ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5310/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția civilă, reclamantul C.C. a contestat Dispoziția nr. 1909 din 8 iulie 2010 emisă de pârâta A.C.R., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia și obligarea pârâtei la atribuirea în natură a suprafeței de teren de circa 680 mp, situată în Târgu Jiu, str. A., vecină la R - cu prelungirea str. D.G., la A - str. A., la N - strada U. - pasarela și la S - proprietatea A.C.R. La data de 22 martie 2011, pârâta A.C.R. a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului, întrucât nu este moștenitorul def. S.C.A. și C.M., depunând la dosar Sentința civilă nr. 7325/2009 a Judecătoriei Târgu Jiu și Decizia nr. 934/2010 a Tribunalului Gorj.

Prin Sentința civilă nr. 190 din 31 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins contestația și a fost obligat reclamantul la 1.000 RON cheltuieli de judecată față de pârât. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 1909 din 8 iulie 2010 emisă de pârâta A.C.R. a fost respinsă notificarea formulată de reclamant privind restituirea în natură sau echivalent a terenului în suprafață de 680 mp situat în Târgu Jiu, strada A., vecină la R - cu prelungirea str. D.G., la A - str. A., la N - strada U. - pasarela și la S - proprietatea A.C.R., cu motivarea că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, nefiind preluat în mod abuziv, ci prin act de donație și contract de schimb.

Reclamantul a invocat faptul că suprafața în litigiu excede celor preluate cu titlu de către stat, respectiv actului de donație pentru 1.023 mp și Decretului de expropriere nr. 466/1970 pentru 1.031 mp. S-a invocat că terenul provine de la autoarele E.S. și F.S., care la rândul lor l-au dobândit în baza testamentului partajar întocmit de autorul A.C.S. Pentru dovedirea calității de moștenitor după cele două autoare s-au depus la dosar Certificatul de moștenitor nr. AA/1967, în care după autoarea E.S. apar ca moștenitori acceptanți C.M., soră, și S.A. frate - C.M. fiind mama reclamantului, și Încheierea de finalizare din 3 noiembrie 1958 după autoarea F.S. în care sunt consemnați ca moștenitori în calitate de frați, S.G., E.S., S.N., C.M.

și S.C.A. Din Certificatul de moștenitor nr. BB/1979 a rezultat că reclamantul are vocație la succesiunea autoarei sale C.M. Prin Sentința civilă nr. 7325 din 13 noiembrie 2009 a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâta C.S.S. privind constatarea calității de moștenitor după def. S.C.A., reținându-se că acest autor a avut 6 descendenți, printre care și E.S. și F.S., de la care afirmativ provine terenul în litigiu. S-a considerat că sentința menționată nu este relevantă în ceea ce privește aprecierea calității procesuale active în prezenta cauză a reclamantului, luând în considerare că mama acestuia C.M. a acceptat succesiunea celor două autoare, iar reclamantul la rândul său este moștenitor legal în calitate de descendent al lui C.M.

Ceea ce nu se dovedește, actele relevând contrariul, este faptul că emolumentul succesoral al celor două autoare a revenit lui C.M. și ulterior prin retransmisie reclamantului și că în averea succesorală a celor două autoare a existat și suprafața în litigiu. De altfel, prin Sentința civilă nr. 12766 din 17 decembrie 1999 a Judecătoriei Târgu Jiu, prin care s-a soluționat acțiunea în revendicare și obligația de a face formulată de reclamanții C.C. și C.S.S. împotriva pârâtei A.C.R. Târgu Jiu s-a reținut că acțiunea în revendicare nu putea fi promovată numai de o parte din coindivizări, deoarece autoarele E.S. și F.S. au avut mai mulți moștenitori.

Potrivit mențiunilor vecinătăților din Autorizația pentru înstrăinare de teren nr. 53/1976 eliberat în vederea încheierii actului de donație din 27 august 1976, terenul donat menționat ca având suprafața de 1.023 mp se învecinează la N cu strada U. pe o lungime de 41 m. Prin Sentința civilă nr. 2782/1997 a Judecătoriei Târgu Jiu s-a constatat că A.C.R., Filiala Gorj, este proprietarul terenului situat în Târgu Jiu cu lungimea de 50 m și lățimea de 34 m, cu vecini la R - restul proprietății pârâtei Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Mun. Târgu Jiu, A - Lacul D., M-zi restul proprietății pârâtului și M-noapte Calea ferată forestieră Târgu Jiu - Tismana.

Prin Decizia nr. 295 din 25 iulie 1977 a fost aprobat schimbul de terenuri în suprafețe egale de 1.023 mp intervenit între C. Filiala Gorj cu teren proprietatea de stat aflat în administrarea operativă directă a Municipiului Târgu Jiu, identificate prin planurile de situație anexate ce fac parte integrantă din decizie. Prin Sentința civilă nr. 8990 din 1 octombrie 2002 a fost admisă acțiunea formulată de A.C.R. Filiala Gorj împotriva Primăriei Târgu Jiu constatându-se că reclamanta este proprietara unui teren în suprafață de 1.690 mp, învecinat la N - strada U., la S - C.C., la V - strada A. și V - E str. D.G.

În considerentele sentinței, s-a reținut că reclamanta a devenit proprietară în baza schimbului cu terenul situat în strada U. nr. 52 Târgu Jiu, care a intrat în proprietatea statului prin actul de donație nr. CC/1976 și că în urma ridicării topografice în anul 2002 s-a constatat că terenul este de 1.695 mp, și nu de 1.023 mp, cât este menționat în decizia de schimb. Reclamantul a invocat că această hotărâre nu-i este opozabilă, însă se constată că anterior, prin Sentința civilă nr. 5428 din 5 iulie 2000, Judecătoria Târgu Jiu a respins acțiunea formulată de reclamantul C.C. și C.S.S. pentru revendicarea terenului de 680 mp învecinat la N - strada U., la S cu A.C.R., la Est - prelungirea străzii D.G.

și V - strada A. În considerentele Sentinței civile nr. 5428/2000 s-a reținut că terenul revendicat a fost donat prin act autentic statului, care l-a dat prin schimb pârâtului. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii apelului și recursului declarat de către reclamanți. Prin expertiza efectuată în cauză s-a identificat terenul care excede suprafeței cuprinse în actul de donație, în suprafață de 512 mp, stabilindu-se însă că nu se dovedește cu acte că acesta a aparținut autorilor reclamantului și că nu este liber fiind ocupat parțial de stația de asistență tehnică A.C.R., o platformă betonată și gardul ce împrejmuiește întreg terenul ocupat și folosit de A.C.R. În raport de cele arătate, s-a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada chiar pentru situația în care s-ar reține că în fapt suprafața identificată de expert de 512 mp nu a făcut obiectul actului de donație, că această suprafață a aparținut autoarelor E.S.

și F.S. și că prin retransmitere succesorală reclamantul ar fi îndreptățit să solicite măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, corespunzător art. 4 alin. (2) din lege în calitate de moștenitor legal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, ce a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 986 din 22 iunie 2011. Instanța a reținut în motivarea soluției sale următoarele considerente: Potrivit actului de donație din 27 august 1976 S.A., S.N. și C.M. au donat statului un teren în suprafață de 1.023 mp, situat în Târgu Jiu, str. U., teren având următoarele dimensiuni și vecinătăți: la răsărit pe o lățime de 28 mp cu str. D.G., la apus cu dimensiunea de 30 ml cu str. A., la miazăzi pe o lungime de 34 ml cu restul proprietății donatoarei C.M.

și la miazăzi cu o lungime de 41 ml cu str. U. Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 680 mp, aflată în incinta A.C.R., teren situat în Târgu Jiu str. A., fără a se indica numărul, cu următoarele vecinătăți: la răsărit - prelungirea str. D.G., la apus - str. A., la nord - str. U. - Pasarela și la sud - proprietatea A.C.R. Din actele dosarului rezultă că terenul de 1.023 mp se învecinează la nord cu str. U. neexistând un alt teren intermediar între acest teren și str. U., cum în mod greșit a menționat expertul tehnic ing. N.P., prin translatarea terenului de 1.023 mp spre partea de nord, în mod nejustificat.

Printr-o transpunere corectă a actelor pe teren, având în vedere poziționarea, amplasarea, configurarea inițială a terenului de 1.023 mp este cert că, la nord, acest teren se învecinează numai cu str. U. Raportat la solicitarea reclamantului, expunerea configurării terenului de către acesta, raportat și la schițele depuse, actul de donație, procesul-verbal, testament, certificat moștenitor, raportul de expertiză întocmit la fond de expert N.P., coroborat și cu celelalte aspecte rezultate din hotărârile judecătorești depuse și rapoartele de expertiză efectuate în alte cauze, reiese fără dubiu că terenul în suprafață de 680 mp face parte de fapt din terenul de 1.023 mp și nu se află în prelungirea acestuia, cum identifică în mod eronat expertul la fond.

S-a apreciat că raportul de expertiză N.P. nu corespunde realității faptice din teren. Cum actul de donație privind terenul de 1.023 mp, din care face parte terenul de 680 mp, nu a fost anulat, nu se poate dispune restituirea în temeiul art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 întrucât nu există dovada anulării donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Chiar în situația în care s-ar fi constatat în urma măsurării ulterioare - în urma ridicării topografice din 2002, că terenul donat ar fi avut suprafața de 1.690 mp în loc de 1.023 mp, acțiunea reclamantului nu este fondată atâta vreme cât actul de donație prevede 1.023 mp, iar reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate în condițiile art. 1169 C. civ., cu privire la vreo diferență de teren, din toate actele dosarului reieșind suprafața de 1.023 mp.

Și în actul de donație terenul a fost identificat prin dimensiuni din care nu rezultă o suprafață mai mare. De asemenea, conform certificatului de moștenitor și procesului-verbal din 29 decembrie 1970, însumând suprafața terenului cu cea a construcțiilor - nu se ajunge la o suprafață de 1.690 mp, ci la o suprafață de 1.117 mp apropiată de cea de 1.023 mp. Coroborând suprafața ce rezultă din acte cu vecinătățile terenului este indubitabil că terenul de 680 mp nu se află interpus între str. U. și terenul donat de 1.023 mp, ci este inclus în acesta.

Acest aspect este pe deplin confirmat de expertiza efectuată în alte cauze - referitor la suprafața de teren de 680 mp, de unde reiese că limitele terenului donat cu cele preluate la schimb de pârâte au rămas nemodificate și suprafața de 690 mp este o parte din terenul menționat în actul de donație și anume partea de nord a acestuia, cu vecinătate str. U. Față de cele expuse, instanța a concluzionat că reclamantul nu este îndreptățit la restituirea suprafeței de 680 mp, actul de donație nefiind anulat. Împotriva acestei decizii a declarat din nou recurs reclamantul C.C., criticând soluția curții de apel sub două aspecte. Astfel, în primul rând, recurentul susține că în mod greșit a calificat instanța calea de atac ca fiind recurs, în loc de apel, deși la termenul din 22 iunie 2011, reprezentantul său a solicitat recalificarea căii de atac ca fiind apel și nu recurs.

Pe fond, recurentul susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Astfel învestită, Înalta Curte, la termenul din 14 septembrie 2012 a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Învestită cu o cale de atac, în speță recurs, instanța are de verificat, cu titlu preliminar, admisibilitatea acesteia, întrucât împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc.

civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod "sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. Având în vedere că prin hotărârea curții de apel a fost soluționat recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, aceasta este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva hotărârii prin care a fost soluționat recursul este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva Deciziei civile nr. 986 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ