ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5939/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 16 iunie 1999 la Judecătoria sectorului 2, reclamanta I. a chemat în judecată pe pârâta SC B.D. SRL (în prezent SC A. SRL pentru a fi obligată la plata sumei de 60.333.268 lei, reprezentând diferență chirie teren pe perioada 1996 – 1998). Reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere din 23 ianuarie 2005, prin care a închiriat pârâtei o clădire cu o suprafață de 130 mp și terenul aferent, dar în urma unui control al Curții de Conturi s-a constatat că SC B.D.

SRL a beneficiat de o suprafață mai mare decât cea prevăzută în contract, rezultând prejudicierea I. cu 70.383.286 lei, pentru perioada 1993 – 1998. Prin sentința nr. 3821 din 14 iunie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei reținând că suprafața de 543,8 mp apreciată ca fiind utilizată de pârâtă în plus față de suprafața înscrisă în convenția părților este de fapt folosită în comun de reclamantă și pârâtă, aceasta reprezentând căi de acces iar actul adițional privind prelungirea contractului se referă la altă suprafață decât cea pentru care se pretinde chiria. Curtea de Apel București a respins apelul declarat de I., pronunțând decizia nr. 3199 din 9 noiembrie 2000, reținând că reclamantul și-a sprijinit acțiunea pe înscrisuri neopozabile pârâtei fără a dovedi temeinicia pretențiilor prin completarea probelor, respectiv o verificare comună sau o expertiză.

I. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 3199 din 9 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, care a fost admis prin decizia nr. 4380 din 8 iulie 2002, decizia a fost casată și a fost trimisă cauza spre rejudecare. Pe rolul Curții de Apel București, secția comercială, în apel după casarea cu trimitere spre rejudecare s-a format dosarul nr. 1946, în care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care a concluzionat că pârâta datorează despăgubiri la nivelul chiriei pentru perioada 15 septembrie 1996 – 15 noiembrie 1998, în cuantum de 4390,74 dolari S.U.A. calculate în conformitate cu art. 6 din contract. Prin decizia nr. 51 din 6 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul reclamantei, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 4390,74 dolari S.U.A.

în echivalent lei la cursul B.N.R. din data de 30 a lunii anterioare efectuării plății în conformitate cu art. 9 din comerț reprezentând despăgubiri la nivelul chiriei pe perioada 15 noiembrie 1996 – 15 noiembrie 1998. Instanța de apel a reținut că pârâta a folosit o suprafață mai mare de teren decât cea menționată în convenția părților, aceasta a recunoscut implicit ce suprafață a folosit prin semnarea actului adițional. Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 51 din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, susținând în esență că în expertiză s-a efectuat un calcul eronat, nu a fost respectat obiectivul stabilit de instanță, iar actul adițional încheiat pentru suprafața de teren de 353,4 mp nu are nici o legătură cu actul de control întocmit de Curtea de Conturi în care s-a reținut că pârâta a folosit o suprafață de teren mai mare și produce efecte începând cu data de 17 noiembrie 1998. Recursul este nefondat.

Instanța de apel a reținut concluziile raportului de expertiză contabilă, care a avut în vedere obiectivul stabilit și anume „ce sumă datorează pârâta cu titlu de despăgubiri la nivelul chiriei pe perioada 15 septembrie 1996 – 15 noiembrie 1998, pentru folosirea suprafeței de teren de 353,4 mp. Pârâta a folosit o suprafață de teren mai mare decât cea menționată în contractul de închiriere, astfel cum s-a reținut și în actul de control încheiat de Curtea de Conturi. De altfel, prin semnarea actului adițional la contract pârâta a recunoscut implicit că folosește o suprafață de teren mai mare cu 353,4 mp decât cea stabilită inițial. În concluzie, criticile formulate nu pot fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL București, împotriva deciziei nr. 51 din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2005.