ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6712/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

27 martie 2001, Comisia Locală Horezu pentru aplicarea Legii fondului funciar a

solicitat revizuirea sentinței civile nr. 557 din 25 iunie 1996 pronunțată de

Tribunalul Vâlcea în contradictoriu cu intimatul C.R.

Consiliul Local al orașului Horezu,

prin cererea de la fila 60 din dosar nr. 446/2002, și-a însușit cererea și

motivele de revizuire invocate de Comisia Locală Horezu pentru aplicarea Legii

nr. 18/1991 împotriva sentinței civile nr. 577 din 25 iunie 1996 a Tribunalului

Vâlcea.

Revizuienta și-a întemeiat cererea

pe dispozițiile art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ.

Se susține în esență că hotărârea a

cărei revizuire se cere, a fost dată pe baza declarațiilor martorilor P.I. și C.I.,

care au relatat nesincer că terenul din punctul „La Piață” situat în orașul

Horezu, a aparținut autorilor intimatului-reclamant C.R. prin cumpărare de la

autorii lor și că în urma cercetărilor penale s-a stabilit falsul în

declarații.

În motivarea pct. 5 al art. 322 C.

proc. civ. revizuienta a arătat că după pronunțarea hotărârii s-au descoperit

înscrisuri noi din care rezultă că intimatul–reclamant C.R. nu era îndreptățit

la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului situat în punctul

„La Piață” din orașul Horezu. În acest sens, se motivează ca „act nou” adresa

nr. 240 din 16 martie 2001 prin care Arhivele Naționale, Direcția județeană

Vâlcea, au comunicat revizuientei contractul de vânzare-cumpărare din 13

septembrie 1936 intervenit între vânzătorii I. și M.P. și cumpărătoarea

primăria Horezu având ca anexă și schița abatorului de vite precum și

recapitulația privind averea comunei Horezu din anul 1940.

2 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost respinsă cererea de

revizuire.

În pronunțarea acestei hotărâri

tribunalul a avut în vedere că a fost investit cu revizuirea sentinței civile

nr. 557 din 25 iunie 1996 pronunțată de Tribunalul Vâlcea prin care a fost

admisă cererea reclamantului C.R. împotriva Consiliului Local al orașului

Horezu care a fost obligat să înainteze Prefecturii județului Vâlcea

documentația privind terenurile a căror restituire a fost solicitată de

reclamant în vederea emiterii ordinului la care se referă art. 37 din Legea nr.

18/1991.

Referitor la motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., tribunalul a reținut că declarațiile

martorilor P.I. și C.I. nu au fost determinante și nu au stat la baza

pronunțării sentinței civile nr. 557 din 25 iunie 1996, în conținutul căreia nu

se face nici o motivare în acest sens.

Din considerentele hotărârii a cărei

revizuire se cere, rezultă că au fost avute în vedere evidențele agricole al

Consiliului Local al orașului Horezu și ale Prefecturii județului Vâlcea, actul

de schimb nr. 1001 din 11 mai 1988 și sentința civilă nr. 5245 din 14 mai 1992

pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, acte ce atestă dreptul de proprietate

al reclamantului C.R. asupra terenului în litigiu.

Ca urmare, tribunalul a reținut că

nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

În ce privește motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., tribunalul a constatat că înscrisul

nou este emis de Arhivele Naționale, Direcția județeană Vâlcea, respectiv

adresa nr. 240 din 6 martie 2001 și actele anexă, ce au fost obținute ulterior

hotărârii analizate, dar actul nu a fost reținut de către reclamant și nici nu

s-a făcut dovada că a existat o împrejurare mai presus de voința părților care

să fi împiedicat revizuientul să-l prezinte instanței.

În acest context, s-a motivat că

înscrisul nu îndeplinește cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și nici nu

era determinant pentru soluționarea pricinii deoarece se referă la o

inventariere a bunurilor imobile ale fostei comune Horezu în perioada 1909–1949

neconcludentă în cauză.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel revizuientul Consiliul Local al orașului Horezu.

civilă, prin decizia nr. 112/A din 2 septembrie 2003 a respins ca nefondat

apelul revizuientului pentru aceleași considerente avute în vedere și de

instanța de fond.

În termenul prevăzut de lege,

împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs revizuientul Consiliul Local

al orașului Horezu susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii și este lipsită de temei legal în sensul art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurentul susține că

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a

avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 5.240 mp

teren situat în punctul „La Piață” încheiat în anul 1936 între vânzătorii M.I.P.,

I.P. și cumpărătoarea Primăria comunei Horezu.

Acest act întrunea condițiile la

care se referă art. 322 pct. 5 C. proc. civ. deoarece nu a făcut obiectul cercetării

judecătorești finalizat prin pronunțarea sentinței nr. 557/1996 a cărei

revizuire s-a solicitat; înscrisul exista la data pronunțării hotărârii fiind

încheiat în anul 1936; intimatul-reclamant C.R. avea cunoștință de acest

contract și îl avea în posesie iar revizuienta când a aflat de existența

contractului s-a adresat Arhivelor Naționale.

Că, instanța de apel, nu a avut în

vedere împrejurările menționate și în mod greșit a ajuns la concluzia că nu

sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ. deși din

înscrisuri rezultă că terenul în litigiu face parte din domeniul public de

interes local al orașului Horezu.

Recursul declarat nu este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din dezvoltarea motivelor de recurs

rezultă că se critică decizia instanței de apel numai sub aspectul încălcării

și aplicării greșite a art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Deși se susține că hotărârea atacată

este nelegală și sub aspectul aplicării greșite a art. 322 pct. 4 C. proc. civ.,

nu se arată în concret în ce constă încălcarea dispozițiilor legale de către

instanța de apel așa încât această critică enunțată la nivel de postulat nu va

fi analizată, neîncadrându-se în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Revenind la motivul principal al

recursului, este de observat că art. 322 pct. 5 C. proc. civ. prevede că

revizuirea unei hotărâri se poate cere, „dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.

În cauza de față înscrisul nou,

obținut de revizuient la începutul lunii martie 2001, respectiv contractul de

vânzare-cumpărare din 19 septembrie 1936 prin care Primăria comunei Horezu a

dobândit un teren de la vânzătorii M. și I.P. nu îndeplinește condițiile impuse

de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cum, în mod judicios a stabilit și instanța

de apel.

Astfel, deși înscrisul a fost

obținut după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, acesta nu a

fost reținut de partea potrivnică, respectiv de reclamantul C.R. și nici nu s-a

dovedit că dintr-o împrejurare mai presus de voința recurentului-revizuient nu

a putut fi înfățișat instanței. Din contră, acest înscris putea fi cerut de la

Arhivele Naționale și pe parcursul derulării procesului dintre părți din anul

1996.

Reținând că instanța de apel a

interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente cauzei, Curtea, în

baza art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de

revizuient.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat declarat

de recurenții Consiliul local Horezu și Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991,

Horezu împotriva deciziei civile nr. 112/A din 2 septembrie 2003 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2004.