ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5939/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16

iunie 1999 la Judecătoria sectorului 2, reclamanta I. a chemat în judecată pe

pârâta SC B.D. SRL (în prezent SC A. SRL pentru a fi obligată la plata sumei de

60.333.268 lei, reprezentând diferență chirie teren pe perioada 1996 – 1998).

Reclamanta a arătat că între părți

s-a încheiat contractul de închiriere din 23 ianuarie 2005, prin care a închiriat

pârâtei o clădire cu o suprafață de 130 mp și terenul aferent, dar în urma unui

control al Curții de Conturi s-a constatat că SC B.D. SRL a beneficiat de o

suprafață mai mare decât cea prevăzută în contract, rezultând prejudicierea I.

cu 70.383.286 lei, pentru perioada 1993 – 1998.

Prin sentința nr. 3821 din 14 iunie

2000, Tribunalul București, secția comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamantei reținând că suprafața de 543,8 mp apreciată ca fiind utilizată de

pârâtă în plus față de suprafața înscrisă în convenția părților este de fapt

folosită în comun de reclamantă și pârâtă, aceasta reprezentând căi de acces

iar actul adițional privind prelungirea contractului se referă la altă

suprafață decât cea pentru care se pretinde chiria.

Curtea de Apel București a respins

apelul declarat de I., pronunțând decizia nr. 3199 din 9 noiembrie 2000,

reținând că reclamantul și-a sprijinit acțiunea pe înscrisuri neopozabile

pârâtei fără a dovedi temeinicia pretențiilor prin completarea probelor, respectiv

o verificare comună sau o expertiză.

I. a declarat recurs împotriva

deciziei nr. 3199 din 9 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, care a fost

admis prin decizia nr. 4380 din 8 iulie 2002, decizia a fost casată și a fost

trimisă cauza spre rejudecare.

Pe rolul Curții de Apel București, secția

comercială, în apel după casarea cu trimitere spre rejudecare s-a format

dosarul nr. 1946, în care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care

a concluzionat că pârâta datorează despăgubiri la nivelul chiriei pentru

perioada 15 septembrie 1996 – 15 noiembrie 1998, în cuantum de 4390,74 dolari S.U.A.

calculate în conformitate cu art. 6 din contract.

Prin decizia nr. 51 din 6 noiembrie

2003, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul

reclamantei, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 4390,74 dolari

S.U.A. în echivalent lei la cursul B.N.R. din data de 30 a lunii anterioare

efectuării plății în conformitate cu art. 9 din comerț reprezentând despăgubiri

la nivelul chiriei pe perioada 15 noiembrie 1996 – 15 noiembrie 1998.

Instanța de apel a reținut că pârâta

a folosit o suprafață mai mare de teren decât cea menționată în convenția

părților, aceasta a recunoscut implicit ce suprafață a folosit prin semnarea

actului adițional.

Pârâta a declarat recurs împotriva

deciziei nr. 51 din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, susținând în

esență că în expertiză s-a efectuat un calcul eronat, nu a fost respectat

obiectivul stabilit de instanță, iar actul adițional încheiat pentru suprafața

de teren de 353,4 mp nu are nici o legătură cu actul de control întocmit de

Curtea de Conturi în care s-a reținut că pârâta a folosit o suprafață de teren

mai mare și produce efecte începând cu data de 17 noiembrie 1998.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a reținut

concluziile raportului de expertiză contabilă, care a avut în vedere obiectivul

stabilit și anume „ce sumă datorează pârâta cu titlu de despăgubiri la nivelul

chiriei pe perioada 15 septembrie 1996 – 15 noiembrie 1998, pentru folosirea

suprafeței de teren de 353,4 mp.

Pârâta a folosit o suprafață de

teren mai mare decât cea menționată în contractul de închiriere, astfel cum s-a

reținut și în actul de control încheiat de Curtea de Conturi. De altfel, prin

semnarea actului adițional la contract pârâta a recunoscut implicit că

folosește o suprafață de teren mai mare cu 353,4 mp decât cea stabilită

inițial.

În concluzie, criticile formulate nu

pot fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC A. SRL București, împotriva deciziei nr. 51 din 6 noiembrie 2003 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 decembrie 2005.