ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5154/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, rezultă următoarele: Prin acțiunea ulterior precizată, P.E., Ș.M., P.G., P.N. și C.L. au solicitat în contradictoriu cu Primăria Stoenești, D.E., D.I., D.D., G.F., V.E., B.M. și B.G., constatarea nulității absolute a actului intitulat Tabela 4 pozițiile 37, 1, 3, 12, 11, 19 emis de Primăria Stoenești și a tuturor actelor de schimb subsecvente încheiate, cu privire la terenurile menționate la aceste poziții. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defuncților P.G. și C.G. proprietari ai terenurilor menționate la pozițiile de mai sus, ce au fost preluate de stat în temeiul Legii 115/1959 și care ulterior au făcut obiectul unor schimburi cu pârâții sau autorii acestora, ale căror terenuri au fost incluse în perimetrul IAS Horezu.

După apariția Legii 18/1991, fostul IAS Horezu a pus la dispoziția Primăriei Stoenești terenurile în litigiu pentru a fi retrocedate foștilor proprietari, astfel încât pârâții pot reveni pe terenurile lor, care în prezent sunt libere. Prin sentința civilă 106 din 18 ianuarie 2002, Judecătoria Horezu a constatat nulitatea actului intitulat tabela 4 pozițiile 37, 1, 3, 12, 11 și 19 întocmit de Primăria Stoenești precum și a actului de schimb, încheiat între stat și B.D., în temeiul Decretului 151/1950. Deasemenea s-a declarat nul și contractul subsecvent de vânzare-cumpărare, încheiat între G.C. și V.E.

În considerentele sentinței s-a reținut că pârâții, cu excepția numitei B.M., au recunoscut că nu posedă acte de proprietate pentru terenurile în litigiu, astfel că autorii au pierdut doar dreptul de folosință și prin urmare, motivat de faptul că, în prezent terenurile pârâților sunt libere, reclamanților li s-a restituit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au făcut obiectul schimbului iar pârâții urmează să revină la terenurile lor, care sunt libere. S-a mai susținut că actul de schimb cu privire la suprafața de 0,50 ha menționată la poziția 13 din tabela încheiat între B.D. (soțul pârâtei B.M.) și Primăria comunei Stoenești nu îndeplinește condițiile de validitate prevăzute de dispozițiile Decretului 151/1950, astfel încât este nul absolut.

Prin decizia 538 din 16 aprilie 2002 Tribunalul Vâlcea a admis apelul pârâtei B.M. și a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea reclamanților față de aceasta, constatând valabilitatea tabelei 4 și a actelor subsecvente în privința mențiunilor referitoare la terenul de 0,50 ha pe care aceasta îl stăpânește la punctul 13 din actul sus citat. Curtea de Apel Pitești prin decizia 1567/R din 19 septembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile reclamanților reținând că actul de schimb încheiat între Primăria Stoenești și B.D. este valabil, iar faptul că nu are număr de intabulare nu constituie un motiv de nulitate absolută în sensul art. 953, art. 966, art. 968 C. civ., ci dimpotrivă a fost emis pentru timpul respectiv cu respectarea condițiilor de fond și formă, conform Decretului 151/1950 și art. 1405 și art. 1406 C. civ.

În recursul în anulare declarat, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție arată că instanțele interpretând greșit actul dedus judecății, au încălcat esențial legea ceea ce a determinat o soluționare nelegală și netemeinică a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare se arată că Decretul 115/1959 se referă restrictiv numai la folosința bunului și nu la dreptul de proprietate asupra acestuia, astfel că actele subsecvente de schimb cu privire la aceste terenuri sunt numai translative de folosință nu și de proprietate drept pentru care ocupanții terenurilor comasate, respectiv pârâții, trebuie să revină pe vechiul amplasament, pentru care în 1959 au efectuat schimbul, iar reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile preluate în baza actului a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata, cu atât mai mult cu cât terenurile în litigiu aflate în folosința fostului IAS Horezu au fost puse la dispoziția comisiei locale pentru aplicarea legii fondului funciar, pe baza de protocol tocmai în scopul reconstituirii dreptului de proprietate celor îndreptățiți.

Prin urmare, reclamanții și pârâții sunt îndreptățiți să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente. Natura juridică a Decretului 115/1959, act prin care s-a preluat doar folosința terenurilor face ca actul de schimb invocat de pârâta B.M. și încheiat de către autorul acesteia B.D. să fie nul de drept, deoarece s-a încheiat de un neproprietar, statul prin reprezentanții săi, cu nerespectarea condițiilor impuse de art. 8 și art. 11 din Decretul 151/1950. Așadar, terenul înscris în tabela 4 și actul de schimb, nu a ieșit niciodată din patrimoniul reclamanților, întrucât statul a preluat doar folosința acestuia, astfel că acesta nu putea să încheie schimbul în absența consimțământului adevăratului proprietar.

Prin urmare, actul de schimb cu privire la terenul menționat la poziția 13 din tabela 4 este nul absolut. Recursul în anulare este întemeiat pentru următoarele considerente. Terenurile în litigiu, cuprinse în actul, Tabela 4 a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata, au fost preluate de stat, în baza Decretului 115/1959. Cum acest act normativ nu a fost unul de exproprire, ci numai de preluare a folosinței terenului, rezultă că statul nu putea transmite decât folosința terenurilor astfel preluate nu și dreptul de proprietate, deoarece schimbul lucrului altuia este lovit de nulitate absolută, conform art. 1407 C. civ. În acest context în care Decretul 115/1959 se referă restrictiv numai la dreptul de folosință, rezultă că actele subsecvente de schimb sunt translative numai de folosință nu și de proprietate.

Tabelul 4, al Primăriei Stoenești, este singurul înscris care se referă la schimburile făcute de pârâți care au cedat terenurile proprietatea lor în vederea comasării și au primit terenurile proprietatea autorilor reclamanților, pe care le folosesc în prezent. Mai mult, Primăria Stoenești a arătat că după privatizarea fostului IAS Horezu și transformarea acestuia în societate comercială agroindustrială, ocupanții terenurilor comasate, respectiv pârâții, trebuie să revină pe vechiul amplasament, adică pe terenurile proprietatea lor pentru care în 1959 au efectuat schimbul, iar reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile preluate în baza actului a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata.

În scopul reconstituirii dreptului de proprietate celor îndreptățiți IAS Horezu a pus la dispoziția comisiei locale pentru aplicarea legii fondului funciar, pe bază de protocol, terenurile în litigiu la nivelul comunei Stoenești, astfel că reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente este posibilă lucru confirmat și de Direcția Generală pentru Industrie și Agricultură a Județului Vâlcea. Așadar, atât reclamanții cât și pârâții trebuie să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente deoarece potrivit art. 6 pct. 3 din Legea nr. 18/1991 completată prin Legea nr. 1/2000, atunci când anumite suprafețe sunt revendicate de fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsuri abuzive în perioada 1953–1959 și cel căruia i s-a atribuit terenul din cel preluat de la fostul proprietar, acestea se vor atribui în natură, celui care deține actele de proprietate, ceilalți urmând a fi despăgubiți.

În cauză nu se pune problema despăgubirilor, deoarece terenurilor pârâților sunt libere. În speță, cu excepția M.B. toți ceilalți pârâți au fost de acord să revină la vechile terenuri, deoarece acelea sunt proprietatea lor și nu acelea pentru care s-a făcut schimbul menționat în „Tabela 4” a cărei valabilitate a fost contestată. Desigur, posibilitatea acestor reconstituiri în sensul celor arătate mai sus, trebuie examinată prin prisma valabilității actului supus controlului de legalitate, în temeiul căruia s-au preluat terenurile în litigiu, ce au fost supuse, mai apoi schimburilor, în vederea realizării comasării. Prin hotărârile criticate, instanțele au considerat în mod greșit ca prin Decretul 115/1959 s-a preluat de către stat dreptul de proprietate al autorilor reclamanților asupra terenurilor din tabela 4 și nu numai folosința acestora.

Așadar, titlul de proprietate al autorilor reclamanților asupra terenurilor în litigiu a rămas permanent în ființă, deoarece Decretul 115/1959, nu le-a preluat proprietatea ci numai folosința. Pe cale de consecință, actul de schimb invocat de B.M., încheiat în temeiul Decretului 115/1959 de către autorul său, B.D. este nul de drept, deoarece s-a încheiat între un neproprietar, statul prin reprezentanții săi încălcându-se totodată și cerințele impuse de art. 8 și art. 11 din Decretul 151/1950 privitoare la autorizare și forma autentică a actului. Ca urmare, condițiile preluări terenurilor în temeiul Decretului 115/1959, a făcut ca adevărații proprietari să nu fi pierdut dreptul de proprietate iar terenurile să nu poată face obiectul unor contracte de schimb între stat și terți, în lipsa consimțământului proprietarului și în condițiile în care dreptul pretins provenea de la un neproprietar.

Rezultă așadar că, autorii reclamanților P.G. și C.G. au fost deposedați în baza Decretului 115/1959 de o parte din terenurile agricole proprietatea lor, o parte fiind preluate de IAS Horezu firma Măldărești, iar o altă parte, cele în litigiu menționate în Tabela 4 fiind cedate autorilor pârâților în schimb în temeiul Decretului 151/1950, întrucât terenul lor a fost perimetrat la fosta societate Agricolă Horezu. Operațiunea de preluare a terenurilor, respectiv de schimb a acestora s-a făcut în baza „tabelului 4 și actul de schimb” a cărei nulitate absolută s-a solicitat a se constata, și în care se menționa suprafața de teren dată la schimb pârâtei în 1959 și pe care îl folosește de atunci și până în prezent, cu mențiunea că acesta aparține autorilor reclamanților.

Așadar, terenul înscris în „Tabela 4 și actul de schimb” nu a ieșit niciodată din patrimoniul reclamanților, întrucât statul a preluat doar folosința acestuia, conferită apoi IAS–ului. În aceste condiții având doar folosința, statul nu putea încheia un act de schimb în lipsa consimțământului proprietarului. Rezultă cu evidență că actul de schimb cu privire la terenul menționat la poziția 13 tabela 4 este nul absolut. Pe parcursul soluționării recursului în anulare a decedat B.M. ai cărei succesori sunt B.C., B.O. și C.M.L. (B.L.). Pentru cele de mai sus, recursul în anulare fiind întemeiat, conform art. 314 C. proc. civ. acesta urmează a fi admis casându-se deciziile 1567/2002 a Curții de Apel Pitești și 538/2002 a Tribunalului Vâlcea și menținându-se sentința 106 din 18 ianuarie 2002 a Judecătoriei Horezu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Casează decizia nr. 1567/R din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, precum și decizia nr. 538 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, și respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 106 din 18 ianuarie 2002 a Judecătoriei Horezu – județul Vâlcea, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2004.