ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 388/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 16 iunie

2003 reclamantul I.N.A. a chemat în judecată pe pârâtul A.C.D. pentru a fi

obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1635

mp teren agricol, situat în extravilanul comunei Amărăști pct. Zugrăvești, lung

de 79,89 m și lat de 20,50 m având ca vecinătăți la est apa Nemoiu, la vest

drum sătesc, la sud moștenitori P.G. și la nord B.M., precum și la despăgubiri

civile în sumă de 3.000.000 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului pe

ultimii 3 ani.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe

dispozițiile art. 480 și urm. C. civ. s-a arătat că pârâtul stăpânește ca un

adevărat proprietar o suprafață de 3830 mp teren agricol situat în pct.

Zugrăvești incluzând 2200 mp cumpărați cu act sub semnătură privată

(„chitanță”) de la proprietara vecină B.M. cât și cei 1635 mp teren moștenit de

reclamant de la tatăl său I.N., încheiat la 7 decembrie 1992, pentru care

autorului i s-a eliberat titlu de proprietate fiind efectuată și punerea în

posesie pe numele reclamantului în baza Legii nr. 18/1991.

Reclamantul a solicitat a se avea în

vedere și decizia civilă nr. 1228/R din 18 iunie 2002 a Curții de Apel Pitești,

prin care a fost obligat să respecte dreptul de proprietate în suprafață de

2200 mp aparținând lui B.M., recunoscându-i-se acestuia în mod implicit un

drept similar pentru ca 1635 mp teren agricol ce formează obiectul material al

demersului judiciar actual.

În temeiul art. 57 C. proc. civ. s-a

dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a vânzătoarei,

proprietare B.M.

S-au depus la dosar titluri de

proprietate, procese-verbale de punere în posesie, schițe și alte înscrisuri

eliberate la Legea nr. 18/1991, hotărâri judecătorești anterioare introducerii

acțiunii (f. 2) „chitanța” pe baza căreia pârâtul A.D. își legitimează posesia

terenului în litigiu (f. 23) s-au audiat martori, luându-se interogatorii

părților și s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară de către expert V.M.(f.69

și următoarele).

Prin sentința civilă nr. 196 din 2

februarie 2004, Judecătoria Drăgășani a respins acțiunea pe baza excepției

lipsei calității procesuale active, cu motivarea că reclamantul nu a făcut

dovada a fi moștenitorul lui I.N., pe numele căruia s-a emis titlul de

proprietate nr. 1077/168309 din 30 ianuarie 2004 privind suprafața de teren în

litigiu.

Prin decizia civilă nr. 783/A din 20

aprilie 2004 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelul reclamantului,

anulând sentința, iar în rejudecare pe fond a admis în parte acțiunea și a

obligat pârâtul A.D. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită

posesie suprafața de 832 mp teren situată în pct. „Zugrăvești” comuna Amărăști,

județul Vâlcea, astfel cum a fost identificată în anexa 5 (f. 83) la raportul

de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar V.M., precum și la despăgubiri

civile în cuantum de 2.003.178 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului

sus-menționat pe ultimii trei ani.

S-a învederat că în raport de actele

de stare civilă și celelalte înscrisuri, depuse în apel (f.108-111),

reclamantul I.A. dovedește calitatea de moștenitor al autorului său I.N.

decedat la data de 7 decembrie 1992 pe numele căruia s-a eliberat titlul de

proprietate nr. 1047, și ca atare este proprietar asupra terenului în suprafață

de 1.635 mp, cu vecinătățile arătate în acțiune, pentru care a și fost pus în

posesie prin procesul-verbal încheiat de comisia comunală de aplicare a Legii

nr. 18/1991 (f.12).

Potrivit titlului de proprietate nr.

478/25731 din 8 martie 2001 B.M. este proprietara terenului în suprafață de

2200 mp care se învecinează la nord cu cel al reclamantului, pe care l-a

înstrăinat prin act sub semnătură privată pârâtului A.D. (f. 42), vânzare

recunoscută de către acesta și la interogatoriu luat în cauză din oficiu (f. 6);

în același sens s-a avut în vedere și decizia civilă nr. 1228/R din 18 iunie

2002 a Curții de Apel Pitești prin care I.N.A., pârât în acea cauză având ca

obiect aceeași suprafață de teren, a fost obligat să respecte reclamanților B.M.

și alții, dreptul de proprietate și posesie pentru 2200 mp (în loc de 2931,20

mp), ceea ce coincide cu suprafața cuprinsă în titlul de proprietate nr. 478/25731

din 8 martie 2001 și care putea fi legal înstrăinat către pârâtul A.C.D.

Din considerentele și concluziile

raportului de expertiză tehnică judiciară (f. 70-86) rezultă că pârâtul A.C.D.

stăpânește cei 2200 mp incluși în titlul de proprietate al vânzătoarei B.M.,

precum și 832 mp din terenul proprietatea reclamantului (anexa 5) pentru care

s-au calculat despăgubiri civile pe ultimii 3 ani, în cuantum de 2.003.178 lei.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâtul A.C.D. susținând că acțiunea este neîntemeiată întrucât ocupă terenul

pe care l-a dobândit prin vânzare-cumpărare de la proprietara legitimă B.M.

Recursul este nefondat.

Acțiunea în revendicare constituie

principalul mijloc de apărare a dreptului de proprietate. Cu ajutorul ei

titularul dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil poate

obține recunoașterea dreptului de proprietate și, în același timp, restituirea

bunului său, de la orice persoană care-l posedă fără drept, precum și a

fructelor aferente.

În speță, reclamantul a solicitat

precizarea unui teren agricol extravilan în suprafață de 1635 mp și obligarea

la despăgubiri civile reprezentând lipsa de folosință a fondului funciar pe

ultimii trei ani, invocând dreptul de proprietate moștenit de la autorul

acestuia, consfințit prin titlul de proprietate nr. 047/2004 emis în baza Legii

nr. 18/1991, pârâtul A.D. s-a apărat arătând că cel care i-a transmis terenul

în posesie era proprietar, având un titlu valabil în acest sens nr. 478/25731/2001

similar celui exhibat de către reclamant.

Compararea celor două titluri în

proprietate prin expertiză tehnică judiciară, necontestată de părți, a

evidențiat că pârâta A.C.D. stăpânește cei 2200 mp incluși în titlul de

proprietate al pârâtei vânzătoare B.M., precum și 832 mp din terenul cuprins în

titlul de proprietate al reclamantului (anexa 5 din expertiză) pentru care s-au

calculat despăgubiri civile pe ultimii trei ani în cuantum de 2.003.178 lei.

În consecință, motivele de recurs

invocate de pârât sunt nefondate iar calea de atac exercitată de acesta va fi

respinsă ca atare în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul A.D. împotriva deciziei civile nr. 783/A din 20 aprilie 2004 a Curții

de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie

2005.