ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 528/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 528/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 528/2016
Asupra cererii de revizuire;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei;
Obiectul acțiunii;
Prin cererea înregistrată sub nr. x/318/2012, pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu, având ca obiect revizuire, la termenul din data de 01 iulie 2013, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revizuentul A. a invocat excepția de nelegalitate cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 26 martie 2008 solicitând să fie sesizată instanța de contencios administrativ competentă în vederea soluționării acesteia.
Prin sentința nr. 5458 din data de 8 iulie 2013, Judecătoria Tg. Jiu a declinat competența de soluționarea a cererii privind excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 26 martie 2008 formulată de petentul A. în contradictoriu cu SC B. SA în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Constatând că cererea privind această excepție a fost disjunsă din cauza nr. x/318/2012, formându-se Dosarul nr. x/318/2013, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel Craiova.
Cererea a fost înregistrată de rolul Curții de Apel Craiova la data de 04 septembrie 2014, sub nr. x/54/2013.
Prin încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2013, după punerea în discuția părților a acestui aspect, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, Curtea a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a emitentului actului administrativ a cărui nelegalitate se solicită a fi constatată, respectiv a C.
La data de 11 februarie 2014, RN D. SA Gorj a formulat cerere de intervenție accesorie, prin care a solicitat admiterea acțiunii formulate de reclamant și anularea certificatului
de atestare a dreptului de proprietate din data de 26 martie 2008.
La data de 12 februarie 2014, pârâtul C. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, prin întâmpinarea formulată la data de 11 martie 2014, SC E. SA a invocat excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile și excepția tardivității ca urmare a nerespectării termenului de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin Încheierea de ședință din data de 09 aprilie 2014, constatând că în caut sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 49 și 51 C. proc. civ., Curtea a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantului de RN D. SA Gorj.
La termenul de judecată din data de 07 mai 2014 Curtea de Apel Craiova a respins excepția inadmisibilității și excepția tardivității excepției de nelegalitate, invocate de pârâte prin întâmpinare.
Hotărârea instanței de fond;
Prin sentința nr. 166 din 14 mai 2014, Curtea de Apel Craiova a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții SC B. SA și C. și a respins cererea de intervenție accesorie formulată de RN D. SA Gorj.
Calea de atac exercitată;
Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs A., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 2489 din 15 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 166 din 14 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a admis excepția de nelegalitate invocată de A. și a constatat nelegalitatea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de C. la data de 26 martie 2008 cu privire la suprafața de 5,63 ha.
Cererea de revizuire formulată;
Împotriva Deciziei nr. 2489 din 15 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de revizuire SC E. SA, pentru motivele prevăzute de art. 312 pct. 1, 2 și 5 C. proc. civ.
Revizuenta arată că sunt îndeplinite dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ., deoarece dispozitivul hotărârii judecătorești pronunțate nu se poate aduce la îndeplinire, iar instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, acordându-se mai mult decât s-a cerut.
Revizuenta consideră că intimatul A. a solicitat Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, admiterea excepției de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 26 martie 2008 emis de C. cu privire la suprafața de teren de 3,060 ha.
Această suprafață, susține revizuenta, a fost cuprinsă în titlul de proprietate din 14 ianuarie 2009, terenul total fiind de 5,63 ha.
Judecătoria Târgu Jiu și Tribunalul Gorj au anulat titlul de proprietate pentru suprafața de 3,060 ha, considerând că reconstituirea dreptului de proprietate a fost realizată pe alt amplasament.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 23 martie 2010, revizuenta a cumpărat de la cei patru coproprietari (printre care și intimatul A.) suprafața de 2,090 ha din totalul terenului de 5,63 ha, iar dreptul de proprietate a fost intabulat în cartea funciară a com. Câlnic.
Revizuenta invocă și motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar certificatul de atestare a dreptului de proprietate este legal în raport cu documentația întocmită conform Criteriului nr. 2665 din 28 februarie 1991 al F., terenul în litigiul nu a fost cuprins niciodată în Protocolul nr. 1966 din 3 mai 2004 încheiat între G. Târgu-Jiu, deoarece reconstituirea dreptului de proprietate al intimatului s-a realizat ulterior.
În dovedirea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta indică Ordinul nr. 387/1994 al H., ordinele de plată prin care dovedește că a achitat taxele pentru scoaterea definitivă a terenurilor din fondul forestier, precum și Ordinul nr. 389/1994.
Apărările formulate de intimatul A.;
Prin întâmpinare, se solicită, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și, în subsidiar, respingerea aceleiași cereri ca lipsită de interes sau ca neîntemeiată.
Intimatul consideră că revizuirea este inadmisibilă deoarece nu a fost soluționat fondul raporturilor juridice dintre părți, iar potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un „defect fundamental”.
Contrar susținerilor revizuentei, dispozitivul deciziei pronunțate în recurs este clar și se poate aduce la îndeplinite, iar instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, arată intimatul.
În speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deoarece revizuenta nu prezintă un act nou care nu a fost folosit în proces și care să fie determinant în soluționarea cauzei.
Pe fondul cererii de revizuire, intimatul susține că a depus la dosarul Judecătoriei Târgu Jiu un înscris nou, respectiv harta I. Timișoara 1976 și care dovedește că terenul indicat în titlul său de proprietate este identic cu cel inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui nelegalitate a cerut a se constata.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată;
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, urmează a fi respinsă, deoarece instanța de recurs s-a pronunțat asupra fondului excepției de nelegalitate, caz în care se constată că sunt întrunite dispozițiile art. 322 C. proc. civ.
Excepția lipsei de interes a cererii de revizuire, deși a fost invocată de către intimat, acesta nu și-a dezvoltat poziția procesuală, astfel încât o analiză a dosarului din această perspectivă nu poate fi realizată.
Cu privire la fondul cererii de revizuire.
Se va constata că prin sentința civilă nr. 9628 din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 496 din 12 martie 2012 a Tribunalului Gorj s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate din 14 ianuarie 2009 și a procesului-verbal de punere în posesie din 16 decembrie 2008 pentru suprafața de 3,060 ha din titlul suprafeței de 5,63 ha.
Intimatul din prezenta cauză, A., a formulat pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 9628 din 17 noiembrie 2011 pronunțată de aceeași instanță, invocându-se prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În acest dosar a fost invocată excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 26 martie 2008, soluționarea în primă instanță revenind Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, care, prin sentința nr. 166 din 14 mai 2014 a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
Soluționând recursul, Înalta Curte, prin Decizia nr. 2489 din 15 iunie 2015, a admis recursul, a casat sentința recurată și a admis excepția de nelegalitate invocată cu privire la suprafața de 5,63 ha.
Împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte în calea de atac a recursului s-a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 5 C. proc. civ.
Revizuenta invocă, în primul rând, dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., considerând că dispozitivul deciziei pronunțată în recurs cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Dispozitivul Deciziei nr. 2489/2015 are următorul cuprins: „admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 166 din 14 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, casează sentința recurată, admite excepția de nelegalitate invocată de A. și constată nelegalitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de C. la data de 26 martie 2008 cu privire la suprafața de 5,63 ha”.
Teza cuprinsă la art. 322 pct. 1 C. proc. civ. nu este îndeplinită deoarece în cuprinsul dispozitivului nu se regăsesc dispoziții contradictorii, de exemplu s-a respins recursul dar a fost casată sentința atacată, astfel încât din această perspectivă, revizuirea este neîntemeiată.
În al doilea rând, revizuenta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 322 pct. 2 C. proc. civ., când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Motivul de revizuire este întemeiat și urmează să fie admis.
Astfel, din cuprinsul înscrisurilor existente la dosarele atașate cererii de revizuire, inclusiv din cererea prin care a fost invocată excepția de nelegalitate reiese faptul că autorul excepției a înțeles să se refere numai la suprafața de 3,060 ha teren cuprinsă în titlul de proprietate din 14 ianuarie 2009 și în procesul-verbal de punere în posesie din 16 decembrie 2008, deoarece diferența de 2,0969 ha a fost vândută chiar revizuentei SC B. SA, după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare depus la filele 11-12.
În privința celor 3,060 ha teren se va reține că sunt îndeplinite condițiile impuse de disp. art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 9628 din 17 noiembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, rămasă irevocabilă, s-a anulat titlul de proprietate al intimatului A., în ceea ce privește suprafața de 3,060 ha, constatându-se că amplasamentul terenului său a fost identificat în mod greșit și că se suprapune cu o parte din terenul indicat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate al societății.
Revizuirea formulată împotriva sentinței civile nr. 9628/2011 a fost respinsă irevocabil, fără a se valorifica soluția ce s-a pronunțat în ceea ce privește excepția de nelegalitate parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În atare situație, intimatul nu mai are în proprietate cele 3,060 ha și nu poate invoca vreun drept asupra lor.
În același timp, excepția de nelegalitate este neîntemeiată din perspectiva dreptului/ interesului intimatului de a o invoca, dar și ca urmare a constatării că, în această situație considerentele cuprinse în Decizia nr. 2489/2015 a Înaltei Curți au avut în vedere situația în care suprafața de teren aparținea persoanelor fizice.
Întrucât intimatul nu este persoană îndreptățită să fie pusă în posesia suprafeței de teren în discuție, este nerelevantă împrejurarea neplății taxelor impuse de lege pentru scoaterea definitivă a terenurilor forestiere din producția silvică (taxe ce s-au dovedit a fi plătite conform chitanțelor depuse în dosarul de revizuire).
Față de acestea, ultimul motiv întemeiat pe disp. art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu este întrunit deoarece, pe de o parte, chitanțele pentru plata taxelor nu pot constitui acte noi, fiind în posesia părții, iar pe de altă parte, nu au relevanță în raport de celelalte temeiuri ale cererii, deja admise.
În concluzie, în temeiul art. 327 C. proc. civ., se va admite cererea de revizuire, se va schimba Decizia nr. 2489/2015 a Înaltei Curți, în sensul că se va respinge recursul declarat de A. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimatul A.
Admite cererea de revizuire formulată de SC B. SA împotriva Deciziei nr. 2489 din 15 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Schimbă Decizia nr. 2489 din 15 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 166 din 14 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2016.