ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2640/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 13 mai 2004 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul P.I.G. a chemat în

judecată pârâții Primăria comunei Ionești și pe Primarul acesteia, solicitând

obligarea lor ca în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 să emită decizie de

restituire în natură a suprafețelor de teren de 9500 mp și respectiv 3700 mp

situate în punctul „La Fănică” de pe raza localității menționate. S-a solicitat

se asemenea, în subsidiar, ca în cazul în care restituirea în natură nu este

posibilă, reclamantului să i se acorde despăgubiri.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că anterior cooperativizării a fost proprietarul acestor terenuri, care

au fost preluate în mod abuziv de stat, pe ele edificându-se construcții

agrozootehnice. Toate demersurile întreprinse în vederea retrocedării lor,

inclusiv notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, au rămas fără

rezultat și fără răspuns.

Prin întâmpinare Primăria comunei

Ionești a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că reclamantul deține

pentru suprafețele respective titlu de proprietate emis în baza Legii fondului funciar;

s-a mai arătat că prin Dispoziția nr. 624/2004 s-a respins notificarea

reclamantului, pe aceleași considerente.

La termenul de judecată de la 24

iunie 2004, reclamantul și-a modificat acțiune în sensul anulării dispoziției

menționate, solicitând să-i fie restituită în natură doar suprafața de 3700 mp

iar în subsidiar să-i fie acordate despăgubiri.

Examinând probatoriile cu înscrisuri

și expertiză topografică administrate, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă

nr. 34 din 13 ianuarie 2005, a admis acțiunea precizată, a anulat dispoziția

nr. 624/2004 și a obligat pârâta să restituie reclamantului terenul în suprafață

de 3726 mp, identificat în schița anexă la raportul de expertiză.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în esență că:

- reclamantul a fost proprietarul

unei suprafețe de teren de 11.907 mp în pct. „La Fănică”;

- prin titlul de proprietate depus

la dosar, dreptul său a fost reconstituit asupra unui teren de 6614 mp, altul

decât cel aflat în litigiu;

- pentru suprafața de 3726 mp,

identificată fizic de către expert, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991,

ci ale art. 6 din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de pârâți împotriva

acestei sentințe, prin care au susținut că în mod greșit a fost admisă

acțiunea, a fost considerat nefondat și respins ca atare, cu o motivare

similară celei a instanței de fond, prin decizia civilă nr. 256 din 30 martie

2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Pârâtul Primarul comunei Ionești a

atacat cu recurs hotărârile, criticându-le în sensul prevederilor art. 304 pct.

7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. S-a susținut sub un prim aspect că instanțele au

reținut în mod greșit situarea în intravilan a ternului în litigiu; dovezile

administrate conduc la concluzia certă că terenul este extravilan, ceea ce face

aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Pe de altă parte, calitatea de

proprietar a reclamantului a fost stabilită pe baza unor probatorii incomplete

și necoroborate, ceea ce atestă o dată în plus că acțiunea a fost greșit

admisă.

Intimatul reclamant a formulat

întâmpinare, susținând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice,

astfel încât a solicitat respingerea recursului.

Examinând actele și lucrările

dosarului, probatoriile administrate în contextul susținerilor părților, Înalta

Curte reține că recursul este întemeiat în sensul considerațiilor ce succed.

Admițând acțiunea precizată și

respectiv confirmând această soluție, instanțele au făcut aprecieri incomplete,

necoroborate asupra probatoriilor și au aplicat greșit dispozițiile legale

incidente în cauză.

Astfel, sub un prim aspect, contrar

celor reținute de instanțe, dreptul de proprietate al reclamantului asupra

terenului în litigiu nu a fost în nici un caz „cert stabilit”. Înscrisul pe

care s-a întemeiat această concluzie (fila 24 dosar fond) este o copie xerox a

unei adeverințe informe, în care ștersăturile, modificările unor cifre și alterarea

grafiei sunt vizibile la cea mai sumară examinare. Această adeverință cu

conținut modificat este în contradicție cu datele din registrul agricol și cu

alte înscrisuri existente la dosar, Înalta Curte ajungând la concluzia că

obiectul dreptului de proprietate al reclamantului nu excede suprafețele ce

i-au fost deja restituite conform legilor fondului funciar.

De altfel, instanțele au greșit și

când au calificat natura juridică a terenului în litigiu ca fiind intravilan,

deși atât expertiza topografică dar și planul urbanistic general îl plasează în

categoria „extravilan”, cu consecințe asupra regimului juridic aplicabil.

Rezultă deci, sub un dublu aspect,

dintre care cel esențial este neîntrunirea de către reclamant a calității de

„persoană îndreptățită” în sensul dispozițiilor legale invocate, că atât

sentința cât și decizia sunt date cu încălcarea legii.

În consecință, potrivit prevederilor

art. 312 și urm. C. proc. civ., recursul va fi admis, modificându-se decizia

pronunțată în apel în sensul admiterii apelului pârâtului împotriva sentinței

de fond. Această din urmă hotărâre va fi schimbată, respingându-se ca nefondată

acțiunea reclamantului, persoană care nu este titularul dreptului pretins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul comunei Ionești, județul Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 256 din

30 martie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Modifică decizia, în sensul că

admite apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Ionești împotriva sentinței civile

nr. 34 din 13 ianuarie 2005 a Tribunalului Vâlcea, pe care o schimbă în

totalitate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, astfel cum a fost

modificată , ca neîndeplinită.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 10 martie 2006.