ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4129/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC S. SA București, a

chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL Constanța, solicitând să-i lase în

proprietate suprafața de 2879,52 mp. teren situat în municipiul Constanța, să

sisteze executarea construcțiilor și să demoleze construcțiile executate fără

autorizație, sub pedeapsa daunelor cominatorii în sumă de 500.000 lei /zi.

Prin sentința civilă nr. 542 din 21

octombrie 1998, Judecătoria Constanța a respins ca nefondată acțiunea

considerând că reclamanta nu a administrat probe pentru dovedirea dreptului său.

Tribunalul Constanța, prin decizia

civilă nr. 89 din 8 ianuarie 1999, a respins ca nefondat apelul declarat

împotriva sentinței susmenționate, reținând că obiectul acțiunii îl constituie

valorificarea unui drept personal, de creanță și nu o revendicare imobiliară,

iar pârâta ocupă terenul în baza unui contract de închiriere.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 1426 din 29 noiembrie 1999, a admis recursul declarat

împotriva deciziei tribunalului, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare,

întrucât a soluționat litigiul cu privire la un singur capăt de cerere și nu a

verificat dacă reprezentantul reclamantei avea mandat pentru modificarea

obiectului acțiunii.

În rejudecare, reclamanta și-a

precizat acțiunea atât sub aspectul obiectului acțiunii, cât și a părților.

Astfel, obiectul acțiunii a fost

precizat în privința revendicării suprafeței de 2350,70 mp. teren situat în

Constanța aflat în posesia pârâtei SC R. SRL ca urmare a contractului de

închiriere încheiat cu pârâta SC P. SA Constanța; obligarea pârâtei SC R. SRL

să ridice construcțiile de pe teren, constatarea nulității parțiale absolute a

actelor adiționale prin care SC P. SA a închiriat suprafețele de 700 mp. și

respectiv 1800 mp. și evacuarea pârâtei SC R. SRL.

Judecătoria Constanța, prin sentința

civilă nr. 7833 din 7 iunie 2001, considerând obiectul comercial al litigiului

și-a declinat competența în favoarea tribunalului.

Pârâta SC R. SRL a formulat cerere

reconvențională, solicitând constatarea nulității parțiale a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate.

Intervenientul M.I.R. a solicitat

respingerea cererii reconvenționale, cauzele invocate de pârâtă nefiind de

natură a atrage nulitatea absolută a actului.

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 9707/ COM din 24 decembrie 2003, a respins excepția de nelegalitate

a acțiunii, a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție, a obligat pe

pârâte să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2.350,70 mp.

teren situat în Constanța, a obligat pe pârâta SC R. SRL să ridice

construcțiile de pe teren, a anulat contractul de vânzare cumpărare a

suprafeței de 2350,70 mp. și a evacuat pe pârâta SC R. SRL; a respins capătul

de cerere privind constatarea nulității parțiale a actelor adiționale, ca

rămasă fără obiect, cererea privind acordarea daunelor cominatorii și cererea

reconvențională. A obligat pe pârâta SC R. SRL la 5.458.600 lei cheltuieli de

judecată și pe pârâta SC P. SA la plata sumei de 3.833.600 lei cheltuieli de

judecată.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pârâtei SC

P. SA a fost anulat în parte iar dreptul de proprietate asupra terenului a fost

recunoscut de această pârâtă. Astfel pârâta SC R. SRL ocupă terenul reclamantei

fără titlu iar actul de vânzare cumpărare a suprafeței de 10.140 mp. este

parțial lovit de nulitate, pentru cauză ilicită. Pe de altă parte pârâta SC R.

SRL a edificat construcții pe terenul reclamantei fără acordul acesteia și fără

autorizație de construcție.

Curtea de Apel Constanța, a respins

ca nefondat apelul declarat de pârâta SC R. SRL, prin decizia civilă nr. 281/ COM

din 11 octombrie 2004, considerând că instanța nu a ignorat dispozițiile art. 103

C. proc. civ., întrucât reclamanta a stabilit cadrul procesual până la primul

termen de judecată, iar completarea acțiunii a fost cerută de obiectul

acțiunii, a avut în vedere numai probele administrate în instanță când a

constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare între pârâte

precum și certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 1996.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta SC R. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de

apel a soluționat greșit modificarea și completarea obiectului acțiunii,

ignorând sancțiunea prevăzută de art. 103 C. proc. civ.: acțiunea a fost

introdusă în temeiul dispozițiilor art. 674 C. proc. civ. și s-a ajuns a se

soluționa o acțiune în revendicare iar în rejudecare după casare s-a extins

obiectul pricinii completându-se cu nulitatea parțială a unor acte.

Pe fondul pricinii, recurenta

susține că instanțele erau obligate să compare titlurile de proprietate și să

facă aplicația excepției „error comunis facit jus”; nu puteau admite mișcarea

cererilor față de regimul juridic diferit care a creat ambiguitate cu privire

la competența materială a instanțelor.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Acțiunea înregistrată la 13

octombrie 1997 la Judecătoria Constanța a fost într-adevăr întemeiată pe

dispozițiile art. 674 C. proc. civ., dar în cuprinsul ei reclamanta solicita

să-i fie lăsată în deplină proprietate și posesie suprafața de 2.879,52 mp.

Acțiunea posesorie are în conținutul

său numai unul din dezmembrămintele dreptului de proprietate, folosința, însă

față de explicațiile scrise ale reclamantei, judecătorii nu au hotărât asupra

unui obiect care nu a fost dedus judecății.

Prin decizia de casare cu trimitere nr.

1426 din 29 noiembrie 1999, curtea de apel a stabilit că instanța de fond nu a

intrat în cercetarea fondului iar tribunalul ca instanță de apel nu a verificat

dacă reprezentantul reclamantei era mandatat să modifice obiectul acțiunii și

să investească instanța, modificarea acțiunii în raport cu principiile

procesuale fiind încălcate.

Față de această casare, s-a reluat

cursul judecății, tribunalul fiind cel care, în primă instanță, era competent

să stabilească legalitatea fiecărui act procedural îndeplinit de părți.

Apreciind astfel, curtea de apel, în mod judicios, a constatat regularitatea

cererii de chemare în judecată, modificată până la prima zi de înfățișare, în

sensul constatării nulității parțiale absolute a actelor adiționale, a chemării

în judecată și a SC P. SA și a determinării suprafeței de 2350,70 mp. teren

revendicat.

Completarea acțiunii formulată la 31

mai 2001 nu poate fi considerată depusă peste termenul prevăzut de lege, cât

timp competența de soluționare a pricinii, determinată de obiectul principal al

acesteia, aparținea tribunalului, iar acesta a fost sesizat la 3 august 2001.

Dispozițiile art. 105 C. proc. civ.,

sancționează cu nulitatea actele de procedură îndeplinite de un judecător

necompetent, iar față de momentul introducerii acțiunii 13 octombrie 1997 și

dispozițiile procedurale, competența de soluționare a cauzei în primă instanță

aparținea tribunalului, așa încât nu se poate invoca o tardivitate a cererilor depuse

de reclamantă.

Critica privind netemeinicia

deciziei atacate, este în aceeași măsură nefondată. Instanța de apel, sintetic,

a analizat materialul probator administrat din care rezulta dreptul de

proprietate al reclamantei, transcris în registrul de transcripțiuni, din 27

noiembrie 1996, anularea parțială a certificatului privind atestarea dreptului

de proprietate a SC P. SA, prin sentința civilă nr. 600/1997 a Curții de Apel

București și noul certificat de proprietate emis de M.I. în anul 1997,

necontestat de această din urmă societate comercială.

Pe de altă parte chestiunea

competenței materiale a primei instanțe: Judecătoria Constanța prin sentința

nr. 7833/2001 a constatat judicios că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1

C. proc. civ., cauza purtându-se asupra patrimoniului unei societăți comerciale.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 281/ COM din 11 octombrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

În considerația dispozițiilor art. 274

C. proc. civ., față de culpa procesuală a recurentei, urmează ca aceasta să fie

obligată la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata

reclamantă SC S. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC R. SRL Constanța, împotriva deciziei civile nr. 281/ COM

din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Obligă recurenta la plata sumei de

2.000.000 lei cheltuieli de judecată către SC S. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 20 septembrie 2005.