de apel au reținut că

reclamanta a făcut dovada calității de unică moștenitoare a foștilor

proprietari, a existenței și întinderii dreptului de proprietate asupra

terenului în litigiu, se constată că nici aceasta nu se justifică.

Așa cum rezultă din considerentele

deciziei instanței de apel, actele de filiație depuse la dosar au făcut dovada

că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul legii,

fiind unica moștenitoare a autorilor săi.

Referitor la susținerile privind

întinderea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, se constată ca

nefondată critica privind ignorarea de către instanță a documentelor care arată

că o parte din terenul în litigiu se află în patrimoniul unei alte societăți

comerciale, respectiv SC S.N.C. SRL. Unitate deținătoare în sensul Legii nr.

10/2001 este SC M.I. SA, deoarece aceasta deținea imobilul la data intrării în

vigoare a legii menționate, înstrăinându-l ulterior către SC S.N.C. SRL, așa

cum în mod corect a reținut instanța de apel în considerentele deciziei

atacate.

De asemenea, nu poate fi primită nici

critica privind încălcarea de către instanțe a dispozițiilor art. 13 alin. (1)

și art. 16 alin. (1), (2), (6), (7) și (8) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII.

In dispozitivul sentinței Tribunalului

Gorj, precum și în considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel este

menționat faptul că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în

echivalent sub forma despăgubirilor pentru o suprafață totală de 6724 mp,

despăgubiri ce se vor acorda potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

In ceea ce privește recursul declarat de A.V.A.S.,

se constată că și acesta este nefondat.

Astfel, instanța de apel a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (3)din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora în situația imobilelor evidențiate în patrimoniul unor

societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1)

și (2) din aceeași lege, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către

instituția publică ce efectuează sau după caz a efectuat privatizarea,

dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător. Totodată,

în mod corect a reținut, cu privire la cuantumul măsurilor reparatorii că, în

condițiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor va reaprecia valoarea despăgubirilor după ce va primi

documentația respectivă.

Referitor la susținerile privind faptul

că A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, acestea sunt, după cum

s-a arătat în considerentele de mai sus, nefondate, după cum nefondate sunt și

criticile privind obligarea A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată, față

de culpa procesuală a acesteia, reținută de către instanța de apel.

Față de aceste considerente, constatând

neincidența motivului prevăzut de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va face

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va respinge ca

nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta P.E. și pârâtele A.V.A.S. și SC M.I. SA împotriva

deciziei civile nr. 50 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.