ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1732/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 7833 din data de 7

iunie 2001, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale a

Judecătoriei Constanța și a declinat competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu pârâtele SC R. SRL și SC P. SA, având

ca obiect revendicare, în favoarea Tribunalului Constanța.

Tribunalul Constanța, prin sentința

nr. 9707 din data de 24 decembrie 2003, a respins excepția de ilegalitate

invocată de pârâtele SC P. SA și SC R. SRL, a admis, în parte, cererea

formulată de reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu pârâtele SC P. SA și SC

R. SRL, a admis cererea de interes alăturat reclamantei-pârâte SC S. SA,

formulată de intervenientul Ministerul Industriei și Comerțului, a obligat

pârâtele SC P. SA și SC R. SRL să lase reclamantei SC S. SA în deplină

proprietate și posesie terenul situat în Constanța, în suprafață de 2.350,70

mp; a obligat pârâta SC R. SRL să ridice construcțiile executate pe terenul

proprietatea reclamantei sau să suporte cheltuielile pentru ridicarea acestora;

a constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 3212 din 1 octombrie 1999 încheiat de pârâte numai în ce privește

suprafața de 2.350,70 mp teren; a respins capătul de cerere privind constatarea

nulității parțiale a actelor adiționale nr. 2 din 1 ianuarie 1993 și nr. 3 din 30

iunie 1993 încheiate de pârâte, ca rămase fără obiect; a respins capătul de

cerere privind obligarea pârâtei SC R. SRL la plata daunelor cominatorii; a

respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reconvențională SC R. SRL,

în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC S. SA, ca nefondată; a obligat pârâta

SC R. SRL la plata sumei de 5.458.600 lei și pârâta SC P. SA la plata sumei de

3.833.600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta SC S. SA

Împotriva evocatei sentințe a

formulat cerere de revizuire pârâta SC R. SRL

Tribunalul Constanța, prin sentința

nr. 1232 din data de 14 mai 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale

active invocată de SC S. SA și, în consecință, a respins cererea de revizuire a

sentinței Tribunalului Constanța nr. 9707 din 24 decembrie 2003, promovată de

revizuienta SC R. SRL, ca fiind formulată de o persoană fără calitate

procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că temeiul juridic al cererii de revizuire este art. 322

pct. 6 C. proc. civ., pe care îl pot invoca numai persoanele calificate de text

și numai dacă au participat la judecată în calitate de părți, astfel că, în

speță, revizuienta nu este subiect activ și, deci, nu putea solicita revizuirea

sentinței Tribunalului Constanța nr. 9707/2003.

Revizuienta a solicitat admiterea

căii de atac în retractare în numele și pentru intimata SC P. SA, astfel că nu

o poate legitima procesual în raport cu menționatul text legal.

Prin cererea de revizuire, SC R. SRL

a solicitat admiterea cererii de revizuire și schimbarea, în tot, a hotărârii,

în sensul respingerii acțiunii formulate de SC S. SA, în temeiul art. 322 alin.

(6) C. proc. civ., având în vedere că, atât statul cât și SC P. SA, societate

de utilitate publică cu capital majoritar de stat, aflată în lichidare

judiciară nu au fost apărați deloc, în fapt, fiind apărați cu viclenie de cei

însărcinați.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia nr. 183 din data de 13 noiembrie 2008, a respins apelul revizuientei SC

R. SRL, împotriva sentinței Tribunalului Constanța nr. 1232 din data de 14 mai

2008, în contradictoriu cu intimații SC P. SA prin lichidator F. & F.I.C.

I.P.U.R.L. Constanța, SC S. SA București, M.E.F. și A.V.A.S., ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că, în aplicarea textului legal invocat drept temei

al cererii de revizuire, respectiv, art. 322 pct. 6 C. proc. civ., în speța de

față, nu se poate identifica cine are calitate procesuală activă pentru a

invoca lipsa de apărare sau apărarea cu viclenie; de asemenea, instanța de apel

a apreciat că din dispozițiile art. 324 pct. 5 C. proc. civ., este clară

intenția legiuitorului de a deschide calea revizuirii doar pentru persoanele

împotriva cărora s-a pronunțat o hotărâre nefavorabilă ca urmare a lipsei de

apărare sau apărării cu viclenie.

Totodată, față de formularea de

către revizuientă a unui nou motiv de revizuire circumscris pct. 5 al art. 322 C.

proc. civ., având în vedere că procedura insolvenței față de SC P. SA a fost

închisă, instanța de apel a reținut că nelegala citare ori lipsa de apărare

poate fi invocată exclusiv de către societatea în cauză.

Instanța de apel a considerat, de

asemenea, că, în apel, conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ., nu se pot face

cereri noi, așa fiind nu se poate invoca un nou motiv de revizuire întemeiat pe

un alt text legal, apelanta putând formula o nouă cerere de revizuire pe noul

temei spre adresare instanței competente și că, nici invocarea la fond a art. 322

pct. 5 C. proc. civ. pe care prima instanță nu s-a pronunțat, nu are relevanță,

atâta timp cât nu constituie un motiv de apel, distinct precizat în cererea de

apel formulată în scris, întrucât instanța de apel se pronunță numai în

limitele învestirii.

Împotriva

deciziei pronunțate în apel a formulat recurs revizuienta SC R. SRL, invocând

motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 5, 8, 9 și 7 ale art. 304 C. proc.

civ.

Recurenta

a arătat, în esență, că instanța trebuia să dispună citarea în cauză exclusiv a

SC P. SA, astfel că rezultă nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) raportat

la art. 85 și art. 87 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta a mai arătat că instanța

de apel trebuia să constate incidența art. 105 alin. (2) C. proc. civ. în

sensul că, potrivit art. 85 din același cod, SC P. SA nu a fost legal citată

nici în fața instanței de fond nici în fața instanței de apel, așa încât nu s-a

putut apăra în condițiile prevăzute de art. 322 pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta a mai arătat că, întrucât,

prin închiderea procedurii de reorganizare judiciară a SC P. SA, aceasta apare

ca o societate cu capital majoritar de stat, și potrivit art. 131 din

Constituție, statul poate fi apărat de orice persoană care justifică un interes

legitim.

Recurenta, în raport cu menționatele

învederări, apreciază că justifică acest legitim interes, prin hotărârea supusă

revizuirii, dispunându-se anularea parțială a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate a SC P. SA, cu consecințe pentru statul român, ca

acționar și debitor majoritar, a pierderii unei suprafețe de teren de 5.365 mp,

anularea, deopotrivă, a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC P.

SA și SC R. SRL (cumpărătoare) a suprafeței de teren de 2.592 mp.

Recurenta a solicitat admiterea

recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond

pentru reluarea judecății, în contradictoriu cu SC P. SA

Recursul este nefondat.

Cererea de chemare în judecată

inițială a fost formulată de reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu pârâtele

SC R. SRL și SC P. SA.

Tribunalul Constanța a soluționat în

primă instanță acțiunea introductivă formulată de reclamanta SC S. SA, în

contradictoriu cu pârâtele SC P. SA și SC R. SRL.

Soluția dată în primă instanță a

fost supusă revizuirii la cererea revizuientei-pârâte SC R. SRL, în temeiul

art. 322 pct. 6 C. proc. civ., revizuienta arătând că, atât statul cât și

pârâta SC P. SA, societate de utilitate publică cu capital majoritar de stat,

în lichidare judiciară, nu au fost apărați, în fapt, fiind apărați cu viclenie

de cei însărcinați.

Potrivit evocatului text legal,

revizuirea unei hotărâri definitive se poate cere dacă statul ori alte persoane

juridice de drept public sau de utilitate publică nu au fost apărați deloc sau

au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere.

Cererea de revizuire a fost

respinsă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Apelul declarat de către revizuienta

SC R. SRL, împotriva hotărârii pronunțate în revizuire a fost respins, ca

nefondat, reținându-se, în primul rând, în mod corect, lipsa de incidență a

dispozițiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ., pe care revizuienta și-a întemeiat

cererea de revizuire, prin raportare la art. 324 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit evocatelor texte legale,

revizuirea unei hotărâri definitive se poate cere dacă statul ori alte persoane

juridice de drept public sau de utilitate publică nu au fost apărați deloc sau

au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere. Dispozițiile art. 324

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. statuează că, în cazurile prevăzute de art. 322

pct. 6 din același cod, termenul de revizuire – de o lună – se socotește, de la

comunicarea hotărârii definitive STATULUI ori CELORLALTE PERSOANE DE DREPT PUBLIC

SAU DE UTILITATE PUBLICĂ.

Așadar, din examinarea cerințelor

art. 322 pct. 6 C. proc. civ. rezultă calificarea precisă de către aceste texte

legale a persoanelor ce pot invoca drept motiv de revizuire a unei hotărâri

definitive lipsa totală de apărare ori apărarea cu viclenie și anume: – statul;

- alte persoane juridice de drept public sau - de utilitate publică, - sub

condiția imperativă de a fi fost părți în hotărârea a cărei revizuire s-a

cerut.

În consolidarea dispozițiilor art. 322

pct. 6 C. proc. civ. sunt de subliniat și dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 5

din acest cod care fac trimitere expresă și strictă la subiectele de drept care

au calea revizuirii unei hotărâri definitive, motivată fie de lipsa totală de

apărare, fie de apărarea cu viclenie: - statul; alte persoane juridice de drept

public sau - de utilitate publică și care au avut calitatea de părți în proces.

Așa fiind, încercarea extinderii

dispozițiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ. peste limitele acestor dispoziții

imperative nu poate fi justificată, cum greșit a înțeles recurenta-revizuientă.

În speța de față, recurenta –

apelantă – revizuientă – pârâtă SC R. SRL nu a avut calitatea de reprezentant

al statului și nici nu s-a încadrat în categoria persoanelor juridice de drept

public sau de utilitate publică spre a fi îndrituită să formuleze cerere de

revizuire în considerarea motivului prevăzut de pct. 6 al art. 322 C. proc.

civ.

În consecință, cum textele legale menționate pe care recurenta –

revizuientă a înțeles să își argumenteze, în drept, cererea de revizuire și

apărările ulterioare, nu pot fi extrapolate, acestea fiind de strictă

interpretare, având o precisă aplicare, vizând subiecte de drept clar

determinate, Înalta Curte urmează a constata că instanțele inferioare au pronunțat

hotărâri cu respectarea legii, astfel că nu există motive de nelegalitate care

să conducă la admiterea recursului formulat în cauză.

Nu pot fi primite nici celelalte

critici formulate în recurs de către revizuientă, potrivit cărora pârâta SC P.

SA, societate cu capital majoritar de stat -, după încetarea stării sale de

insolvență, nu s-a putut apăra în condițiile prevăzute de art. 322 pct. 6 C.

proc. civ., datorită nelegalei citări a acesteia, prin fostul său lichidator,

întrucât, acest motiv de revizuire poate fi invocat și dezvoltat numai de către

partea litigantă direct lezată, respectiv, în prezenta pricină, exclusiv de

către pârâta SC P. SA, nicidecum de către o altă parte, cum eronat a înțeles

recurenta-revizuientă.

În concluzie, pentru considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuienta

SC R. SRL Constanța, împotriva deciziei Curții de Apel Constanța nr. 183 din 13

noiembrie 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2009.