ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6981/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7

aprilie 2004, reclamanta C.R.M. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria

orașului Horezu și Direcția Fitosanitară Vâlcea pentru Protecția Plantelor

Horezu solicitând anularea Dispoziției nr. 525 din 16 februarie 2004 emisă de

Primarul Orașului Horezu și obligarea pârâtelor la restituirea terenului în

suprafață de 5000 mp, situat în Horezu.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că este unica moștenitoare a autorului său, M.G., căruia i-a aparținut

terenul în litigiu și de la care a fost preluat abuziv de stat, teren aflat în

posesia celei de a doua pârâte.

A mai arătat reclamanta că această

pârâtă i-a răspuns la notificarea înaintată potrivit Legii 10/2001, în sensul

că nu este proprietara terenului și urmează să-l recupereze de la Primăria

Horezu, iar aceasta, ca urmare a unei hotărâri judecătorești, a emis dispoziția

atacată, care este nelegală.

Ca urmare a faptului că Direcția

Fitosanitară Vâlcea a trecut în subordinea Direcției pentru Agricultură și

Dezvoltare Rurală Vâlcea, aceasta a fost citată în cauză în calitate de pârâtă.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința

civilă nr. 578 din 24 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantei în

contradictoriu cu pârâtele, a anulat dispoziția nr. 525/2004 și a obligat-o pe

cea de a doua pârâtă să restituie reclamantei terenul de 6.491,52 mp, teren

identificat prin anexa la raportul de expertiză tehnică de la fila 55 dosar,

obligând pârâtele și la plata despăgubirilor de judecată.

Pentru a da această hotărâre, tribunalul

a reținut că reclamanta este persoană îndreptățită, potrivit Legii 10/2001 și

că în prezenta cauză s-au aplicat dispozițiile Decretului nr. 115/1959 care

prevedea preluarea folosinței terenurilor, ori autorului reclamantei i-a fost

preluată abuziv chiar proprietatea terenului.

A mai reținut că autorul reclamantei

iar în prezent aceasta, și-au păstrat calitatea de proprietar avută la data

preluării, astfel cum prevede art. 2 pct. 2 din Normele de aplicare a Legii

10/2001.

S-a constatat că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea 10/2001, potrivit cărora

imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în

natură în starea în care se aflau la data cererii de restituire, iar art. 10

pct. 3 din menționata lege prevede că se restituie în natură și terenurile pe

care s-au ridicat construcții neautorizate, precum și construcții ușoare sau

demontabile.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a

Județului Vâlcea.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 87/A din 9

februarie 2005, a admis apelul, a schimbat în parte sentința, în sensul că a

obligat pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vâlcea să emită

decizie motivată cu privire la notificarea înaintată acesteia de către

reclamantă.

Pentru a pronunța această decizie,

curtea de apel a reținut că pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală Vâlcea nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 23 din lege, în

sensul că nu s-a pronunțat legal asupra notificării ce i-a fost înaintată de

reclamantă și că, în situația în care restituirea în natură nu ar fi fost

posibilă, referitor la întregul teren sau doar la o parte din acesta, unitatea

deținătoare, care, în speță, este pârâta, este obligată, potrivit art. 24 din

Legea nr. 10/2001, ca în același termen prevăzut de art. 23 alin. (1) din

aceeași lege, să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin

echivalent.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva acestei decizii, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 și

9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța a pronunțat o hotărâre

nelegală, deoarece a acordat ce nu s-a cerut.

Recursul se va admite pentru următoarele

motive.

Analizând

considerentele curții de apel și înscrisurile aflate la dosar, se constată că,

deși nu a fost investită cu vreo cerere sau acțiune care să privească obligarea

la emiterea unei dispoziții în temeiul art. 23 din Legea 10/2001, neexistând

nici motiv de apel în același acest sens, Curtea de Apel Pitești a stabilit că

pârâta nu a răspuns notificării și a obligat-o să emită decizie motivată,

altfel spus, a dat ceea ce nu s-a cerut.

Soluția instanței de fond este

legală și temeinică, deoarece s-a făcut o corectă aplicare a legii, având în

vedere că imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află, se

restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire,

această dispoziție aplicându-se chiar și în cazul terenurilor pe care s-au

ridicat construcții neautorizate.

Pârâta Direcția pentru Agricultură

și Dezvoltare Rurală Vâlcea a răspuns la notificarea reclamantei în sensul că

terenul în litigiu nu le aparține, iar construcțiile aflate pe acesta au fost

propuse pentru casare, urmând a se trece la dezafectarea lor.

Instanța de fond, în mod corect a

anulat Dispoziția nr. 525/2004, emisă de pârâtă și a obligat-o să restituie

reclamantei suprafața de teren de 6491,52 mp așa cum solicitase reclamanta.

Or, prin decizia pronunțată, curtea

de apel a obligat pârâta să emită decizie motivată cu privire la notificarea

reclamantei, ceea ce aceasta deja făcuse, iar reclamanta nu solicitase să se

emită o nouă dispoziție, ci să i se restituie terenul.

Ca urmare, decizia atacată va fi

casată, iar hotărârea instanței de fond va fi păstrată ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta C.R.M.

împotriva deciziei nr. 87/A din 9 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția civilă.

Casează decizia atacată și păstrează

sentința civilă nr. 578 din 24 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Vâlcea,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2006.