ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5154/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, rezultă următoarele:

Prin acțiunea ulterior precizată, P.E., Ș.M., P.G., P.N. și C.L. au

solicitat în contradictoriu cu Primăria Stoenești, D.E., D.I., D.D., G.F., V.E.,

B.M. și B.G., constatarea nulității absolute a actului intitulat Tabela 4

pozițiile 37, 1, 3, 12, 11, 19 emis de Primăria Stoenești și a tuturor actelor

de schimb subsecvente încheiate, cu privire la terenurile menționate la aceste

poziții.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că sunt moștenitorii defuncților P.G. și C.G. proprietari ai

terenurilor menționate la pozițiile de mai sus, ce au fost preluate de stat în

temeiul Legii 115/1959 și care ulterior au făcut obiectul unor schimburi cu pârâții

sau autorii acestora, ale căror terenuri au fost incluse în perimetrul IAS

Horezu.

După apariția Legii 18/1991, fostul

IAS Horezu a pus la dispoziția Primăriei Stoenești terenurile în litigiu pentru

a fi retrocedate foștilor proprietari, astfel încât pârâții pot reveni pe

terenurile lor, care în prezent sunt libere.

Prin sentința civilă 106 din 18

ianuarie 2002, Judecătoria Horezu a constatat nulitatea actului intitulat

tabela 4 pozițiile 37, 1, 3, 12, 11 și 19 întocmit de Primăria Stoenești precum

și a actului de schimb, încheiat între stat și B.D., în temeiul Decretului

151/1950. Deasemenea s-a declarat nul și contractul subsecvent de

vânzare-cumpărare, încheiat între G.C. și V.E.

În considerentele sentinței s-a

reținut că pârâții, cu excepția numitei B.M., au recunoscut că nu posedă acte

de proprietate pentru terenurile în litigiu, astfel că autorii au pierdut doar

dreptul de folosință și prin urmare, motivat de faptul că, în prezent

terenurile pârâților sunt libere, reclamanților li s-a restituit dreptul de

proprietate asupra terenurilor ce au făcut obiectul schimbului iar pârâții

urmează să revină la terenurile lor, care sunt libere.

S-a mai susținut că actul de schimb

cu privire la suprafața de 0,50 ha menționată la poziția 13 din tabela încheiat

între B.D. (soțul pârâtei B.M.) și Primăria comunei Stoenești nu îndeplinește

condițiile de validitate prevăzute de dispozițiile Decretului 151/1950, astfel

încât este nul absolut.

Prin decizia 538 din 16 aprilie 2002

Tribunalul Vâlcea a admis apelul pârâtei B.M. și a schimbat sentința în sensul

că a respins acțiunea reclamanților față de aceasta, constatând valabilitatea

tabelei 4 și a actelor subsecvente în privința mențiunilor referitoare la

terenul de 0,50 ha pe care aceasta îl stăpânește la punctul 13 din actul sus

citat.

Curtea de Apel Pitești prin decizia

1567/R din 19 septembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile reclamanților

reținând că actul de schimb încheiat între Primăria Stoenești și B.D. este

valabil, iar faptul că nu are număr de intabulare nu constituie un motiv de

nulitate absolută în sensul art. 953, art. 966, art. 968 C. civ., ci dimpotrivă

a fost emis pentru timpul respectiv cu respectarea condițiilor de fond și

formă, conform Decretului 151/1950 și art. 1405 și art. 1406 C. civ.

În recursul în anulare declarat,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

arată că instanțele interpretând greșit actul dedus judecății, au încălcat

esențial legea ceea ce a determinat o soluționare nelegală și netemeinică a

cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare

se arată că Decretul 115/1959 se referă restrictiv numai la folosința bunului

și nu la dreptul de proprietate asupra acestuia, astfel că actele subsecvente

de schimb cu privire la aceste terenuri sunt numai translative de folosință nu

și de proprietate drept pentru care ocupanții terenurilor comasate, respectiv

pârâții, trebuie să revină pe vechiul amplasament, pentru care în 1959 au

efectuat schimbul, iar reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de

reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile preluate în baza

actului a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata, cu atât mai mult

cu cât terenurile în litigiu aflate în folosința fostului IAS Horezu au fost

puse la dispoziția comisiei locale pentru aplicarea legii fondului funciar, pe

baza de protocol tocmai în scopul reconstituirii dreptului de proprietate celor

îndreptățiți.

Prin urmare, reclamanții și pârâții

sunt îndreptățiți să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate pe

vechile amplasamente.

Natura juridică a Decretului

115/1959, act prin care s-a preluat doar folosința terenurilor face ca actul de

schimb invocat de pârâta B.M. și încheiat de către autorul acesteia B.D. să fie

nul de drept, deoarece s-a încheiat de un neproprietar, statul prin

reprezentanții săi, cu nerespectarea condițiilor impuse de art. 8 și art. 11

din Decretul 151/1950.

Așadar, terenul înscris în tabela 4

și actul de schimb, nu a ieșit niciodată din patrimoniul reclamanților,

întrucât statul a preluat doar folosința acestuia, astfel că acesta nu putea să

încheie schimbul în absența consimțământului adevăratului proprietar.

Prin urmare, actul de schimb cu

privire la terenul menționat la poziția 13 din tabela 4 este nul absolut.

Recursul în anulare este întemeiat

pentru următoarele considerente.

Terenurile în litigiu, cuprinse în

actul, Tabela 4 a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata, au fost

preluate de stat, în baza Decretului 115/1959.

Cum acest act normativ nu a fost

unul de exproprire, ci numai de preluare a folosinței terenului, rezultă că

statul nu putea transmite decât folosința terenurilor astfel preluate nu și

dreptul de proprietate, deoarece schimbul lucrului altuia este lovit de

nulitate absolută, conform art. 1407 C. civ.

În acest context în care Decretul

115/1959 se referă restrictiv numai la dreptul de folosință, rezultă că actele

subsecvente de schimb sunt translative numai de folosință nu și de proprietate.

Tabelul 4, al Primăriei Stoenești,

este singurul înscris care se referă la schimburile făcute de pârâți care au

cedat terenurile proprietatea lor în vederea comasării și au primit terenurile

proprietatea autorilor reclamanților, pe care le folosesc în prezent.

Mai mult, Primăria Stoenești a

arătat că după privatizarea fostului IAS Horezu și transformarea acestuia în

societate comercială agroindustrială, ocupanții terenurilor comasate, respectiv

pârâții, trebuie să revină pe vechiul amplasament, adică pe terenurile proprietatea

lor pentru care în 1959 au efectuat schimbul, iar reclamanții sunt îndreptățiți

să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile

preluate în baza actului a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata.

În scopul reconstituirii dreptului de proprietate celor îndreptățiți IAS Horezu

a pus la dispoziția comisiei locale pentru aplicarea legii fondului funciar, pe

bază de protocol, terenurile în litigiu la nivelul comunei Stoenești, astfel că

reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente este posibilă

lucru confirmat și de Direcția Generală pentru Industrie și Agricultură a

Județului Vâlcea.

Așadar, atât reclamanții cât și

pârâții trebuie să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate pe

vechile amplasamente deoarece potrivit art. 6 pct. 3 din Legea nr. 18/1991

completată prin Legea nr. 1/2000, atunci când anumite suprafețe sunt

revendicate de fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsuri

abuzive în perioada 1953–1959 și cel căruia i s-a atribuit terenul din cel

preluat de la fostul proprietar, acestea se vor atribui în natură, celui care

deține actele de proprietate, ceilalți urmând a fi despăgubiți. În cauză nu se

pune problema despăgubirilor, deoarece terenurilor pârâților sunt libere.

În speță, cu excepția M.B. toți

ceilalți pârâți au fost de acord să revină la vechile terenuri, deoarece acelea

sunt proprietatea lor și nu acelea pentru care s-a făcut schimbul menționat în

„Tabela 4” a cărei valabilitate a fost contestată. Desigur, posibilitatea

acestor reconstituiri în sensul celor arătate mai sus, trebuie examinată prin

prisma valabilității actului supus controlului de legalitate, în temeiul căruia

s-au preluat terenurile în litigiu, ce au fost supuse, mai apoi schimburilor,

în vederea realizării comasării.

Prin hotărârile criticate,

instanțele au considerat în mod greșit ca prin Decretul 115/1959 s-a preluat de

către stat dreptul de proprietate al autorilor reclamanților asupra terenurilor

din tabela 4 și nu numai folosința acestora.

Așadar, titlul de proprietate al

autorilor reclamanților asupra terenurilor în litigiu a rămas permanent în

ființă, deoarece Decretul 115/1959, nu le-a preluat proprietatea ci numai

folosința.

Pe cale de consecință, actul de

schimb invocat de B.M., încheiat în temeiul Decretului 115/1959 de către

autorul său, B.D. este nul de drept, deoarece s-a încheiat între un

neproprietar, statul prin reprezentanții săi încălcându-se totodată și

cerințele impuse de art. 8 și art. 11 din Decretul 151/1950 privitoare la

autorizare și forma autentică a actului.

Ca urmare, condițiile preluări

terenurilor în temeiul Decretului 115/1959, a făcut ca adevărații proprietari

să nu fi pierdut dreptul de proprietate iar terenurile să nu poată face

obiectul unor contracte de schimb între stat și terți, în lipsa

consimțământului proprietarului și în condițiile în care dreptul pretins

provenea de la un neproprietar.

Rezultă așadar că, autorii reclamanților P.G. și C.G. au fost deposedați

în baza Decretului 115/1959 de o parte din terenurile agricole proprietatea lor,

o parte fiind preluate de IAS Horezu firma Măldărești, iar o altă parte, cele

în litigiu menționate în Tabela 4 fiind cedate autorilor pârâților în schimb în

temeiul Decretului 151/1950, întrucât terenul lor a fost perimetrat la fosta

societate Agricolă Horezu.

Operațiunea de preluare a

terenurilor, respectiv de schimb a acestora s-a făcut în baza „tabelului 4 și

actul de schimb” a cărei nulitate absolută s-a solicitat a se constata, și în

care se menționa suprafața de teren dată la schimb pârâtei în 1959 și pe care

îl folosește de atunci și până în prezent, cu mențiunea că acesta aparține

autorilor reclamanților.

Așadar, terenul înscris în „Tabela 4

și actul de schimb” nu a ieșit niciodată din patrimoniul reclamanților, întrucât

statul a preluat doar folosința acestuia, conferită apoi IAS–ului. În aceste

condiții având doar folosința, statul nu putea încheia un act de schimb în

lipsa consimțământului proprietarului.

Rezultă cu evidență că actul de

schimb cu privire la terenul menționat la poziția 13 tabela 4 este nul absolut.

Pe parcursul soluționării recursului

în anulare a decedat B.M. ai cărei succesori sunt B.C., B.O. și C.M.L. (B.L.).

Pentru cele de mai sus, recursul în

anulare fiind întemeiat, conform art. 314 C. proc. civ. acesta urmează a fi

admis casându-se deciziile 1567/2002 a Curții de Apel Pitești și 538/2002 a

Tribunalului Vâlcea și menținându-se sentința 106 din 18 ianuarie 2002 a

Judecătoriei Horezu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Casează decizia nr. 1567/R din 19

septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, precum și decizia nr.

538 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, și respinge

apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 106 din 18 ianuarie 2002 a

Judecătoriei Horezu – județul Vâlcea, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie

2004.