ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2565/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj sub nr. 3864/2005 reclamanta

B.V. a chemat în judecată pe pârâtul

G.V., în calitate de primar al

comunei Bengești Ciocadia și pe pârâtul B.T.E., solicitând

să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 420 din 10 octombrie 2005

emisă de primarul comunei Bengești Ciocadia în baza Legii nr. 10/2001, prin

care i s-a restituit pârâtului B.T.E., în natură, terenul în suprafață de 887

mp, teren pe care se află un magazin cumpărat de reclamantă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 30 din 22 februarie 2002

pârâtul B.T.E. a solicitat restituirea unui teren în satul Ciocadia, teren

confiscat abuziv prin sentința penală nr. 5753 din 19 august 1958. Prin dispoziția

nr. 1114 din 27 decembrie 2004, acestuia i s-a restituit suprafața de 287,5 mp

teren, iar ulterior, prin dispoziția nr. 420 din 10 octombrie 2005 i s-a mai

restituit suprafața de 887 mp pe care se găsește magazinul cumpărat de la C.C.

Alimpesti, reclamanta considerând că suprafața de 887 mp nu a fost proprietatea

autorului pârâtului și nu face parte din terenul confiscat.

Ulterior, reclamanta și-a precizat

acțiunea în sensul că solicită constatarea nulității absolute a ambelor

dispoziții emise, precum și introducerea în cauză a Consiliul local al comunei

Bengești Ciocadia și chemarea în garanței a SC C. Novaci și F. Gorj.

Prin sentința civilă nr. 170 din 19

aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a admis în parte acțiunea

precizată și cererea de chemare în garanție și s-a constatat nulitatea absolută

a dispoziției art. 420/2005 emisă de

Primarul

comunei Bengești Ciocadia.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că prin notificarea nr. 30/E/2002 pârâtul B.T.E. a solicitat

restituirea terenului în suprafață de 1000 mp, iar prin dispoziția nr. 114/2004

s-a dispus restituirea suprafeței de 287,5 mp, această dispoziție nefiind

contestată.

Ulterior, la data de 6 octombrie

2005 pârâtul a formulat o nouă cerere de restituire, iar prin dispoziția nr. 420/2005

i s-a restituit diferența de teren deși cererea nu a fost formulată în termenul

prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai reținut că reclamanta

justifică legitimarea procesuală activă prin interesul în cauză, fiind

proprietara construcției și solicitând concesionarea terenului.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Primarul

comunei Bengești Ciocadia, Consiliul local al aceleiași comune și

pârâtul B.T.E.

Apelanții au critica sentința atât

sub aspectul calității procesuale active, susținând că în lipsa unui drept

asupra terenului reclamanta nu are legitimare procesuală activă în cauză, cât

și pe fond, susținându-se că a doua dispoziție a fost emisă în completarea

primei dispoziții și în baza aceleiași notificări, prevederilor art. 9 din Legea

nr. 10/2001 dându-se o interpretare greșită.

În ședința de judecată din data de 2

octombrie 2004 instanța de apel, din oficiu, a pus în discuție excepția de

ordine publică privind necompetența Tribunalului Gorj în soluționarea cauzei în

primă instanță raportat la calitatea reclamantei de terț față de dispoziția

emisă în procedura Legii nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 708 din 2

octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-au admis apelurile, s-a

desființat sentința pronunțată în cauză și s-a trimis cauza spre competentă

soluționare în primă instanță la Judecătoria Novaci.

În motivarea acestei decizii s-au

reținut, în esență, următoarele: reclamanta nu are calitate de persoană

îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, această calitate având-o

doar pârâtul B.T.E., care a apelat la procedura reglementată de acest act

normativ pentru a obține restituirea în natură a imobilului. Ca atare, fiind

terț în raport de procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001, în cadrul

căreia s-au emis cele două dispoziții atacate, reclamanta, în măsura în care

are interes și nu drept propriu, poate ataca aceste dispoziții doar pe calea

dreptului comun, în materia acțiunilor în constatarea nulităților, iar,

potrivit procedurii de drept comun, acțiunile în constatarea nulității unui act

civil sunt date, ca regulă generală, în competența materială a judecătoriei.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal prevederile

art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține, în esență, că instanța de apel a soluționat în mod greșit speța pe

calea excepției necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Gorj,

având în vedere faptul că litigiul a privit o plângere formulată în baza Legii

nr. 10/2001, iar prin art. 26 alin. (3) din acest act normativ se precizează că

dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire poate fi atacată în

justiție de către persoana ce se pretinde îndreptățită la secția civilă a

tribunalului, acesta fiind instanța competentă abilitată să aprecieze asupra

persoanei menționate în dispoziție.

Intimatul pârât Primarul

comunei Bengești Ciocadia

județul Gorj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului formulat de reclamantă.

Verificând legalitatea deciziei

recurate prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale aplicabile,

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul

considerentelor ce succed.

Legea specială cu caracter reparator,

Legea nr. 10/2001 cuprinde norme specifice și în ce privește procedura

derulării respectivelor litigii.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor

art. 26 alin. (3) decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a

notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana

care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității

învestite cu soluționarea notificării.

Prin „persoană care se pretinde

îndreptățită” se înțelege persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul

Legii nr. 10/2001, categoria acestor persoane fiind prevăzută expres prin

dispozițiile art. 3 și art. 4.

În litigiu de față calitatea de

persoană îndreptățită are doar pârâtul B.T.E. și numai acesta putea ataca

dispozițiile emise în urma notificării, ceea ce a și făcut urmând procedura

anume instituită prin Legea nr. 10/2001 și obținând restituirea în natură a

imobilului.

În raport cu litigiul întemeiat pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 recurenta-reclamantă este terț și ca atare nu

poate apela la procedura specifică acestui act normativ.

În măsura în care justifică interes

și un drept propriu, reclamanta poate ataca aceste dispoziții numai pe calea

dreptului comun în materia acțiunilor în constatarea nulității actelor, iar

astfel de acțiuni sunt date în competența materială a judecătoriei, ca primă

instanță, considerații reținute în mod corect de instanța de apel.

Față de considerentele expuse,

Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de B.V.

împotriva deciziei nr. 708 din 2 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.