ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3504/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele: La data de 21 aprilie 2011, sub nr. 6685/318/2011, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu, acțiunea având ca obiect revizuire formulată de B.A. în contradictoriu cu intimații B.G., Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor G. și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar D. În motivarea cererii revizuenta a arătat, în esență, că intimata Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar D. a emis în mod abuziv numitului B.G. fratele său, titlul de proprietate din anul AA/2005, pentru suprafața de 1004 m.p.

A precizat că în anul 2002 a fost eliberat titlul de proprietate nr. BB, pentru toți moștenitorii, care a fost anulat prin decizia civilă nr. 416/A din 08 iulie 2004 a Tribunalului Gorj, pronunțată în Dosarul nr. 786/2004, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1780 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 301/2005. Că, ulterior, prin încheierea din 29 ianuarie 2008 Curtea de Apel Craiova a admis cererea de îndreptare eroare materială strecurată în decizia civilă nr. 416/A/2004 a Tribunalului Gorj și în consecință, a dispus emiterea unui nou titlu de proprietate conform actelor premergătoare, pentru suprafață de 2,24 ha teren, titlu care nu s-a emis nici până în prezent. A mai arătat că s-a ajuns astfel la pronunțarea a două hotărâri potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 416/A/2004 a Tribunalului Gorj și sentința civilă nr. 8074 din 20 decembrie 2005 a Judecătoriei Tg.

Jiu, rămasă definitivă și irevocabilă prin anularea recursului ca nemotivat în termen. În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 4740/2011, Judecătoria Tg. Jiu, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de revizuentul B.A., în contradictoriu cu intimații B.G., Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor G. și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar D., în favoarea Curții de Apel Craiova. Pentru a decide astfel, judecătoria a reținut că motivul de revizuire invocat de revizuentă, este cel prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., ce vizează revizuirea a două hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate, situație în care, potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, respectiv Curtea de Apel Craiova. La Curtea de Apel Craiova cererea de revizuire a fost înregistrată sub nr. 1216/54/2011. Prin decizia nr. 1298 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția I c ivilă, pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuenta B.A.

împotriva deciziei civile nr. 416/A din 6 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 786/2004 și a sentinței civile nr. 8074 din 20 decembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu în Dosarul nr. 5250/2005, în contradictoriu cu intimații B.G., Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar D., Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor G. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut următoarele: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, comună și nesuspensivă de executare. În speța dedusă judecății, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere revizuirea „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți În asemenea situații executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat. În speță, nu există hotărâri potrivnice, întrucât prin sentința civilă nr. 8074/2005 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu în Dosarul nr. 5250/2005 a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta B.A., împotriva pârâtului B.G., pentru anularea titlului de proprietate nr. AA din 07 februarie 2005 eliberat pârâtului pentru suprafața de 1004 m.p.

teren situat în comuna D., sat V., județul Gorj, în punctul Z. Prin decizia civilă nr. 416/A/2004 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admis apelul declarat de reclamanta B.A. împotriva sentinței civile nr. 5933/2003 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu în Dosarul nr. 3535/2003, a fost schimbată sentința în sensul că s-a admis în parte acțiunea, s-a anulat titlul de proprietate nr. BB/2002 și s-a dispus emiterea unui nou titlu de proprietate, în conformitate cu actele premergătoare care au stat la baza emiterii lui, în beneficiul reclamantei B.A. Deci, în cele două hotărâri judecătorești invocate nu există identitate de obiect, părți și cauză, astfel cum cer dispozițiile legale, prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., situație în care cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată. Împotriva deciziei nr. 1298 din 5 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I c ivilă, pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs revizuenta B.A., întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. În criticile formulate, după o prezentare a situației de fapt, recurenta a susținut că suntem în prezența a două hotărâri definitive, potrivnice fiind îndeplinite dispozițiile art. 1201 C. civ., tripla identitate de obiect, cauză și părți, respectiv decizia civilă nr. 416/A/2004 a Tribunalului Gorj și sentința civilă nr. 8074 din 20 decembrie 2005 a Judecătoriei Tg.

Jiu, rămasă definitivă și irevocabilă. În acest sens a arătat, că intimata Comisia Locală de Fond Funciar D. a emis în mod abuziv numitului B.G., fratele său, titlul de proprietate nr. AA/2005, pentru suprafața de 1004 m.p., în condițiile în care în anul 2002 se eliberase titlul de proprietate nr. BB, pentru toți moștenitorii, care a fost anulat prin decizia civilă nr. 416/A din 06 iulie 2004 a Tribunalul Gorj, pronunțată în Dosarul nr. 786/2004, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1780 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 301/2005. Că, ulterior, prin încheierea din 29 ianuarie 2008 Curtea de Apel Craiova a admis cererea de îndreptare eroare materială strecurată în decizia civilă nr. 416/A/2004 a Tribunalului Gorj și în consecință, s-a dispus emiterea unui nou titlu de proprietate conform actelor premergătoare, pentru suprafață de 2,24 ha teren, titlu care nu s-a emis nici până în prezent.

Analizând recursul declarat de revizuenta B.A. împotriva deciziei nr. 1298 din 5 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, pentru cauze cu minori și de familie, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În speța de față, revizuenta a invocat contradictorialitatea deciziei civile nr. 416/A din 6 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 786/2004 și a sentinței civile nr. 8074 din 20 decembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu în Dosarul nr. 5250/2005. În accepțiunea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., prin hotărâri potrivnice trebuie să înțelegem acele hotărâri, care în dispozitivul lor cuprind măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire, situație care nu se regăsește în cauzele presupuse contrare. Potrivit dispozițiilor legale de mai sus, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută numai atunci când sunt invocate dispozițiile art. 1201 C. civ., referitoare la autoritatea de lucru judecat, tripla identitate de părți, obiect și cauză. În cauză, nu există hotărâri potrivnice, întrucât prin sentința civilă nr. 8074/2005 pronunțată de Judecătoria Tg.

Jiu în Dosarul nr. 5250/2005 a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta B.A., împotriva pârâtului B.G., pentru anularea titlului de proprietate nr. AA din 07 februarie 2005 eliberat pârâtului pentru suprafața de 1004 m.p, teren situat în comuna D., sat V., județul Gorj, în punctul Z., iar prin decizia civilă nr. 416/A/2004 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admis apelul declarat de reclamanta B.A. împotriva sentinței civile nr. 5933/2003 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu în Dosarul nr. 3535/2003, a fost schimbată sentința în sensul că s-a admis în parte acțiunea, s-a anulat titlul de proprietate nr. BB/2002 și s-a dispus emiterea unui nou titlu de proprietate, în conformitate cu actele premergătoare care au stat la baza emiterii lui, în beneficiul reclamantei B.A.

În raport de aceste considerente, măsurile dispuse prin cele două hotărâri, pretins contrare sunt diferite, având în vedere că nu există identitate de obiect, părți și cauză. Înalta Curte apreciază că revizuirea nu constituie, în circumstanțele speciale ale cauzei, decât o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluționat definitiv, și aceasta, tocmai asupra aspectelor care puteau fi invocate în calea de atac a recursului. Mai mult decât atât, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat, în repetate rânduri, că doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de Ia principiul securității juridice pe motivul că ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (Pchenitchny c. Rusiei, Hotărârea nr. 30422/03, parag.

26, din 14 februarie 2008). Având în vedere aceste considerente și în raport de finalitatea cererii de revizuire, aceea de a remedia cererile care decurg din nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, principiu care nu se regăsește în hotărârile evocare de revizuentă, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta B.A. împotriva deciziei nr. 1298 din 5 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I c ivilă, pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.