ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2565/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 3864/2005 reclamanta B.V. a chemat în judecată pe pârâtul G.V., în calitate de primar al comunei Bengești Ciocadia și pe pârâtul B.T.E., solicitând să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 420 din 10 octombrie 2005 emisă de primarul comunei Bengești Ciocadia în baza Legii nr. 10/2001, prin care i s-a restituit pârâtului B.T.E., în natură, terenul în suprafață de 887 mp, teren pe care se află un magazin cumpărat de reclamantă. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 30 din 22 februarie 2002 pârâtul B.T.E.

a solicitat restituirea unui teren în satul Ciocadia, teren confiscat abuziv prin sentința penală nr. 5753 din 19 august 1958. Prin dispoziția nr. 1114 din 27 decembrie 2004, acestuia i s-a restituit suprafața de 287,5 mp teren, iar ulterior, prin dispoziția nr. 420 din 10 octombrie 2005 i s-a mai restituit suprafața de 887 mp pe care se găsește magazinul cumpărat de la C.C. Alimpesti, reclamanta considerând că suprafața de 887 mp nu a fost proprietatea autorului pârâtului și nu face parte din terenul confiscat. Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită constatarea nulității absolute a ambelor dispoziții emise, precum și introducerea în cauză a Consiliul local al comunei Bengești Ciocadia și chemarea în garanței a SC C. Novaci și F. Gorj.

Prin sentința civilă nr. 170 din 19 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a admis în parte acțiunea precizată și cererea de chemare în garanție și s-a constatat nulitatea absolută a dispoziției art. 420/2005 emisă de Primarul comunei Bengești Ciocadia. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 30/E/2002 pârâtul B.T.E. a solicitat restituirea terenului în suprafață de 1000 mp, iar prin dispoziția nr. 114/2004 s-a dispus restituirea suprafeței de 287,5 mp, această dispoziție nefiind contestată. Ulterior, la data de 6 octombrie 2005 pârâtul a formulat o nouă cerere de restituire, iar prin dispoziția nr. 420/2005 i s-a restituit diferența de teren deși cererea nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai reținut că reclamanta justifică legitimarea procesuală activă prin interesul în cauză, fiind proprietara construcției și solicitând concesionarea terenului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Primarul comunei Bengești Ciocadia, Consiliul local al aceleiași comune și pârâtul B.T.E. Apelanții au critica sentința atât sub aspectul calității procesuale active, susținând că în lipsa unui drept asupra terenului reclamanta nu are legitimare procesuală activă în cauză, cât și pe fond, susținându-se că a doua dispoziție a fost emisă în completarea primei dispoziții și în baza aceleiași notificări, prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 dându-se o interpretare greșită.

În ședința de judecată din data de 2 octombrie 2004 instanța de apel, din oficiu, a pus în discuție excepția de ordine publică privind necompetența Tribunalului Gorj în soluționarea cauzei în primă instanță raportat la calitatea reclamantei de terț față de dispoziția emisă în procedura Legii nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 708 din 2 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-au admis apelurile, s-a desființat sentința pronunțată în cauză și s-a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Novaci. În motivarea acestei decizii s-au reținut, în esență, următoarele: reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, această calitate având-o doar pârâtul B.T.E., care a apelat la procedura reglementată de acest act normativ pentru a obține restituirea în natură a imobilului.

Ca atare, fiind terț în raport de procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001, în cadrul căreia s-au emis cele două dispoziții atacate, reclamanta, în măsura în care are interes și nu drept propriu, poate ataca aceste dispoziții doar pe calea dreptului comun, în materia acțiunilor în constatarea nulităților, iar, potrivit procedurii de drept comun, acțiunile în constatarea nulității unui act civil sunt date, ca regulă generală, în competența materială a judecătoriei. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență, că instanța de apel a soluționat în mod greșit speța pe calea excepției necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Gorj, având în vedere faptul că litigiul a privit o plângere formulată în baza Legii nr. 10/2001, iar prin art. 26 alin. (3) din acest act normativ se precizează că dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire poate fi atacată în justiție de către persoana ce se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului, acesta fiind instanța competentă abilitată să aprecieze asupra persoanei menționate în dispoziție. Intimatul pârât Primarul comunei Bengești Ciocadia județul Gorj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă.

Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed. Legea specială cu caracter reparator, Legea nr. 10/2001 cuprinde norme specifice și în ce privește procedura derulării respectivelor litigii. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării.

Prin „persoană care se pretinde îndreptățită” se înțelege persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, categoria acestor persoane fiind prevăzută expres prin dispozițiile art. 3 și art. 4. În litigiu de față calitatea de persoană îndreptățită are doar pârâtul B.T.E. și numai acesta putea ataca dispozițiile emise în urma notificării, ceea ce a și făcut urmând procedura anume instituită prin Legea nr. 10/2001 și obținând restituirea în natură a imobilului. În raport cu litigiul întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 recurenta-reclamantă este terț și ca atare nu poate apela la procedura specifică acestui act normativ.

În măsura în care justifică interes și un drept propriu, reclamanta poate ataca aceste dispoziții numai pe calea dreptului comun în materia acțiunilor în constatarea nulității actelor, iar astfel de acțiuni sunt date în competența materială a judecătoriei, ca primă instanță, considerații reținute în mod corect de instanța de apel. Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de B.V. împotriva deciziei nr. 708 din 2 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.