ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7107/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin cererea introdusă la Tribunalul Gorj,

reclamantul H.I. a chemat în judecată pe pârâtele SC E.G.C. SA, Primăria

municipiului Târgu Jiu, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, instanța

să dispună obligarea pârâtelor să soluționeze notificarea nr. N1. privind un

teren în suprafață de 921,35 mp. situat în Tg Jiu, str. M., județul Gorj, prin

emiterea unei dispoziții scrise, precum și obligarea pârâtelor la plata unor

daune interese în cuantum de 50 RON pe zi de întârziere începând cu data

pronunțării hotărârii până la emiterea dispoziției și obligarea la cheltuieli

de judecată.

Prin sentința nr. 9

din 18 ianuarie 2010, a Tribunalului Gorj, a fost admisă excepția autorității

de lucru judecat și respinsă cererea.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamantul, iar prin decizia nr. 289 din 05 octombrie 2010, a Curții

de Apel Craiova, apelul a fost admis, sentința desființată, cauza fiind trimisă

spre rejudecare la aceiași instanță.

A reținut instanța de

apel că, sunt îndeplinite dispozițiile art. 1201 C. civ. privind identitatea de

părți, obiect și cauză între prezentul litigiu și cel soluționat irevocabil prin

sentința civilă nr. 636 din 02 decembrie 2005, a Tribunalului Gorj, dar că este

fondată susținerea reclamantului potrivit căruia sentința civilă nr. 636/2005 și-a

pierdut puterea executorie întrucât dreptul de a cere executarea silită a sentinței

civile nr. 636/2005 s-a născut la data pronunțării acestei hotărâri și s-a prescris

după trecerea unui interval de trei ani de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

După rejudecare, Tribunalul

Gorj a pronunțat sentința civilă nr. 377 din 16 noiembrie 2011, prin care a admis

acțiunea formulată și a fost obligată pârâta să emită dispoziție motivată privind

notificarea reclamantului de a i se restitui în natură terenul în suprafața de 921,35

m.p. situat în Târgu Jiu, strada M., județul Gorj, precum și la 2100 RON cheltuieli

de judecată către reclamant.

Învestită cu soluționarea

apelului declarat de pârâta SC E.G.C. SA, prin decizia nr. 17 din 22 februarie 2012,

a respins calea de atac ca nefondată pentru considerentele ce urmează.

Reclamantul H.I. a declanșat

procedura administrativă obligatorie prev. de art. 22 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, republicată, prin notificarea nr. 312/2001, adresată Primăriei Târgu Jiu,

prin intermediul executorului judecătoresc E.M., prin care a solicitat restituirea

în natură a terenului în suprafață de 921,35 mp., situat în Târgu Jiu, str. M.

Prin adresa nr. A1.

din 16 mai 2005, Primăria Târgu Jiu a înaintat notificarea formulată de reclamant

către pârâta SC E.G.C. SA Târgu Jiu.

Întrucât notificarea nu

a fost soluționată în termen de 60 de zile, astfel cum prevăd dispoz. art. 25 din

Legea nr. 10/2001, republicată, reclamantul a uzat de faza judiciară și s-a adresat

instanței prin prezenta cerere, chemând în judecată atât Primăria Târgu Jiu, cât

și SC E.G.C. SA.

Prin decizia XX/2007,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,

s-a statuat că lipsa răspunsului unității deținătoare echivalează cu un refuz, iar

un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală

nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței

competente, ci dimpotrivă însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2) că nici

o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției

pentru apărarea intereselor sale legitime.

Împotriva deciziei a declarat

recurs pârâta SC E.G.C. SA, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. pentru motivele ce urmează.

În dezvoltarea motivului

de modificare prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. se arată că există motive

contradictorii în cuprinsul sentinței nesesizate de instanța de apel, care față

de rolul activ ar fi trebuit să observe că hotărârea apelată nu cuprinde elementele

unei hotărâri valabile.

Prin dispozitiv, instanța

de fond încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 636/2005 a Tribunalului

Gorj.

Instanța de apel nu semnalează

din oficiu existența contradicțiilor precum și încălcarea dreptului la apărare bazat

pe o hotărâre executorie, întrucât aceasta se execută și nu considerentele hotărârilor.

Al doilea motiv de recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii se referă la faptul că nu

au fost respectate dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., iar dispozițiile

art. 274 C. proc. civ. nu sunt incidente cauzei, deoarece acțiunea a fost admisă

în parte, ceea ce conduce la aplicarea dispozițiile art. 276 C. proc. civ.

Se solicită, în concluzie,

casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Intimatul H.I., prin concluziile

scrise formulate, solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata

cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, analizând

decizia prin raportare la criticile formulate, la probatoriile administrate și la

dispozițiile legale aplicabile cauzei reține caracterul nefondat al recursului pentru

argumentele ce succed.

Recursul, fiind o cale

extraordinară de atac, nu poate fi exercitat omisso medio, trecând peste calea de

atac a apelului. De aceea, critica în recurs trebuie să privească legalitatea deciziei

cu privire la modul de soluționare a criticilor formulate în apel, neputându-se

formula, omisso medio, aspecte de nelegalitate și netemeinicie ale primei instanțe

de fond, nesupuse dezbaterii în calea devolutivă de atac.

În cauză, reclamanta a

învestit instanța de apel cu nelegalitatea sentinței sub aspectul greșitei rețineri

a autorității de lucru judecat și a lipsei calității sale procesuale pasive.

Recurenta, prin motivele

de recurs, aduce critici noi sentinței, fără să fi fost invocate și în apel, respectiv

cele referitoare la incidența dispozițiilor art. 276 C. proc. civ.

De altfel, prin considerentele

recursului este criticată sentința sub aspectul existenței unor motive contradictorii

și a inexistenței autorității lucrului judecat și nu decizia din apel.

Decizia instanței superioare

de fond este criticată sub aspectul lipsei de rol activ a instanței, a încălcării

dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și a încălcării dreptului la apărare

câtă vreme el se poate baza doar „pe o hotărâre valabilă și posibil de executat”.

Această din urmă alegație va fi analizată ca reprezentând o greșită dezlegare a

excepției autorității de lucru judecat.

Contrar opiniei recurentei,

instanța de apel a respectat dispozițiile art. 315 C. proc. civ. atunci când a reținut

puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 636/2005 a Tribunalului Gorj și

nu autoritatea de lucru judecat cum invocă recurenta.

Efectul pozitiv al lucrului

judecat, art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., arată că statuările

irevocabile ale unei hotărâri judecătorești se impun deopotrivă, părților și instanțelor

ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăți anterioare, ce a tranșat irevocabil

un aspect al litigiului.

În cauză, s-a stabilit

irevocabil, urmare a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5696 din

4 iulie 2011, ce a validat decizia Curții de Apel Craiova nr. 289 din 5

octombrie 2010, că „sentința nr. 636/2005 nu și-a pierdut puterea de lucru judecat,

față de faptul că a devenit ineficace sub aspectul puterii executorii, creditorul

obligației poate porni un nou proces, în care invocând puterea de lucru judecat

a primei hotărâri, să ceară pronunțarea unei noi hotărâri susceptibilă de executare

silită.

Drept urmare, cele stabilite

prin sentința nr. 636 din 2 decembrie 2005, obligarea pârâtei SC E.G.C. SA Târgu

Jiu, autoarea SC E.G.C. SA, nu pot fi repuse în discuție.

Osebit de aceasta, reclamantul

are dreptul prevăzut de Legea nr. 10/2001, de a-i fi soluționată notificarea având

drept obiect restituirea în natură a terenului de 921,35 m.p.

Față de cele expuse rezultă

că dispozițiile art. 315 C. proc. civ. au fost pe deplin respectate.

În ceea ce privește încălcarea

dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. de către instanța superioară de fond

trebuie precizat că rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii

instanței în poziția procesuală a uneia din părți ce beneficiază de apărare calificată.

În etapa procesuală a

apelului, instanța de apel verifică, conform art. 295 alin. (1) C. proc. civ., în

limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către

prima instanță.

Rezultă din aceste dispoziții

că efectul devolutiv al apelului este limitat prin faptul că, expresie a principiului

disponibilității, instanța de apel va proceda la o nouă judecată asupra fondului,

numai în limitele criticii formulate de apelant, cu alte cuvinte, poate judeca doar

atât cât i s-a cerut - tantum devolutum quantum apellatum.

Or, instanța de apel a

răspuns criticilor formulate de pârâtă, împrejurare ce rezultă din conținutul motivelor

de recurs prin care nu se impută neanalizarea vreunui motiv de apel.

Cât privește criticile

referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. de către

prima instanță, acestea nu pot fi analizate, așa cum s-a arătat, pentru prima dată

în recurs.

Intimatului, deși are

calitatea de parte câștigătoare în etapa procesuală a recursului, nu îi vor fi acordate

cheltuielile de judecată solicitate, întrucât nu a făcut dovada cuantumului acestora,

conform art. 1169 C. civ. și art. 273 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 274 alin. (2) C. proc. civ., partea care a câștigat procesul are dreptul la

plata cheltuielilor de judecată pe care „va dovedi că le-a făcut”.

În lipsa dovezii privind

cuantumul onorariului de avocat suportat de parte, instanța nu poate da eficiență

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, pentru cele

ce preced, va respinge recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC E.G.C. SA împotriva deciziei nr. 17 din data de 22

februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată formulată de intimatul-reclamant H.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie

2012.