ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.05.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4276/2005

HOTĂRÂRE
23.05.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4276/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată

următoarele:

Prin sentința nr. 300 din 22 martie

1999, Judecătoria Novaci a admis acțiunea civilă în revendicare formulată cu

reclamanta T.E., în contradictoriu cu pârâta D.M. și a obligat pârâta să lase

în deplină proprietate și liniștită folosință terenul în suprafață de 128 mp,

situat în satul Ciocadia, comuna Bengești, reținând că s-a făcut dovada

dreptului de proprietate și ocuparea terenului fără drept.

Tribunalul Gorj, secția civilă, prin

decizia nr. 2036 din 14 iunie 1999, a anulat ca netimbrat apelul declarat de

pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe.

Recursul declarat de aceeași parte

împotriva hotărârii instanței de control judiciar a fost respins, ca nefondat,

prin decizia nr. 7753 din 5 octombrie 1999 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

Prin sentința nr. 1113 din 23 iunie

2002, Judecătoria Novaci a admis în parte cererea de revizuire formulată de

pârâta D.M., a desființat sentința nr. 300 din 22 martie 1999 a aceleiași

instanțe și, pe fond, a respins acțiunea în revendicare.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța a avut în vedere expertiza efectuată de N.P., din care rezultă că

reclamanta ocupă și folosește o suprafață de teren mai mare decât cea asupra

căreia dovedește dreptul de proprietate transmis prin vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanta T.E. a formulat cerere de revizuire, susținând că probele

administrate au fost greșit apreciate, iar expertiza nu a fost corect efectuată

și, drept urmare, situația de fapt a fost eronat stabilită.

Judecătoria Novaci, prin sentința

nr. 232 din 1 martie 2004, a respins cererea de revizuire formulată de

reclamanta menționată.

S-a reținut că motivul invocat de

revizuentă, cu referire la întocmirea incorectă a expertizei, nu se încadrează

în nici unul din motivele limitativ stabilite prin art. 322 C. proc. civ.

Totodată, cererea de revizuire nu a

fost formulată în termenul prevăzut de art. 324 din același cod.

Împotriva acestei sentințe

revizuienta-reclamantă a declarat apel, criticile privind greșita stabilire a

întinderii dreptului de proprietate.

Prin decizia nr. 3069 din 27

septembrie 2004 Curtea de Apel Craiova, secția civilă a respins apelul.

În motivarea deciziei, instanța de

control judiciar a reținut că reclamanta nu invocă acte noi ca temei al

revizuirii, ce nu ar fi fost avute în vedere de primă instanță.

Totodată, din examinarea actelor

dosarului rezultă că cererea de revizuire a fost tardiv formulată.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

revizuienta-reclamantă a declarat recurs, fără a invoca nici unul din motivele

de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În susținerea recursului, revizuinta

a reiterat criticile privind greșita reținere a tardivității cererii de revizuire.

Totodată, recurenta a susținut că

instanța de apel nu a avut în vedere situația de fapt, precum și faptul că, în

mod greșit, s-a reținut neîntrunirea condițiilor art. 322 C. proc. civ.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele dosarului rezultă că

reclamantei i-a fost comunicată sentința nr. 1113 din 23 iulie 2002 a

Judecătoriei Novaci la data de 13 februarie 2003.

Împotriva acesteia, reclamanta a

formulat cerere de revizuire la data de 6 noiembrie 2003.

În raport de datele menționate, în

mod judicios s-a reținut de către instanță formularea cererii de revizuire cu

depășirea termenului prevăzut de art. 324 C. proc. civ.

În susținerea cererii de revizuire

reclamanta a depus înscrisuri vizând dovedirea calității de titular al

dreptului de proprietate.

Aceste înscrisuri însă nu aveau

caracter de înscrisuri noi, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut

fi prezentate instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părții,

descoperite după pronunțarea hotărârii.

Ca atare, în mod legal instanța a

respins cererea de revizuire, reținând neîncadrarea motivelor invocate în

cazurile reglementate de art. 322 C. proc. civ., în temeiul cărora se poate

cere revizuirea unei hotărâri.

Calea extraordinară de atac fiind,

revizuirea unei hotărâri nu poate fi cerută decât în condițiile și pentru

cazurile prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Cum reclamanta, nici în această

etapă procesuală nu a probat ci, numai a afirmat îndeplinirea condițiilor

prevăzute de legea procesual civilă pentru retractarea unei hotărâri prin

exercitarea acestei căi extraordinare de atac, recursul se constată a fi

nefondat.

Totodată, văzând și cererea de

cheltuieli dovedită cu actele depuse la dosarul cauzei, recurenta va fi

obligată la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 C. proc. civ.,

conform dispozitivului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuienta T.E. împotriva deciziei nr. 3069 din 27 septembrie 2004 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă.

Obligă recurenta să plătească intimatei pârâte D.M. suma de 3.500.000

lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-09-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5289/2004
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâta F. Gorj, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea ace
ÎCCJ 2014-10-02
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2513/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 164 din 08 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Novaci a fost admisă plângerea petentului M. V. N. și s-a desființat hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar, disp
ÎCCJ 2007-03-22
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2565/2007
nța civilă nr. 170 din 19 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a admis în parte acțiunea precizată și cererea de chemare în garanție și s-a constatat nulitatea absolută a dispoziției art. 420/2005 emisă de Primarul comunei Bengești
ÎCCJ 2005-10-31
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8576/2005
autorii reclamantei și ca atare reclamanta trebuie să urmeze integral procedura prevăzută de Legea fondului funciar, cererea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 fiind inadmisibilă potrivit art. 8 din această ultimă lege. Împotriva
ÎCCJ 2007-09-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3405/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 octombrie 2005 I.A.R. a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Alimentației, SC A. Bengești Ciocadia, Comisia locală B
Sursă