ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8576/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, la 3

aprilie 2002, la Tribunalul Gorj, reclamanta R.C.E. a chemat în judecată

pârâtele SC A. SA Bengești, Ciocadia și A.P.A.P.S. solicitând ca, în temeiul

Legii nr. 10/2001, să se dispună obligarea celor două pârâte la restituirea în

natură sau a contravalorii la prețul pieței a unui teren în suprafață de 2,5 ha

situat în intravilanul satului Bălcești.

Anterior sesizării tribunalului,

reclamanta a trimis, conform Legii nr. 10/2001, notificare fiecărei pârâte.

Soluționând litigiu, în primă

instanță, Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 162 din 9 iunie

2004, a admis în parte cererea reclamantei și a dispus restituirea în natură a

unei suprafețe de teren de 1491 mp, iar cu privire la restul de suprafață de

teren de 1635 mp s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri

reparatorii în valoare de 163.620.990 lei.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 225 din 21 ianuarie 2005, a admis apelurile declarate

de SC A. SA Bengești, Ciocodia și A.V.A.S. și a schimbat în tot sentința civilă

nr. 162/2004 a Tribunalului Gorj în sensul că a respins ca inadmisibilă

acțiunea introdusă de reclamanta R.C.E.

Pentru a hotărî astfel, curtea de

apel a reținut că terenul în suprafață de 2,5 ha menționat în acțiune a fost

înscris în fosta cooperativă agricolă de producție de autorii reclamantei și ca

atare reclamanta trebuie să urmeze integral procedura prevăzută de Legea

fondului funciar, cererea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 fiind

inadmisibilă potrivit art. 8 din această ultimă lege.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței

pronunțate de tribunal cu motivarea, în esență, că terenul a cărei restituire o

cere în temeiul Legii nr. 10/2001 este completat diferit de suprafața de teren

pentru care a cerut reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii

fondului funciar nr. 18/1991.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim

juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată,

și prin Legile nr. 1/2000 și nr. 169/1997.

În cauză, așa cum rezultă din

raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul N.P. (filele 71-75 din

dosarul primei instanțe) și din adeverința nr. 824 din 21 martie 2005 eliberată

de Primăria comunei Bengești, Ciocadia (fila 14 din dosarul instanței de

recurs) terenul menționat în cererea de chemare în judecată face parte dintr-o

suprafață mai mare de teren ce a aparținut lui R.G.I.(autorul reclamantei).

Întreaga suprafață de teren a fost înscrisă de autorii reclamantei în fosta

cooperativă agricolă de producție din localitatea lor de domiciliu.

După adoptarea Legii fondului

funciar nr. 18/1991, fostul proprietar a cerut reconstituirea dreptului de

proprietate pentru suprafața de 7,62 ha, în care a fost inclusă și suprafața de

2,5 ha. menționată, în prezentul dosar, în cererea de chemare în judecată

formulată de reclamantă. Un moștenitor (R.I.I.) al fostului proprietar a fost

pus în posesie pe suprafața de 21.077,5 mp.

Până în prezent însă, nu au fost

emise actele de proprietate în favoarea moștenitorilor fostului proprietar

pentru suprafețele de teren menționate.

Partea de teren situată în

intravilan din fosta proprietate a lui R.G.I. este deținută de SC A. Bengești

SA, societate comercială căreia i-a fost eliberat certificat de atestare a

dreptului de proprietate încă de la 28 februarie 1994 (fila 32 din dosarul

primei instanțe).

Probele enunțate atestă că regimul

juridic al suprafeței de 2,50 ha. teren menționate în cererea de chemare în

judecată și în notificarea trimisă pârâtelor este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991, așa încât instanța de apel a hotărât, în mod corect,

că terenul aflat în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001,

respingând, în consecință, acțiunea.

Hotărârea instanței de apel fiind

pronunțată cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat de reclamantă

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta R.C.E. împotriva

deciziei nr. 225 din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2005.