ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5289/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul B.M. a chemat în

judecată pe pârâta F. Gorj, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se

dispună obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită

posesie suprafața de 770 mp teren situat în intravilanul satului Mogoșani,

solicitând totodată obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de

folosință a terenului.

Prin sentința civilă nr. 4762 din 4

decembrie 2002, Judecătoria Târgu Cărbunești a respins acțiunea.

Tribunalul Gorj, prin decizia civilă

nr. 385/A din 13 martie 2003, a admis apelul declarat de reclamant și a

schimbat sentința în sensul admiterii acțiunii în revendicare și obligării

pârâtei să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie

terenul, respingând capătul de cerere accesoriu privind pretențiile.

Împotriva deciziei au formulat

recurs ambele părți, iar prin decizia civilă nr. 3674 din 5 noiembrie 2003,

Curtea de Apel Craiova a admis ambele recursuri, a casat decizia, în sensul

respingerii capătului de cerere în revendicare și, întrucât capătul de cerere

în pretenții nu fusese analizat pe fond de instanța de apel, a trimis cauza

spre rejudecare aceluiași tribunal pentru soluționarea acestuia.

Prin decizia civilă nr. 50/A din 4

februarie 2004, Tribunalul Gorj a declinat competența de soluționare a apelului

în favoarea Curții de Apel Craiova, motivând că potrivit art. 2 din O.U.G. nr.

58/2003 și art. 725 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se

aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecare

începute sub legea veche, astfel că, raportat la modificările aduse Codului de

procedură civilă prin ordonanța amintită, competența de soluționare a

apelurilor revine curților de apel.

La rândul său, Curtea de Apel

Craiova, prin decizia civilă nr. 996 din 28 aprilie 2004 și-a declinat

competența în favoarea Tribunalului Gorj și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a

hotărî asupra conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a avut în vedere dispozițiile cuprinse în alin. (2) al art. II din O.U.G. nr. 58/2003,

potrivit cărora procesele în curs de judecată la data schimbării competenței

instanței legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe,

precum și dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol, conform cărora

hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ

rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost

pronunțate.

Ca atare, reținând că soluționarea

căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunțate înainte de intrarea

în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 intră în competența acelorași instanțe

desemnate prin legea veche, curtea a considerat că în speță competența de

soluționare a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 4762 din 4

decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești aparține Tribunalului

Dolj.

Competența soluționării cauzei

revine Curții de Apel Craiova, pentru considerentele ce vor urma.

Potrivit art. 725 alin. (2) teza

întâi C. proc. civ., procesele în curs de judecată la data schimbării

competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele

instanțe, textul constituind o derogare de la soluția aplicării imediate a

legii noi.

Regula enunțată nu se mai regăsește

în cazul în care modificările legislative intervin în timpul casării cu

trimitere a unei cauze civile.

Astfel, art. 725 alin. (2) teza a

doua C. proc. civ. prevede că în caz de casare cu trimitere spre rejudecare,

dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile.

Potrivit O.U.G. nr. 58/2003, intrată

în vigoare la 28 august 2003, competența de soluționare a apelurilor declarate

împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță

revine curților de apel, competența tribunalelor în materie de apel fiind

eliminată prin abrogarea art. 2 pct. 2 C. proc. civ.

În speță, recursurile împotriva

deciziei Tribunalului Gorj fuseseră declarate anterior intrării în vigoare a

ordonanței, numai că, pe parcursul judecății recursului, dispozițiile acesteia

deveniseră aplicabile.

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor

art. 725 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., la data pronunțării deciziei de

casare, respectiv 5 noiembrie 2003, competentă să judece fondul după casare era

Curtea de Apel Craiova și nu Tribunalul Gorj, care după data de 28 august 2003

nu mai avea competență în soluționarea apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a capătului de cerere având ca obiect pretenții formulat de reclamantul B.M. în

favoarea Curții de Apel Craiova.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

septembrie 2004.