ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2150/2005

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Reclamanții P.G., G.E., M.M.V., M.M.F., P.I. și C.A., în contradictoriu cu pârâtele A.P.A.P.S., SC M. SA și SC F.H. SA, au învestit Tribunalul Constanța, secția civilă cu soluționarea acțiunii în constatarea nulității absolute a licitației din 18 decembrie 2001, cât și a actului subsecvent de vânzare - cumpărare a acțiunilor de la A.P.A.P.S. de către SC F.H. SA, dar numai cu privire la suprafața de 14.320 m.p. teren proprietatea reclamanților. În motivarea acțiunii s-a învederat că suprafața de 14.320 m.p. este parte integrantă a unei suprafețe de 3,18 ha, care a aparținut străbunicului M.D., conform actului de proprietate depus la dosar.

În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au notificat SC M. SA să restituie în natură suprafața liberă de 10.000 m.p. și să treacă la măsuri reparatorii pentru suprafața de 4.320 m.p. pe care se află construcții. Pârâta nu a respectat obligația ce-i revenea potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, iar între timp, pârâta A.P.A.P.S. a vândut, prin licitație, către SC F.H. SA, pachetul de acțiuni deținut la SC M. SA, ceea ce dovedește conivența frauduloasă a pârâtelor la înstrăinarea terenului revendicat. Prin încheierea nr. 1074 din 11 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, s-a constatat că litigiul are o natură comercială, dispunându-se reînregistrarea la secția comercială.

Prin întâmpinare, pârâta SC M. SA a invocat excepția lipsei calității procesuale a pârâtei SC F.H. SA dedusă din calitatea de acționar la SC M. SA, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât prin art. 39 cap. VII din Legea nr. 137/2002 și O.U.G. nr. 88/1997 s-a instituit termenul de o lună pentru introducerea cererii prin care se atacă un act sau o operațiune prevăzută de aceeași lege. Prin sentința civilă nr. 9408/ Com din 12 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții P.G., G.E., M.M.V., M.M.F., P.I. și C.A., în contradictoriu cu pârâtele A.P.A.P.S. București, SC M. SA Constanța și SC F.H. SA Constanța.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,”actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință”. Din interpretarea textului, rezultă că numai actele juridice de înstrăinarea imobilelor preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate, dacă se dovedește reaua credință a părților contractante. Situația reclamată nu se regăsește în ipoteza reglementată de art. 46 alin. (2), întrucât contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a cerut a fi constatată, are ca obiect înstrăinarea de acțiuni către SC F.H.

SA (pachetul de acțiuni deținut de A.P.A.P.S. la SC M. SA), iar nu a activelor din patrimoniul societății. Ori, între acțiuni, privite ca fracțiuni ale capitalului social și activele societății (între care se enumera și terenul litigios) care intră în componența patrimoniului social există diferențe notabile, datorită cărora licitația finalizată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 21 decembrie 2001, se exclude controlului jurisdicțional din perspectiva art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții P.G., G.E., M.M.V., M.M.F., P.I. și C.A., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate și au cerut modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, conform art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., pentru următoarele considerente: Instanța a respins acțiunea ca nefondată, deși în considerente se face referire la inadmisibilitate, reținând că licitația finalizată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 21 decembrie 2001 se exclude controlului jurisdicțional din perspectiva dispoziției art. 46 alin. (2) din Legea 10/2001. Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că situația reclamată nu se regăsește în ipoteza reglementată de art. 46 alin. (2) din Legea 10/2001, întrucât contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată are ca obiect înstrăinarea de acțiuni către SC F.H. SA (mai precis, pachetul de acțiuni deținut de A.P.A.P.S.

la SC M. SA), iar nu a activelor din patrimoniul societății. Prin decizia civilă nr. 248/ Com din 21 iulie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins ca nefondat apelul comercial declarat de reclamanții P.G., G.E., M.M.V., M.M.F., P.I. și C.A., împotriva sentinței civile nr. 9408/ Com din 12 decembrie 2003, a Tribunalului Constanța. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În esență, apelanții au susținut că în mod greșit instanța a apreciat că nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni în procesul privatizării societății comerciale nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Sub aspectul legitimării procesuale, se susține că terenul de 14.320 m.p.

este parte componentă a suprafeței de 25 ha. Teren arabil, care a aparținut străbunicului reclamanților, M.D., dobândit în anul 1891, din care, pentru 10 ha. Au obținut reconstituirea în temeiul Legii nr. 18/1991. Reclamanții au invocat și demersurile efectuate în ceea ce privește privatizarea, fără însă să solicite suspendarea licitației sau să acționeze în căile de atac prevăzute de Legea nr. 137 din 28 martie 2002, art. 37, cap. VII, pentru a ataca operațiunea de licitație și, respectiv, vânzarea acțiunilor. Întrucât reclamanții apelanți nu au acționat pentru a ataca operațiunea și, respectiv actul de privatizare în conformitate cu legile de privatizare, criticile formulate cu privire la demersurile anterioare privatizării exced controlului instanței învestită să soluționeze cauza în temeiul art. 46 alin. (2) din Legea 10/2001.

Reclamanții au solicitat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat la 21 decembrie 2001, prin care A.P.A.P.S., în calitate de vânzător, a vândut SC F.H. SA dreptul de proprietate asupra acțiunilor statului, împreună cu toate drepturile și obligațiile permise acționarilor, reprezentând 82,14 % din capitalul social al SC M. SA, conform O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, H.G. nr. 577/2002 și Legea nr. 137/2002. Vânzătorul a garantat că, în calitate de unic proprietar legal al acțiunilor, nu există drepturi aparținând terților asupra acțiunilor (art. 7.5), atestând că SC M. SA deține certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat de M.I.

la 24 iunie 1993, terenul fiind inclus în capitalul social al societății vândute (art. 7.6 contract). SC M. SA a fost înființată ca societate comercială pe acțiuni prin H.G. din 4 noiembrie 1990, în temeiul Legii nr. 15/1990, iar prin Protocolul din 4 noiembrie 1992 a preluat suprafața de 81.415.584 m.p., acționar fiind F.P.S., S.I.F. B.C. și persoane fizice. Pentru terenul respectiv, societatea a obținut certificatul sus-menționat, în temeiul H.G. nr. 794/1992, de atestare a dreptului, înregistrat la 25 martie 1993 la O.C.O.T. a Județului Constanța. Conform art. 32 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997, capitalul social s-a majorat cu valoarea terenului, considerat ca aport în natură al statului în schimbul căruia s-au emis acțiuni.

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate, emis irevocabil la 24 iunie 1993, pentru terenul proprietatea SC M. SA include suprafața de 14.320 m.p. solicitată de reclamanți. Art. 46 din Legea nr. 10/2001 reglementează nulitatea actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobile care cad sub incidența acestei legi, inclusiv cele făcute în procesul de privatizare având ca obiect imobile preluate fără titlu, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință. Nulitatea actelor juridice se referă la înstrăinarea imobilelor preluate fără titlu și înstrăinate prin acte juridice cu rea credință. Reclamanții au invocat art. 32 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997, care stabilește că societatea comercială se privatizează fără să includă în capitalul social și valoarea terenurilor, dispoziții preluate de art. 82 din H.G.

nr. 577 din 13 iunie 2002. Normele invocate nu sunt incidente în cauză, deoarece certificatul de atestare fiscală a fost emis la 24 iunie 1993 pentru terenurile proprietatea SC M. SA, care include și suprafața de 14.320 m.p. și, conform art. 32 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997 capitalul social al societății asupra terenului pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului s-a majorat de drept cu valoarea terenului menționat în certificat. Așa fiind, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care se referă la imobile (active) și nu la acțiuni înstrăinate în procesul de privatizare, sentința instanței de fond fiind dată cu aplicarea corectă a legii.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate. În esență, se susține că hotărârea cuprinde motive contradictorii în sensul că deși se constată că licitația a fost finalizată, cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 21 decembrie 2001 a fost exclusă controlului jurisdicțional din perspectiva Legii nr. 10/2001. De asemenea, se susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că, în mod greșit, s-a reținut că situația invocată de reclamanți nu se găsește în ipoteza reglementată de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, a cărui nulitate absolută s-a solicitat a fi constatată, a avut ca strict înstrăinarea de acțiuni către SC F.H.

SA, (respectiv, pachetul de acțiuni deținut de A.P.A.P.S. la SC M. SA ), iar nu a activelor din patrimoniul societății. Reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, iar pe fond, să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare acțiuni din 21 decembrie 2001, cu privire la suprafața de 14.320 m 2 . În drept, reclamanții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. Intimata pârâtă A.V.A.S. (A.P.A.P.S.) a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând decizia pronunțată în cauză prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de reclamanți, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin în fapt următoarele: Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a privatizării făcută de A.P.A.P.S., pentru suprafața de teren de 14.320 m 2 , proprietatea reclamanților, către SC F.H. SA Constanța, urmare a ofertei de vânzare acțiuni (deținute la stat la SC M. SA), prin licitația cu strigare din data de 18 decembrie 2001. Suprafața de teren de 14.320 m 2 este parte integrantă a unei suprafețe de 3,18 ha. care a aparținut autorului reclamanților, M.D., împrejurare atestată cu actul de vânzare-cumpărare autentificat conform procesului verbal din 13 august 1891, încheiat de Tribunalul Constanța, act prin care s-a cumpărat un lot de 25 ha teren.

După anul 1945, din această suprafață au fost preluate, în cadrul cooperativizării forțate, de către C.A.P.A. 10 ha teren, iar cealaltă suprafață de 3,18 ha fără titlu, abuziv, de către fostele autorități administrative ale orașului Constanța. Cele 10 ha teren au fost restituite moștenitorilor, cu excepția suprafeței de 3,18 ha din care, 14.320 m 2 au fost în posesia SC M. SA Constanța (10.000 m 2 teren liber de construcții, iar 4.320 m 2 cu construcții). Anterior privatizării, atât în ceea ce privește privatizarea, cât și în ceea ce privește actul de înstrăinare întocmit între A.P.A.P.S. și SC F.H. SA, referitor la terenul de 14.320 m 2 , reclamanții, conform art. 21 din Legea 10/2001, au transmis, prin B.E.J.

M.A., notificarea din 13 iulie 2001, solicitând ca M. SA să le restituie în natură 10.000 m 2, suprafața de teren fără construcții și să treacă la măsuri reparatorii pentru suprafața de 4.320 m 2 , pe care se află construcții ridicate după preluarea abuzivă de către stat. SC M. SA, nu a respectat obligația care îi revenea, de a răspunde la notificare în termen legal, deși, reclamanții, prin cererea înregistrată la 14 decembrie 2001, au solicitat în temeiul art. 32 alin. (2) din Legea 10/2001 să participe la A.G.A. pentru a avea posibilitatea să-și susțină cererea de retrocedare a terenului, respectiv plata compensațiilor reparatorii. Se reține, de asemenea, că în același timp, A.P.A.P.S. a făcut publică, la 17 noiembrie 2001, oferta de vânzare a 82,14 % din capitalul social al SC M. SA, făcând cunoscut că licitația va avea loc la 18 decembrie 2001, ora 12,00, la sediul sucursalei regionale Constanța A.P.A.P.S.

Ca urmare a acestui anunț, reclamanții au notificat (notificarea din 27 noiembrie 2001 B.E.J. M.A.) să nu se includă în acțiunea de transmitere a proprietății, prin privatizare, și suprafața de 14.320 m 2 teren. Totodată, reclamanții au notificat participanții la licitația anunțată de A.P.A.P.S., prin publicația centrală R.L., din 19 decembrie 2001 și publicația locală T., din 14 decembrie 2001, asupra faptului că terenul 14.320 m 2 , deținut de SC M. SA, se află în litigiu, fiind revendicat de moștenitorii proprietarului. Prin aceste demersuri, reclamanții au atenționat virtualii cumpărători asupra riscurilor care decurgeau din înstrăinare. Ulterior încheierii procesului de privatizare, A.P.A.P.S.

București, a comunicat reclamanților, cu adresa din 20 februarie 2002, că demersurile acestora nu au fost suficiente pentru ca această instituție publică să poată opri transmiterea terenului în proprietatea cumpărătorului SC F.H. SA Constanța. Greșit au reținut instanțele că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, întrucât contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a cerut a se constata, a avut ca obiect înstrăinarea de acțiuni către SC F.H. SA (respectiv pachetul de acțiuni deținut de A.P.A.P.S. la SC M. SA), iar nu a activelor din patrimoniul societății. Art. 6 din Legea nr. 10/2001 definește bunurile imobile ca fiind terenurile cu sau fără construcții, precum și bunurile mobile devenite imobile prin obiectul la care se aplică.

În speță „acțiunile” (bunuri mobile) ca drepturi de creanță, devin bunuri imobile prin obiectul la care se aplică (terenuri). Legea nr. 10/2001 nu face distincție între acțiunile emise în procesul de privatizare și active, în sensul că primele ar fi bunuri mobile, iar celelalte bunuri imobile. Art. 32 4 , alin. (4) din O.U.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 99/1999 prevede situația în care nu vor fi restituite în natură imobilele preluate de stat, constând în terenuri și clădiri, evidențiate în patrimoniul societății comerciale privatizate sau în curs de privatizare, în absența cărora realizarea obiectului de activitate este împiedicată în asemenea măsură încât ca urmare a acestei restituiri, societatea comercială nu ar mai putea să-și continue activitatea, urmând să fie supusă dizolvării și lichidării.

O asemenea situație nu există în cazul SC M. SA, care a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 80.000 m 2 , iar la momentul vânzării mai deținea 52.776,06 m.p., putând să-și desfășoare activitatea pe o suprafață de teren mai mică cu 14.320 m.p., privind starea de fapt a terenului, întocmit de executor judecătoresc, conform art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Rezultă că obiectul de activitate al suprafeței de teren liber de construcții ce a aparținut autorilor reclamanților. A.P.A.P.S. a înaintat documentația care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din care rezultă că SC M. SA Constanța a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului eliberat de M.I.

la 24 iunie 1993, iar în prezent mai deține în proprietate o suprafață de 52.776,06 m.p., din care 14.320 m.p. sunt revendicați conform Legii nr. 10/2001 (pct. 1.2.1). Din documentație mai rezultă că la sediul societății este înregistrată notificarea din 13 iulie 2001 a B.E.J. Constanța, privind revendicarea dreptului de proprietate al terenului în suprafață de 14.320 m.p. (pct. 1.1.13 și pct. 1.2.9.). Această revendicare este enumerată ca unul din punctele slabe și riscurile societății supuse privatizării (pct. 1.1.20). În dosarul de prezentare la pct. 1.1.7. se precizează că valoarea capitalului social subscris și vărsat la data de 30 septembrie 2001 a fost de 6.361.325 mii lei, iar la pct. 1.3.1.

este prezentat bilanțul simplificat la data de 30 septembrie 2001 din care rezultă active imobilizate în sumă de 24.404.130 mii lei (compuse din terenuri cu valoare de 23.082.195 mii lei și imobilizări necorporale de 1.321.935 mii lei). În contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 21 decembrie 2001 (pct. 7.6. al alin. (2)) și în actul din 20 octombrie 2003 al O.R.C., care precizează că SC M. SA a depus mențiunile din 25 ianuarie 1995 și 9 octombrie 1996), se menționează că a fost majorat capitalul social al societății cu valoarea terenurilor pentru care s-a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate și prin aplicarea prevederilor H.G. nr. 500/1994. Ca atare, capitalul subscris și vărsat în valoare de 6.361.325 mii lei a fost inclus terenul la valoarea din 1993 și reevaluarea conform H.G.

nr. 500/1994. Această majorare a capitalului social, cu valoarea terenurilor pentru care s-a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate, reprezintă conform art. 32 3 alin. (3) din Legea nr. 99/1999, aportul în natură al statului în schimbul căruia au fost emise acțiuni, ce au constituit obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută a fost solicitată. Aceste acțiuni reprezintă fracții ale capitalului social și sunt titluri negociabile care încorporează valori patrimoniale, în cazul de față terenuri. Privatizarea SC M. SA prin vânzarea a 82,14 % din capitalul social deținut de stat, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 32 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997, H.G.

nr. 450/1999 și Legea nr. 99/1999, care prevăd că „societățile comerciale care dețin terenuri ce sunt necesare pentru desfășurarea activității în conformitate cu obiectul lor de activitate și al căror regim juridic, urmează să fie clarificat vor continua să folosească aceste terenuri până la clarificarea regimului lor juridic” „societățile comerciale se privatizează fără a include în capitalul social valoarea terenului prevăzut la alin. (1)”. Privatizarea trebuia precedată de reducerea cotei de capital social deținută de stat cu valoarea terenului pentru care reclamanții au depus notificări și dovezi care atestă dreptul de proprietate. În acest sens, este și adresa din 6 decembrie 2004, emisă de A.U.A.U.

a Legii nr. 10/2001. Astfel, din acest act se reține că deși contractele de privatizare vânzare de acțiuni (și părți sociale) nu au ca obiect activele imobiliare ale societății, ci dreptul de proprietate al acțiunilor vânzarea de acțiuni sau părți sociale cu semnificația unei înstrăinări indirecte a activelor imobiliare, întrucât valoarea activelor imobiliare se regăsește în valoarea acțiunilor sau părți sociale care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cadrul procesului de privatizare. Se constată că în raport de dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare (cum este cazul în speță), având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care a fost încheiat cu bună credință, recursul formulat este întemeiat.

Se observă că pârâții au fost de rea credință, în condițiile în care reclamanții au notificat această împrejurare că terenul în speță face obiectul unei acțiuni de revendicare (de altfel, A.P.A.P.S. a răspuns reclamanților că demersurile cu privire la opoziția acestora privind procesul de privatizare sunt insuficiente, după ce licitația a avut loc, împrejurare din care rezultă reaua credință a acestei autorități). În consecință conform art. 312 C. proc. civ., admițând recursul, Înalta Curte va modifica decizia atacată, va admite apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată în cauză, pe care o va schimba în sensul admiterii acțiunii. Ca urmare, va constata nulitatea absolută a licitației din 18 decembrie 2001 și a actului subsecvent de vânzare-cumpărare a acțiunilor de la A.V.A.S.

(A.P.A.P.S.) către SC F.H. SA Constanța, dar numai cu privire la suprafața de 14.320 m 2 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul reclamanților P.G., G.E., M.M.V., M.M.F., P.I. și C.A., declarat împotriva deciziei nr. 248 din 21 iulie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 9408 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Constanța, pe care o schimbă în tot în sensul că admite acțiunea reclamanților P.G., G.E., M.M.V., M.M.F., P.I. și C.A. Constată nulitatea absolută a licitației din 18 decembrie 2001 și a actului subsecvent de vânzare-cumpărare a acțiunilor de la A.V.A.S. (fost A.P.A.P.S.) către SC F.H. SA Constanța, dar numai cu privire la suprafața de teren de 14.320 m.p. situat în Constanța str. Ion Roată, Județ Constanța, aflat în incinta SC M. SA Constanța.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2005.