ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5745/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5745/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 4259/2002 la Tribunalul Gorj, reclamanta D.A. a contestat decizia nr.

1749 din 14 octombrie 2002, emisă de Directorul Stațiunii de Cercetare

Horticolă Tg. Jiu, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură

a terenului în suprafață de 4.000 m.p. situată în Tg-Jiu, str. Lunca Târgului,

teren preluat abuziv în perioada 1945-1989.

Prin

sentința civilă nr. 69 din 15 martie 2004 Tribunalul Gorj a respins ca

nefondată acțiunea,

cu

motivarea că terenul pretins de reclamantă a intrat în administrarea

detentoarei prin protocol de preluare de la fosta unitate ROBUR, împreună cu

construcția fostei Stații C.F.R., iar ulterior terenul a fost trecut în

domeniul public al Statului prin Decretul nr. 517/999.

Cum

reclamanta nu a făcut dovada că terenul pe care a fost construită gara CFR a

aparținut autorilor săi, și nu domeniului public, pretențiile sale privind

retrocedarea, nu se justifică.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate.

Prin

decizia civilă nr. 2979 din 24 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, în Dosarul nr. 6071/CIV/2004, s-a admis apelul declarat de reclamanta D.G.A.,

în contradictoriu cu intimata pârâtă Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare

Horticolă Tg. Jiu.

A fost

schimbată sentința, în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D.G.A.

și a fost obligată pârâta Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Tg.

Jiu,

la restituirea în

natură reclamantei a suprafeței de 3774, 46 m.p., cu învecinările și

dimensiunile din expertiza efectuată în apel.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a apreciat că probele administrate în cauză

conduc la concluzia că terenul ce a aparținut autorului reclamantei, a fost

preluat abuziv de stat și că în prezent poate fi restituit în natură, întrucât

nu mai deservește scopului preluării,anume acela de gară.

Construcțiile

aflate pe teren, edificate de pârâtă, sunt total degradate și scoase din uz.

Recursul

declarat împotriva deciziei a fost respins prin decizia civilă nr. 7386 din 22

septembrie 2006 pronunțată de I.C.C.J. în Dosarul nr. 4435/1/2006,

cu motivarea că în cauză s-a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

La data

de 13 mai 2009, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Tg. Jiu a

formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2979/2005 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 6071/CIV/2004, intimată fiind D.G.A.,

în temeiul art. 322 pct. 4, 5 C. proc. civ.

Prin

decizia civilă nr. 190 din 17 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova

în Dosarul nr. 1521/54/2009, s-a admis cererea de revizuire formulată de

revizuienta Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Tg. Jiu, în

contradictoriu cu intimata D.G.A.

A fost

desființată decizia civilă nr. 2979 din 24 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea

de Apel Craiova și reținută cauza pentru rejudecarea apelului.

Curtea a

reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 322 pct. 4 Teza a II-a potrivit

cărora „revizuirea este posibilă, dacă hotărârea s-a

dat în temeiul unui înscris declarat

fals în cursul său în urma judecății

”.

Astfel,

prin sentința civilă nr. 5861/2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu în Dosarul

nr. 443/318/2008, definitivă prin decizia civilă nr. 504/10 decembrie 2008

pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a anulat actul fals reprezentat de raportul de

expertiză întocmit de expert M.P. în Dosarul nr. 6071/CIV/2004 al Curții de

Apel Craiova.

Din

considerentele acestor hotărâri rezultă că, față de expertul M. s-au efectuat

cercetări penale, a fost pronunțată o ordonanță de scoatere de sub urmărire

penală și s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ.

S-a

reținut în ordonanța procurorului că, prin aspectele consemnate în raportul de

expertiză a fost afectat dreptul de proprietate al numiților B.G. și B.M.,

întrucât suprafața de 600 m.p. ce le aparține acestora a fost inclusă în

proprietatea apelantei D.A., cu toate că expertul s-a deplasat la terenul în

litigiu și a observat că era împrejmuit cu gard și nu a luat în considerare

actele prezentate de familia B.

Cu ocazia

rejudecării, intimata pârâtă S.C.D.H. Tg. Jiu a depus întâmpinare prin care a

solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă, însoțită de următoarele

înscrisuri : protocolul privind predarea - primirea terenurilor cu destinație

agricolă din domeniul privat al statului deținut de S.C.D.H., încheiat între

cele două pârâte, adeverințe emise de Consiliul Local Bălești în 1961 și 1994,

contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.

2465/2006 între N.D. - B.G. și B.M., încheierea nr. 17892/2006 întocmită de O.C.P.I.

Gorj în Dosarul nr. 17892/2006, copia sentinței civile nr. 3448/2007 pronunțată

de Judecătoria Tg. Jiu.

Reclamanta

D.A. a depus precizări la motivele de apel în ședința publică din 2 septembrie

2009.

La data de

21 septembrie 2009, reclamanta apelantă a depus răspuns la întâmpinarea

intimatei S.C.D.H. Tg. Jiu, prin care a ridicat excepția lipsei calității

procesuale pasive a acesteia, motivată de faptul că nu mai deține terenul în

litigiu, fiind predat prin protocol pârâtei Primăria Municipiului Tg. Jiu,

aspect confirmat de reprezentantul S.C.D.H.

Instanța

de apel, față de susținerile părților, de actele existente la dosarul cauzei,

față de faptul că expertiza întocmită de expert M.P. a fost declarată falsă, a

pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize tehnice, cu specialitatea

topografie.

În

ședința publică din 28 martie 2011 procuratorul apelantei a învederat instanței

că aceasta a decedat la 1 martie 2011, unic fiul al acesteia fiind procuratorul,

conform certificatului de calitate de moștenitor din 18 martie 2011, depus la

dosarul cauzei.

Prin

decizia civilă nr. 286 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanta D.G.A.

- decedată și continuat de moștenitorul P.I.V., împotriva sentinței civile nr,

69 din 15 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu

intimata pârâtă Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Târgu-Jiu și

intimata Primăria Municipiului Tg. Jiu.

A

schimbat sentința,în sensul că a admis în parte contestația, a anulat decizia nr.

1749 din 14 octombrie 2002 emisă de pârâta S.C.D.H. Tg. Jiu.

S-a

dispus restituirea suprafeței de 2758 m.p. teren situat în punctul „Lunca

Târgului” din hotarul Tg. Jiu, identificat în schița anexa 1 la raportul de

expertiză întocmit de expert N.P. prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 11, 10, 7, 8,

9, 1.

A

obligat pârâtele la plata sumei de 1.050 lei cu titlul de cheltuieli de

judecată, către reclamantul moștenitor.

Curtea a

constatat că reclamanta D.G.A., decedată în cursul judecății, acțiunea fiind

continuată de moștenitorul său P.I.V., a declanșat procedura administrativă

obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 prin Notificarea din 14 februarie 2002

adresată pârâtei S.C.D.H. Tg. Jiu, prin care a solicitat despăgubiri pentru

terenul situat în Tg. Jiu, Lunca Târgului, str. Tismana, teren ce a fost

proprietatea părinților săi G. și E.F.D., preluat abuziv de către stat în

perioada de referință prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Procedura

administrativă a fost finalizată prin emiterea Deciziei nr. 1749 din 14

octombrie 2002, decizie pe care reclamanta a contestat-o prin procedura

judiciară facultativă, prevăzut de legea specială.

Prin

această decizie s-a respins cererea formulată de reclamantă, cu motivarea că terenurile

din „Dealul Târgului” nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, deoarece

regimul juridic al acestora este reglementat de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000.

Reclamanta

a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 raportat la art.

4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu certificatul de moștenitor din 11 aprilie

1985.

Certificatul

de moștenitor a fost anulat prin sentința civilă 3172 din 30 mai 1986

pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu și nu are relevanță această anulare în ceea

ce privește calitatea de unic succesor al defunctei

D.A., atâta vreme cât nu s-a făcut

dovada că acest teren a mai fost notificat și de altă persoană. Dovada

proprietății autorilor apelantului reclamant asupra terenului în litigiu, ce

face parte din suprafața de 2 ha amplasată în punctul „Lunca Târgului”, în Tg.

Jiu, a fost făcută cu actul de vânzare-cumpărare încheiat în 1888, între

cumpărător F.D. și vânzător I.P.R.

De

altfel, din certificatul nr. 2534 din 10 mai 1994 emis de Arhivele Statului -

Filiala Dolj, rezultă că autorii reclamantei (decedată) au avut în proprietate

suprafața de 16,21 ha teren ce a fost cedat la stat, conform H.C.M. nr.

308/1953.

Din

terenul predat la Stat au fost împroprietăriți alți locuitori, în acest sens

fiind depus actul de împroprietărire al numitului C.V., cu suprafața de 5.000

m.p. teren în „Dealul Târgului”, avându-l ca vecin la E pe I.D., proprietar

care apare cu vecin la E și în actul de expropriere al autorului D.F.G.

Deci

preluarea terenului deținut de autorii reclamantului a fost abuzivă.

Rămâne

în discuție dacă terenul solicitat face obiectul Legii nr. 10/2001 și cum

trebuie rezolvată modalitatea de reparație a moștenitorului apelant.

În

expertiza ordonată în cauză, efectuată de expert P.N., a fost reprezentată

grafic suprafața de teren, solicitată de apelantul moștenitor, în anexa 1 la

raport.

La

momentul efectuării expertizei terenul se afla în intravilan și nu se mai afla

în patrimoniul pârâtei S.C.D.H. Tg. Jiu, fiindcă a fost predat pârâtei Primăria

Tg. Jiu prin protocolul încheiat la 19 martie 2002.

Din

suprafața identificată de expert de 3495 m.p., suprafața de 737 m.p. este

ocupată de terțul B.G., cu acte de proprietate.

Apelantul

moștenitor este în posesia terenului solicitat, mai puțin cel ocupat de B.G.,

iar construcțiile existente pe acesta se află în stare de degradare. Deși

pârâta S.C.D.H. Tg. Jiu susține că aceste construcții sunt proprietatea sa, nu

a adus nicio dovadă în acest sens, însă apelantul moștenitor este de acord să

achite contravaloarea acestora acestei pârâte.

S-a

reținut că în cauză s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, dovada

proprietății terenului solicitat, a preluării abuzive și a posibilității de

restituire în natură, care este regula în materia Legii nr. 10/2001.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantul P.I.V. și

pârâtele Primăria Municipiului Târgu Jiu și Stațiunea de Cercetare și

Dezvoltare Horticolă Târgu Jiu.

Reclamantul

P.I.V., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a

arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală,

urmare a greșitei interpretări și aprecieri a celor expuse în raportul de

expertiză și din care rezultă că suprafața totală de teren care a făcut

obiectul notificării este de 3495 m.p., suprafața de teren deținută de numiții B.G.

fiind o suprafață de teren distinctă de cea care a făcut obiectul notificării,

astfel că nu se impunea diminuarea suprafeței de teren restituite cu cea

deținută de familia B.G..

Primăria

municipiului Târgu Jiu, prin Primar, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. a dezvoltat următoarele critici:

În mod

greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, obiectul litigiului

constând în contestația formulată împotriva unei decizii emisă de S.C.D.H.

Târgu Jiu care s-a pronunțat cu privire la o notificare formulată de

intimata-reclamantă.

Au fost

introduși în prezenta cauză la 28 octombrie 2009 și nu a fost înregistrată la

Primăria Târgu Jiu nicio notificare pe numele D.A., și nu are culpă procesuală.

Un alt

motiv de recurs este acela că instanța, admițând în parte contestația a

schimbat sentința instanței de fond, în fata căreia nu a fost parte și, în mod

greșit a dispus restituirea suprafeței de 2758 m.p., fără să precizeze și cine

urmează să ducă la îndeplinire această situație.

Stațiunea

de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Târgu Jiu, invocând în drept dispozițiile art.

304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. a dezvoltat următoarele argumente:

În mod

greșit instanța de apel a reținut că reclamanta a făcut dovada calității de

persoană îndreptățită în sensul art. 3 rap. la art. 4 alin. (2) din Legea tir.

10/2001 cu certificatul de moștenitor din 11 aprilie 1985 de vreme ce acest

certificat a fost anulat prin Sentința civilă nr. 3172 din 30 mai 1986, fiind

dată eficiență juridică unui act anulat.

Instanța

de apel în considerentele deciziei atacate a făcut referire la construcțiile

edificate pe suprafața de teren ce face obiectul litigiului în cauză, reținând

că deși pârâta S.C.D.H. Tg-Jiu a arătat că aceste construcții sunt proprietatea

sa, nu a adus nicio dovadă în acest sens, însă apelantul moștenitor este de

acord să achite contravaloarea acestora acestei parate”.

Acest

ultim aspect analizat de către instanța de apel nu a fost pus în discuția

părților, fiind astfel nesocotit principiul contradictorialității care

guvernează procesul civil, aspect de natură să provoace o vătămare, în sensul

dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea astfel pronunțată

fiind lovită de nulitate.

Instanța

de apel a reținut parțial sau în totalitate considerente străine de natura

pricinii care nu concordă realității, în sensul că a apreciat greșit starea

construcțiilor existente.

Instanța

nu a analizat probatoriul administrat cauzei, respectiv anexele atașate la

obiecțiunile depuse pentru termenul din 28 martie 2011, iar în ce privește

Notele transmise prin fax la data de 5 iulie 2011, având în vedere amânarea

pronunțării la data de 6 iulie 2011, acestea nu se regăsesc menționate nici în

practicaua și nici în considerentele deciziei atacate.

Din

aceste înscrisuri rezultă că cele două construcții edificate - platforma

betonată și bazinele betonate pentru borhot fructe deteriorate rezultate din

sortare - au fost realizate de către recurenta-pârâtă. Stațiunea de Cercetare

și Dezvoltare Horticolă Tg-Jiu după preluarea prin protocol a construcției  clădire

- gară C.F.F., această din urmă clădire nemaifuncționând din anul 1970 cu destinația

de gară, dar fiind transformată și folosită de către S.C.D.H. Tg-Jiu în

patrimoniul căreia a intrat, potrivit specificului acesteia, aflându-se și la

această dată în inventarul instituției cu valori neamortizate.

Instanța

a analizat trunchiat actele depuse în susținerea cauzei, a dat o interpretare

greșită probelor, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

În ce

privește „starea de degradare” a construcțiilor, această concluzie a Curții nu

concordă realității aspect ce rezultă din planșele fotografice existente la

dosar, construcțiile fiind în buna stare, suprafața construită fiind de 2.128

mp, restul suprafeței până la 2.758 mp fiind teren adiacent clădirilor.

În

cauză, au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,

respectiv principiul rolului activ al judecătorului, în refacerea și

completarea probelor, suplimentul la raportul de expertiză neconținând

răspunsuri care să conducă la lămurirea cauzei.

Amplasamentul

terenului solicitat de intimatul-reclamant nu se află în zona Gara C.F.F.

(Șușița) Tg-Jiu - Tismana unde sunt edificate clădiri, aspect ce rezultă din

întreg probatoriul administrat: raport de expertiză întocmit numai pe baza

susținerilor intimatului-reclamant, Adresa O.C.O.T. Gorj 714 octombrie 1994, planșe și schițe cadastrale, Decret nr.

308/1953, Decret nr. 23/1957 cu tabele și schițe anexă.

Expertul

nu a identificat amplasamentul fostei proprietăți a autorului reclamantului și

nu a putut stabili dacă terenul indicat de procuratorul acesteia, ca fiind în

deținerea pârâtei și solicitat la restituire în prezenta cauză, se suprapune cu

cel deținut în proprietate de autorul reclamantului, aceasta pe de o parte,

întrucât la dosar reclamantul nu a depus acte de proprietate care prin elemente

de identificare să permită determinarea amplasamentului fostei proprietăți a

autorului său.

În

această situație nu pot fi reținute cu putere probatorie sub acest aspect

concluziile experților, având în vedere că acestea nu s-au întemeiat pe

elemente concrete și obiective furnizate de planuri parcelare și acte de

proprietate, ci exclusiv pe declarațiile procuratorului reclamantului, așa cum

ei înșiși au precizat.

Actul de

proprietate (act de vânzare-cumpărare din 1888) invocat de reclamant nu oferă

elemente de identificare a terenurilor nominalizate pentru a putea permite

localizarea acestora, iar experții au precizat în mod expres că nu pot proceda

la această identificare pe baza actului prezentat.

Analizând

lista cu persoanele împroprietărite din terenul autorului D.F.G. cedat la

Decretul nr. 308/1953 comparativ cu persoanele ce au avut terenuri în zona Gară

C.F.R. Tg-Jiu - Tismana și care au fost expropriate ulterior, la Decretul nr. 23/1957

pentru construirea căii ferate forestiere Tg-Jiu - Tismana, potrivit tabelelor

și schițelor anexă la decret, figurează cu totul alte persoane și nu cele care

au fost împroprietărite din averea autorului Dănescu în anul 1953. Așa fiind,

rezultă faptul că autorul intimatului-reclamant - D.F.G. nu a deținut teren în

zona Gară C.F.F. (Șușița) Tg-Jiu - Tismana, ci cu totul alte persoane.

Potrivit

actului primar invocat de intimatul-reclamant, rezultă faptul că acest teren

reprezintă o singură suprafață și nu ar fi format din mai multe parcele

apropiate.

Interpretarea

dată de instanță cu privire împroprietărirea unor cetățeni din suprafața de

16,21 ha cedată la stat conform Decretului nr. 308/1953 de autorul Dănescu

Gheorghe este total greșită deoarece această suprafață așa cum rezultă și din

actul sub semnătură privată este formată din mai multe bucăți de teren, or în

punctul „Gară C.F.F.” conform declarațiilor autentificate ale numitelor C.P. și

S.I., D.G. nu a deținut teren în proprietate, acesta învecinându-se cu terenul

numitului D.I. dar într-un alt punct, respectiv în pct. Dealul Târgului (actual

str. M.).

Reclamanta

nu a făcut dovada preluării abuzive de către stat pentru această suprafață de

teren solicitată, amplasată în acest punct, condiție pentru a cădea sub

incidența Legii nr. 10/2001.

Recursurile

sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Se

constată că recurentul reclamant P.V. a invocat în mod formal dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., întrucât prin motivele de recurs așa cum au fost

dezvoltate, solicită în principal o reevaluarea a probatoriului administrat cu

consecința reținerii că se impune a fi restituit în natură și suprafața de 737

m.p., deținută de numiții B.G.

Potrivit

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri când

aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii.

Pentru a

fi incident acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi

produs încălcarea expresă și reală a legii, anume soluția pronunțată să nu fie

cu putință, în raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de

judecătorii fondului.

În

analiza acestui motiv, instanța de recurs nu poate verifica dacă instanțele de

fond au făcut o apreciere eronată a probatoriului, adică dacă s-a comis o gravă

greșeală de fapt, știut fiind că o astfel de verificare era permisă prin

dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care însă a fost abrogat prin

O.U.G. nr. 138/2000.

În

raport de obiectul judecății, de limitele învestirii instanței și de

constatarea că suprafața de 737 m.p. este ocupată de terțul B.G., cu acte de

proprietate, în mod legal instanța nu a dispus și restituirea în natură a

acestei suprafețe de teren, această suprafață de teren nefiind la dispoziția

entității învestite cu soluționarea notificării.

Critica

invocată de Primăria municipiului Târgu Jiu, privind greșita interpretare și

aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., raportat la faptul că a fost

introdusă în cauză la data de 28 octombrie 2009, că n-a fost notificată și

drept urmare nu are culpă procesuală, este nefondată.

Primăria

municipiului Târgu Jiu, are calitate procesuală în cauză, în calitate de

succesoare în drepturi a entității inițial învestite cu soluționarea

notificării, urmare a transferului (predării) terenului prin Protocolul

încheiat la 19 martie 2002.

Raportat

la reținerea instanței că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură

a terenului,  și a faptului că recurenta este deținătoarea bunului la data

soluționării cauzei, este evident că recurenta este în culpă procesuală, fiind

obligată în mod legal la plata cheltuielilor de judecată.

Faptul

că nu a fost parte la judecată în primă instanță nu are relevanță juridică și

nu poate constitui motiv de nelegalitate al deciziei recurate, în condițiile în

care aceasta a fost introdusă în cauză în calitate de succesoare în drepturi a

entității emitente a dispoziției contestate, urmare a transferului bunului care

a făcut obiectul notificării.

Raportat

la dispozițiile art. 281

2a

C. proc. civ., critica privind aspectul

echivoc al dispozitivului, în sensul că nu se precizează în mod expres cine are

obligația să dispună restituirea în natură a terenului este inadmisibilă,

partea având posibilitatea să ceară lămurirea dispozitivului.

Criticile

formulate de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Târgu Jiu sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

Invocarea

de către recurentă a nelegalității deciziei prin raportare la dispozițiile art.

304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motivat de faptul

că instanța nu a pus în discuția părților faptul că apelantul moștenitor este

de acord cu plata contravalorii acestor construcții deși nu s-a făcut nicio

dovadă a proprietății, este greșită.

În

prezent,, potrivit art. 105 C. proc. civ., nulitatea unui act de procedură

poate fi cerută în 2 cazuri: a) necompetența judecătorului; b) nerespectarea

formelor legale și necompetența funcționarului.

Reținerea

instanței că apelantul moștenitor este de acord să achite contravaloarea

construcțiilor nu constituie un incident procedural în soluționarea cauzei, în

temeiul căruia instanța ar fi avut obligația să-l pună în discuția părților ci

a constituit un argument în aprecierea posibilității de restituire în natură a

terenului.

În

raport de obiectul judecății și de limitele învestirii instanței se constată că

instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut și nici ceea ce nu s-a cerut,

nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

În cauză

nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. privind

reținerea contradictorie a stării materiale a construcțiilor, instanța reținând

că acestea se află în stare de degradare, iar faptul că în prima judecată a

apelului s-ar fi reținut că acestea sunt total degradate și scoase din uz, nu

poate conduce la reținerea unei motivări contradictorii, motivările fiind

cuprinse în hotărâri diferite.

Deși

recurenta invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile

formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la

interpretarea greșită a vreunul act juridic dedus judecății, ci la greșita

interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare sau modificare a

deciziei.

Nefondat

este și motivul de recurs fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și argumentat pe faptul că în cauză nu s-a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită la restituire întrucât certificatul de moștenitor nr. x/1985 a

fost anulat prin sentința civilă nr. 3172/1986 și nici dovada întinderii

dreptului de proprietate al autorului reclamantei și a amplasamentului terenului

pentru a se aprecia incidența dispozițiilor art. 8 și dacă există identitate

între terenul ce a aparținut autorului și cel pentru care se cere restituirea

în natură, concluziile experților fiind greșite.

În

analiza acestui motiv de recurs, instanța nu poate verifica dacă instanța de

apel a apreciat eronat probatoriul administrat, adică s-a comis o gravă

greșeală de fapt, dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. fiind abrogate,

argumentele în susținerea acestui motiv vizând aspecte de temeinicie a hotărârii.

Condițiile

în care are loc restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv sunt

legale, în sensul că ele sunt prevăzute de Legea nr. 10/2001 și numai

nerespectarea acestora pune în discuție o problemă de încălcare a legii.

Or, dacă

respectarea condițiilor în care are loc restituirea în natură poate face

obiectul unor critici de nelegalitate, aprecierea judecătorilor privind

posibilitatea restituirii în natură, stabilită în concordanță cu criteriile

legale, constituie o problemă de temeinicie a hotărârii care, pentru

considerentele de mai sus arătate,scapă controlului instanței de recurs.

În

speță, sub motivul încălcării dispozițiilor art. 1-8 din Legea nr. 10/2001 se

constată că se solicită în principal o reevaluare a probatoriului administrat

cu consecința reținerii că reclamantul nu a Scut dovada calității de persoană

îndreptățită, a întinderii dreptului, a amplasamentului li a posibilității de

restituire în natură, nefiind un teren „liber” în sensul legii, deoarece există

construcții pe acesta care aparțin recurentei, ceea ce nu-i este permis

instanței de recurs.

Având în

vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., a se respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul P.I.V. și de pârâtele

Primăria Municipiului Târgu Jiu și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare

Horticolă Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 286 din 6 iulie 2011 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012.