ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5289/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâta F. Gorj, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 770 mp teren situat în intravilanul satului Mogoșani, solicitând totodată obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului. Prin sentința civilă nr. 4762 din 4 decembrie 2002, Judecătoria Târgu Cărbunești a respins acțiunea. Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 385/A din 13 martie 2003, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat sentința în sensul admiterii acțiunii în revendicare și obligării pârâtei să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul, respingând capătul de cerere accesoriu privind pretențiile.

Împotriva deciziei au formulat recurs ambele părți, iar prin decizia civilă nr. 3674 din 5 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis ambele recursuri, a casat decizia, în sensul respingerii capătului de cerere în revendicare și, întrucât capătul de cerere în pretenții nu fusese analizat pe fond de instanța de apel, a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal pentru soluționarea acestuia. Prin decizia civilă nr. 50/A din 4 februarie 2004, Tribunalul Gorj a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Craiova, motivând că potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 58/2003 și art. 725 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecare începute sub legea veche, astfel că, raportat la modificările aduse Codului de procedură civilă prin ordonanța amintită, competența de soluționare a apelurilor revine curților de apel.

La rândul său, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 996 din 28 aprilie 2004 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere dispozițiile cuprinse în alin. (2) al art. II din O.U.G. nr. 58/2003, potrivit cărora procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanței legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, precum și dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol, conform cărora hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.

Ca atare, reținând că soluționarea căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunțate înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 intră în competența acelorași instanțe desemnate prin legea veche, curtea a considerat că în speță competența de soluționare a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 4762 din 4 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești aparține Tribunalului Dolj. Competența soluționării cauzei revine Curții de Apel Craiova, pentru considerentele ce vor urma. Potrivit art. 725 alin. (2) teza întâi C. proc. civ., procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, textul constituind o derogare de la soluția aplicării imediate a legii noi.

Regula enunțată nu se mai regăsește în cazul în care modificările legislative intervin în timpul casării cu trimitere a unei cauze civile. Astfel, art. 725 alin. (2) teza a doua C. proc. civ. prevede că în caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile. Potrivit O.U.G. nr. 58/2003, intrată în vigoare la 28 august 2003, competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță revine curților de apel, competența tribunalelor în materie de apel fiind eliminată prin abrogarea art. 2 pct. 2 C. proc. civ. În speță, recursurile împotriva deciziei Tribunalului Gorj fuseseră declarate anterior intrării în vigoare a ordonanței, numai că, pe parcursul judecății recursului, dispozițiile acesteia deveniseră aplicabile.

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor art. 725 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., la data pronunțării deciziei de casare, respectiv 5 noiembrie 2003, competentă să judece fondul după casare era Curtea de Apel Craiova și nu Tribunalul Gorj, care după data de 28 august 2003 nu mai avea competență în soluționarea apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect pretenții formulat de reclamantul B.M. în favoarea Curții de Apel Craiova. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2004.