ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5958/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 24 din 3 februarie 2010 pe rolul

Curții de Apel Craiova reclamantul R.G. a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S.,

în prezent A.V.A.S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța,

să fie obligată pârâta să-i restituie terenul în suprafață de 7.000 mp, situat

în intravilanul comunei Bengești Ciocadia, satul Bălcești, județul Gorj, teren

deținut în prezent de SC A. Bengești Ciocadia, în subsidiar solicitând

obligarea acesteia la plata despăgubirilor bănești în cuantum de 429.100.000 lei,

reprezentând contravaloarea terenului.

In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că terenul în cauză a fost

ocupat abuziv de S.M.A. Bengești în perioada anilor 1970.

S-a mai susținut, totodată că, prin sentința civilă nr. 1106 din 9 iulie

2003, Judecătoria Novaci a constatat necompetența sa materială în soluționarea

cauzei, declinându-și competența în favoarea Tribunalului Gorj; pe rolul

Tribunalului Gorj s-a format dosarul nr. 2617/2003, instanța încuviințând

efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea terenului reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 287 din 05 noiembrie 2009, Tribunalul Gorj a

admis acțiunea formulată de reclamantul R.I., în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S.

București, SC A. SA Bengești Ciocadia, prin lichidator judiciar SC C.V.C. SRL

și a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii pentru terenul

în suprafață de 2.400 mp, lung de 96 m și lat de 25 m, ce se vor acorda de

către Comisia Centrală, terenul în cauză fiind situat în intravilanul satului

Bălcești.

Prin decizia nr. 24 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția

I

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 287

din 5 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj.

Pentru a se pronunța astfel, instanțele au reținut, în esență, că

reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul Legii

nr. 10/2001 și că în speță sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr.

10/2001, dovedindu-se deținerea terenului de către o societate comercială care

a fost privatizată integral.

Împotriva deciziei civile nr. 24 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel

Craiova a declarat recurs pârâta A.V.A.S., invocând motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și formulând în esență, următoarele critici:

In speță nu a fost dovedită îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 29 din Legea nr. 10/2001.

A.V.A.S. nu mai are obligația de a acorda măsuri reparatorii,

ci numai de a propune acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale.

Recursul este nefondat.

Referitor la susținerile potrivit cărora instanța de apel a

reținut în mod greșit că intimatul-reclamant a făcut dovada calității de

persoană îndreptățită și că acțiunea dedusă judecății nu întrunește condițiile

prevăzute de art. 29 din Legea nr. 10/2001, se constată că aceste susțineri nu

sunt justificate.

Astfel, față de situația de fapt reținută de instanța de

apel, din care rezultă că reclamantul a dovedit că terenul în cauză a aparținut

părinților săi, conform actului de vânzare-cumpărare din 31 martie 1942 și că

este fiul lui R.G.N. și R.N., se constată că în mod corect s-a statuat, în

cauză, calitatea reclamantului de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.

10/2001.

Referitor la susținerile potrivit cărora A.V.A.S. nu mai are

obligația de a acorda măsuri reparatorii, ci numai de a propune acordarea

despăgubirilor în condițiile legii speciale, se constată că în mod corect a

reținut instanța de apel că, în raport de modificările aduse Legii nr. 10/2001,

prin art. 16 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, revine Comisiei Centrale

pentru Acordarea Despăgubirilor competența de a stabili și acorda despăgubirile

cuvenite persoanelor îndreptățite pentru imobilele trecute în proprietatea

statului, care nu mai pot fi restituite în natură.

Față de împrejurarea că, în speță, s-a dovedit deținerea

terenului de către o societate comercială care a fost privatizată integral, se

reține incidența dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit acestor dispoziții legale, în situația imobilelor

prevăzute la alin. (1) și (2) ale art. 29 din Legea nr. 10/2001, măsurile

reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează

sau,

după

caz, a efectuat

privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod

corespunzător.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel,

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 prevăd o excepție de la regula

restituirii în natură a imobilelor, în cazul în care societatea comercială în

patrimoniul căreia se află imobilul era privatizată la data intrării în vigoare

a legii, situație în care măsurile reparatorii în echivalent se propun de către

instituția publică ce a efectuat privatizarea, în speță, A.V.A.S.

Față de considerentele expuse, constatând neincidența

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face

aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ, respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva

deciziei civile nr. 24 din 03 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

I

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie

2010.