ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2565/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2565/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Gorj sub nr. 3864/2005 reclamanta
B.V. a chemat în judecată pe pârâtul
G.V., în calitate de primar al
comunei Bengești Ciocadia și pe pârâtul B.T.E., solicitând
să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 420 din 10 octombrie 2005
emisă de primarul comunei Bengești Ciocadia în baza Legii nr. 10/2001, prin
care i s-a restituit pârâtului B.T.E., în natură, terenul în suprafață de 887
mp, teren pe care se află un magazin cumpărat de reclamantă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 30 din 22 februarie 2002
pârâtul B.T.E. a solicitat restituirea unui teren în satul Ciocadia, teren
confiscat abuziv prin sentința penală nr. 5753 din 19 august 1958. Prin dispoziția
nr. 1114 din 27 decembrie 2004, acestuia i s-a restituit suprafața de 287,5 mp
teren, iar ulterior, prin dispoziția nr. 420 din 10 octombrie 2005 i s-a mai
restituit suprafața de 887 mp pe care se găsește magazinul cumpărat de la C.C.
Alimpesti, reclamanta considerând că suprafața de 887 mp nu a fost proprietatea
autorului pârâtului și nu face parte din terenul confiscat.
Ulterior, reclamanta și-a precizat
acțiunea în sensul că solicită constatarea nulității absolute a ambelor
dispoziții emise, precum și introducerea în cauză a Consiliul local al comunei
Bengești Ciocadia și chemarea în garanței a SC C. Novaci și F. Gorj.
Prin sentința civilă nr. 170 din 19
aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a admis în parte acțiunea
precizată și cererea de chemare în garanție și s-a constatat nulitatea absolută
a dispoziției art. 420/2005 emisă de
Primarul
comunei Bengești Ciocadia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut că prin notificarea nr. 30/E/2002 pârâtul B.T.E. a solicitat
restituirea terenului în suprafață de 1000 mp, iar prin dispoziția nr. 114/2004
s-a dispus restituirea suprafeței de 287,5 mp, această dispoziție nefiind
contestată.
Ulterior, la data de 6 octombrie
2005 pârâtul a formulat o nouă cerere de restituire, iar prin dispoziția nr. 420/2005
i s-a restituit diferența de teren deși cererea nu a fost formulată în termenul
prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reținut că reclamanta
justifică legitimarea procesuală activă prin interesul în cauză, fiind
proprietara construcției și solicitând concesionarea terenului.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel Primarul
comunei Bengești Ciocadia, Consiliul local al aceleiași comune și
pârâtul B.T.E.
Apelanții au critica sentința atât
sub aspectul calității procesuale active, susținând că în lipsa unui drept
asupra terenului reclamanta nu are legitimare procesuală activă în cauză, cât
și pe fond, susținându-se că a doua dispoziție a fost emisă în completarea
primei dispoziții și în baza aceleiași notificări, prevederilor art. 9 din Legea
nr. 10/2001 dându-se o interpretare greșită.
În ședința de judecată din data de 2
octombrie 2004 instanța de apel, din oficiu, a pus în discuție excepția de
ordine publică privind necompetența Tribunalului Gorj în soluționarea cauzei în
primă instanță raportat la calitatea reclamantei de terț față de dispoziția
emisă în procedura Legii nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 708 din 2
octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-au admis apelurile, s-a
desființat sentința pronunțată în cauză și s-a trimis cauza spre competentă
soluționare în primă instanță la Judecătoria Novaci.
În motivarea acestei decizii s-au
reținut, în esență, următoarele: reclamanta nu are calitate de persoană
îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, această calitate având-o
doar pârâtul B.T.E., care a apelat la procedura reglementată de acest act
normativ pentru a obține restituirea în natură a imobilului. Ca atare, fiind
terț în raport de procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001, în cadrul
căreia s-au emis cele două dispoziții atacate, reclamanta, în măsura în care
are interes și nu drept propriu, poate ataca aceste dispoziții doar pe calea
dreptului comun, în materia acțiunilor în constatarea nulităților, iar,
potrivit procedurii de drept comun, acțiunile în constatarea nulității unui act
civil sunt date, ca regulă generală, în competența materială a judecătoriei.
Reclamanta a declarat recurs
împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal prevederile
art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs
se susține, în esență, că instanța de apel a soluționat în mod greșit speța pe
calea excepției necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Gorj,
având în vedere faptul că litigiul a privit o plângere formulată în baza Legii
nr. 10/2001, iar prin art. 26 alin. (3) din acest act normativ se precizează că
dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire poate fi atacată în
justiție de către persoana ce se pretinde îndreptățită la secția civilă a
tribunalului, acesta fiind instanța competentă abilitată să aprecieze asupra
persoanei menționate în dispoziție.
Intimatul pârât Primarul
comunei Bengești Ciocadia
județul Gorj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea
recursului formulat de reclamantă.
Verificând legalitatea deciziei
recurate prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale aplicabile,
Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul
considerentelor ce succed.
Legea specială cu caracter reparator,
Legea nr. 10/2001 cuprinde norme specifice și în ce privește procedura
derulării respectivelor litigii.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor
art. 26 alin. (3) decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a
notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana
care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui
circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității
învestite cu soluționarea notificării.
Prin „persoană care se pretinde
îndreptățită” se înțelege persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul
Legii nr. 10/2001, categoria acestor persoane fiind prevăzută expres prin
dispozițiile art. 3 și art. 4.
În litigiu de față calitatea de
persoană îndreptățită are doar pârâtul B.T.E. și numai acesta putea ataca
dispozițiile emise în urma notificării, ceea ce a și făcut urmând procedura
anume instituită prin Legea nr. 10/2001 și obținând restituirea în natură a
imobilului.
În raport cu litigiul întemeiat pe
dispozițiile Legii nr. 10/2001 recurenta-reclamantă este terț și ca atare nu
poate apela la procedura specifică acestui act normativ.
În măsura în care justifică interes
și un drept propriu, reclamanta poate ataca aceste dispoziții numai pe calea
dreptului comun în materia acțiunilor în constatarea nulității actelor, iar
astfel de acțiuni sunt date în competența materială a judecătoriei, ca primă
instanță, considerații reținute în mod corect de instanța de apel.
Față de considerentele expuse,
Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în
conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de B.V.
împotriva deciziei nr. 708 din 2 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel
Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.