ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4745/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pașcani

la nr. 4694 din 20 noiembrie 2003, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe

pârâții B.P., S.G., S.M. și C.E. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să

dispună obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie

reclamantei suprafața de teren ce i-a fost atribuită prin sentința civilă nr. 1165/1997

pronunțată de Judecătoria Pașcani, astfel cum a fost lămurită prin sentința

civilă nr. 2468/2001 a aceleiași judecătorii.

Prin sentința nr. 1075 din 14 mai 2004,

Judecătoria Pașcani pronunțată în dosarul nr. 4693/2003 a admis acțiunea

reclamantei și, în consecință au fost obligați pârâții să lase în deplină

proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de teren atribuită

acesteia prin sentința civilă nr. 3278/1995, astfel cum a fost lămurită prin

sentința civilă nr. 2468/2001 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 990/2001,

respectiv lotul nr. 3 astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză

întocmit de expert D.D. în dosarul nr. 3278/1995 a Judecătoriei Pașcani.

Au fost obligația pârâții la 7.003.000 lei

cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut următoarele:

Reclamanta și pârâții sunt alături de C.M., B.M.

și L.A. (ultima în calitate de soție supraviețuitoare și unică succesoare a

defunctului L.V.) moștenitori ai defunctei lor mamă S.E. și, în această

calitate au solicitat ieșirea din indiviziune, cu privire la terenul de 5 ha,

6800 mp înscris în T.P. 149135/1995, reconstituit defunctei în temeiul Legii

nr. 18/1991.

Iar, prin sentința civilă nr. 1165 din 21 martie

1997 pronunțată de Judecătoria Pașcani, a dispus ieșirea din indiviziune a

moștenitorilor, și, s-a lămurit înțelesul acestei hotărâri, prin sentința

civilă nr. 2468/2001 pronunțată de aceeași judecătorie în sensul că s-a

atribuit reclamantei lotul 3 din raportul de expertiză efectuat în dosarul de

ieșire din indiviziune.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză,

cât și din recunoașterile pârâților făcute cu ocazia răspunsurilor la

interogatoriu prima instanță a reținut că pârâții recunosc că au ocupat,

cultivat și recoltat suprafața de teren atribuită reclamantei prin sentința de

partaj (întrebare 2 din interogare) și nu sunt de acord să-i lase reclamantei

suprafața ce i se cuvine.

Or, în speță, deși reclamantei i s-a atribuit o

suprafață de teren în urma partajului prin sentința civilă nr. 1165/1997,

sentință ce face dovada dreptului său de proprietate; în realitate pârâții o

privează de folosința terenului.

Susținerea reclamantei că are teren zestre,

având mai mult decât ceilalți frați, a fost înlăturată de prima instanță

întrucât această chestiune nu a fost invocată în dosarul de partaj succesoral,

iar, instanța investită cu cererea de revendicare nu se poate pronunța în ceea

ce privește raportarea investițiilor.

Împotriva acestei sentințe, pârâții B.P., S.G., S.M.

și C.E. au declarat apel, care a fost respins, ca nefondat prin decizia nr. 1654

din 27 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

S-a reținut că reclamanta a investit instanța cu

o acțiune în revendicare, pentru terenul în litigiu, în baza sentinței civile

nr. 1165/1997, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin sentința civilă nr. 2468/2001

pronunțată în dosarul nr. 990/2001 al Judecătoriei Pașcani, potrivit cărora

reclamanta a primit în proprietate exclusivă suprafața de 1 ha și 3443,75 mp,

delimitată conform raportului de expertiză efectuat, în cauză, cu amplasamentul

menționat prin sentința civilă nr. 2468/2001, lotul nr. 3.

Acțiunea în revendicare formulată de reclamant a

dovedit că nu are posesia terenului atribuit în proprietatea sa exclusivă în

urma partajului, teren care este deținut de ceilalți moștenitori.

În cauză, curtea de apel a constatat că

reclamanta a dovedit toate condițiile cerute de lege pentru a fi admisă cererea

potrivit art. 480 C. civ.

În contra celei din urmă hotărâri au declarat

recurs pârâții S.G., C.E., B.P., S.M. susținând în esență că sunt nemulțumiți

de soluția dată, întrucât reclamantei i s-a acordat o suprafață de teren mai

mare, în loc să fi fost împărțit în cote egale, solicitând ca suprafața de

teren atribuită prin partaj cât și cea prevăzută în titlul de proprietate al

reclamantei să se împartă în mod egal între frați, împrejurare datorată de

lipsa de diligență a avocatului lor, care nu a cerut acest lucru.

În fine, recurenții mai susțin că sunt

nemulțumiți de soluția dată, dar, pe care nu a putut să o atace întrucât

hotărârea i-a fost comunicată, după expirarea termenului de formulare, aspect

dovedit cu citația ce poartă mențiunea „necunoscut în Todinstre”, fără, însă a

preciza și motiva în drept.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

în raport de susținerile recurenților, fără a fi motivate în drept, Curtea în

virtutea rolului său activ, constată că, acestea nu se încadrează în nici unul

din motivele de casare și modificarea prevăzută expres, în mod limitativ, de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Este de necontestat că între părțile din proces,

care sunt rude, s-au stabilit drepturile succesorale ale fiecărei părți și s-a

dispus ieșirea din indiviziune prin sentința civilă nr. 1165/1997, pronunțată de

Judecătoria Pașcani; hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă.

Ori, în această situație, cotele ce revin

fiecăreia dintre părți din litigiu au fost partajate pentru fiecare dintre

moștenitorii defunctei și irevocabil, intrând în puterea lucrului judecat,

astfel că nu mai pot fi examinate în prezentul litigiu, așa cum corect a constatat

curtea de apel.

În consecință, Curtea în temeiul art. 312 c.

proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâții S.G., S.M., B.P. și C.E. împotriva

deciziei civile nr. 1654 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția

civilă.

Obligă recurenții să plătească intimatei

reclamante B.M. cheltuieli de judecată în sumă de 2.000.000 lei, reprezentând

onorariu de avocat, în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2 iunie

2005.