ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7115/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7115/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului civil de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2438 din 24 noiembrie 2004

a Tribunalului Cluj au fost respinse

excepțiile inadmisibilității, prematurității,

prescripției și lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală Cluj.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de

reclamantele B.I.I.H.

, A.K.L.M.

prin mandatar B.C. împotriva pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală Cluj.

A

fost obligată pârâta să emită decizie pentru restituirea în natură a terenului

în

suprafață de 6136 mp, liber de construcții, parte din terenul cu nr.

top 13784/1-4/1 înscris în C.F. nr. 114796 Cluj, potrivit expertizei întocmită

în cauză de expert I.M.

, în favoarea

reclamantelor, în cotă de ½ parte fiecare și pentru despăgubiri în

echivalent pentru restul terenului în suprafață de

1991 mp ocupat cu construcții, înscris

în C.F. nr. 114796 Cluj, în

valoare de 4.288.450.800 lei.

A fost respinsă acțiunea cu privire la acordarea despăgubirilor bănești

pentru

terenul în suprafață de 1991 mp și

față de Direcția Fitosanitară Cluj, ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantele au

calitatea de moștenitoare ale defuncților D.E. și

soția sa născută F.I.,

care au fost

proprietarii tabulari ai imobilului teren în suprafață de 8565 mp, înscris în

C.F. nr. 8475 Cluj, nr. top 13784/1, 13784/2,

13784/3, 13784/4, teren preluat de Statul

Român de la proprietari în anul 1962 prin aplicarea Decretului nr.

115/1959.

Prin decizia nr. 234 din 8 mai 1972 a Comitetului

Executiv al fostului Consiliu

Popular

al Județului Cluj, terenul a fost transferat fără termen și fără plată din

administrarea Consiliului Popular al comunei

Feleacu, în administrarea Laboratorului

Județean de Protecția a

Plantelor Cluj, în scopul - realizat ulterior - construirii unui sediu

administrativ, a unui laborator și a unei magazii.

Imobilul a fost dezmembrat în anul 1995, rezultând parcelele cu nr. top

noi

13784/1- 4/1 (reprezentând teren în

suprafață de 8127 mp) și 13784/1-4/2 (reprezentând

teren în suprafață de

437 mp), parcelele însumând 8127 mp și fiind înscrise în C.F.

nr. 114796 Cluj în favoarea Statului Român și

administrarea operativă a Inspectoratului

pentru Protecția Plantelor și

Carantină Fitosanitară Cluj.

În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantele au solicitat restituirea în

natură a

terenului înscris inițial în C.F.

nr. 8475 Cluj, iar prin precizarea făcută în fața instanței au

învederat că solicită restituirea în natură numai

a suprafeței de 8127 mp, înscrisă în C.F.

nr. 114795 Cluj-Napoca.

Expertiza

tehnică efectuată în cauză a stabilit că suprafața de 6136 mp este liberă de

construcții și restul de 1991 mp este ocupată de construcții și are o valoare

de

4.288.450.800 lei.

Pârâta nu a soluționat notificarea reclamantelor,

comunicându-le împrejurarea că

trebuie să se adreseze Comisiei pentru aplicarea Legii

nr. 10/2001, ceea ce reprezintă un

refuz al soluționării, aspect ce face admisibilă acțiunea și în

condițiile în care prin

aplicarea Legii nr.

18/1991 reclamantelor nu li s-a atribuit un alt teren în schimbul celui

în

litigiu.

S-a reținut ca nefondată și excepția

prematurității acțiunii, deoarece reclamanții au depus actele doveditoare ale

calității lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii și

că nu era necesară și

admisibilă o acțiune în contencios administrativ prin care pârâta să

fie obligată la emiterea deciziei conform

Legii nr. 10/2001.

S-a

constatat ca neîntemeiată excepția prescripției întemeiată pe dispozițiile art.

46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, deoarece textul se referă numai la cererile

care privesc

nulitatea actelor de înstrăinare.

Față de dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 24 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 s-a reținut că pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Cluj are calitate procesuală pasivă.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 206/A din 18

februarie 2005 a admis

în parte apelul

declarat de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Cluj

împotriva

sentinței civile nr. 2438 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Cluj, pe care a

schimbat-o în parte, în sensul că a fost obligată

pârâta să emită decizie pentru restituirea în natură a terenului în suprafață

de 3820 mp, parte din terenul cu nr. top 13784/1-4/1,

înscris în C.F. 113796 Cluj, determinat de

perimetrul punctelor 5-6-7-8-9 în expertiza

tehnică efectuată în cauză de inginer expert I.M., ce face parte

integrantă din

decizie.

A fost stabilit în favoarea reclamantelor dreptul la măsuri reparatorii

prin echivalent corespunzător sumei de 10.440.040.546 lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Instanța de apel a reținut în esență că, potrivit

art. 18 alin. (1) din H.G. nr. 739/2003

privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii,

Pădurilor, Apelor și Mediului, în cadrul direcțiilor pentru agricultură și

dezvoltare rurală funcționează structurile pentru reproducție și zootehnice,

cât și structurile fitosanitare, fără personalitate juridică.

Conform art. 6 alin. (3) din același act normativ, direcțiile pentru

agricultură și

dezvoltare rurală sunt

unități cu personalitate juridică aflate în subordinea Ministerului

Agriculturii,

Pădurilor, Apelor și Mediului.

Față de aceste prevederi, instanța reține că în mod

legal pârâta Direcția pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală Cluj a fost considerată

ca având calitate procesuală

pasivă,

câtă vreme Direcția Fitosanitară Cluj este lipsită de personalitate juridică

proprie, fiind o simplă entitate încorporată Direcției.

Pe de altă parte, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 20

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt supuse restituirii imobilele preluate în

mod abuziv, indiferent de

destinație, care

au fost deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o

societate sau o companie națională, o societate comercială la care statul sau o

autoritate

a administrației publice

centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o

organizație cooperatistă sau de orice altă

persoană juridică vor fi restituite persoanei

îndreptățite.

Reținându-se că pârâta apelantă are personalitate juridică, iar în

subordinea ei se

află unitatea fitosanitară

Cluj ca entitate ce deține terenul în litigiu, în sensul textelor

enunțate anterior, unității deținătoare îi revine

obligația de a soluționa notificarea

reclamantelor.

A mai

reținut instanța ca nerelevantă împrejurarea că, asupra terenului în suprafață

de 8127 mp evidențiat de această, dată în C.F. nr.

114796 Cluj este înscris ca proprietar

tabular Statul Român, atâta timp

cât deținerea efectivă și întrebuințarea economică aparțin unității

fitosanitare Cluj, apelantă în cauză.

Î

n aceste condiții, pârâta apelantă are calitate

procesuală pasivă și în același timp îi

revine obligația să soluționeze notificarea în condițiile legii.

Tot ca nerelevantă s-a considerat susținerea apelantei că, terenul în

litigiu ar

aparține domeniului public al

statului, dar din economia conținutului Legii nr. 10/2001, rezultă cu evidență

că o asemenea împrejurare nu înlătură restituirea în natură, ori, după

caz,

acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.

Î

n ceea ce privește critica referitoare la

imposibilitatea apelantei de a face plata

măsurilor reparatorii în

echivalent s-a statuat că pentru partea de teren ce nu poate fi restituită în

natură se impune aplicarea cu rigurozitate a dispozițiilor art. 9 și art. 24

din

Legea

nr. 10/2001, ce se referă la natura și condițiile de acordare a măsurilor

reparatorii

prin echivalent,

fiind fără însemnătate împrejurarea că este finanțată de la bugetul de stat.

De asemenea, susținerile privitoare la legalitatea

titlului de dobândire a terenului în

anul 1972 de către fostul Laborator Județean pentru Protecția Plantelor

Cluj s-au considerat lipsite de utilitate, în speță, deoarece prin art. 2 din

Legea nr. 10/2001,

existența unui titlu

valabil de preluare nu înlătură caracterizarea de preluare abuzivă.

Din această perspectivă s-a apreciat a interesa în

cauză faptul preluării abuzive a

terenului și nu aspectele avute în vedere de instanța de

fond, potrivit cărora imobilul ar

fi

fost preluat prin expropriere și nu prin cooperativizare.

Potrivit raportului de expertiză, instanța de fond

a reținut că, din suprafața totală de

teren pretinsă de reclamante de 8124 mp este

liberă suprafața de 6136 mp, iar restul de

1991 mp este ocupată de construcții.

Î

n apel, analizându-se raportul de expertiză, s-a

evidențiat de către expert terenul ocupat de construcții și terenul liber, fără

a ține seama și de împrejurarea că normala

exploatare a edificatelor

impunea să se aibă în vedere și acele suprafețe de teren care

prin amplasarea lor concretă deservesc în mod

necesar construcțiile și care nu pot echivala cu terenurile libere care să

poată fi restituite în natură.

De fapt, expertul a menționat că în terenul

determinat de evocatul perimetru, pârâta

apelantă își desfășoară activitatea.

Așa fiind, în raport de situația faptică a

terenului și de modalitățile de amplasare a construcțiilor s-a reținut că poate

fi socotită liberă numai suprafața de 3820 mp teren, cuprinsă în parcele cu nr.

top 13784/1-4/1, delimitată prin punctele 5-6-7-8-9 în planul

de situație integrat raportului de expertiză,

dar nu și suprafața de 4307 mp teren, delimitată prin punctele 1-3-4-5-9-10-11.

Referitor

la această din urmă suprafață de teren, instanța a reținut că reclamantele

sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător sumei de

9.411.924.826 lei, valoare stabilită raportat la 2.153.918 lei/mp.

Î

mpotriva acestei hotărâri au declarat recurs

reclamanții A.K.L.M.

și B.I.I.H.

prin mandatar B.C., care, invocând art.3 04

pct.

8, 9 și 10 C. proc. civ., arată în esență că hotărârea instanței de apel este netemeinică

și nelegală, deoarece a diminuat suprafața de teren liberă restituibilă în

natură, fără o bază

legală, chiar

dacă le-au fost acordate despăgubiri pentru suprafața nerestituită.

Se mai arată că, în forma în care li s-a restituit

terenul în natură nu au acces la calea

publică.

Conform încheierii din 29 mai 2006, recurenta B.I.I.H. a

depus o petiție prin care a învederat decesul

recurentei A.K.L.M. la 1

iunie 2005,

unicul său moștenitor fiind A.Z.B.E., conform certificatului

de moștenitor nr. 94 din 9 noiembrie 2005, care

prin cererea înregistrată la instanță la 7

martie 2007 își însușește recursul declarat de antecesoarea sa

decedată.

Analizând recursul, în limita criticilor

formulate, care fac posibilă încadrarea în

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

se constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Față de suprafața totală de 6136 mp, pe care

reclamantele au solicitat-o în natură,

se reține că, în mod corect instanța a redus

această suprafață restituibilă numai la 3820

mp.

Pentru a decide astfel, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize

pentru

identificarea terenului, cât și a

suprafețelor ocupate și a celor libere.

Avându-se în vedere situația faptică a terenului

în litigiu s-a apreciat ca fiind liberă

de construcții numai suprafața de 3820 mp,

deoarece, restituirea unei suprafețe mai mari

de teren ar fi afectat

desfășurarea activității unității fitosanitare Cluj, unitate aflată în

subordinea Direcției

pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Cluj.

Suprafața de 1991 mp, considerată ocupată

reprezintă suprafața efectiv ocupată de

construcții, dar pentru o normală exploatare a

edificiilor s-a reținut că, trebuie avute în

vedere suprafețele de teren ce deservesc în mod

necesar aceste clădiri, respectiv

asigurarea

unor căi de acces, posibilitatea întreținerii spațiilor verzi izolate și

asigurarea

menținerii legăturii între

edificiile amplasate pe terenul în litigiu.

Prin expertiză s-a mai evidențiat că, în partea de

nord a terenului se găsește un lot

experimental pomicol, necesar unității fitosanitare ca și laborator,

întrucât în lipsa

acestuia nu și-ar mai

putea exercita obiectul sau activitatea de a organiza activitatea de

protecție a plantelor și de a stabili norme de

carantină fitosanitară.

Î

n ceea ce privește calea de acces la calea publică a reclamantelor de la

terenul propus pentru restituirea în natură s-a evidențiat că, o astfel de

posibilitate există pe

latura sudică, unde

este un drum utilizabil pentru zona respectivă, spațiu în care se află

și

alte noi construcții.

Pentru terenul imposibil de restituit în

natură, recurentele reclamante, sunt

îndreptățite

la măsuri reparatorii în echivalent, așa cum s-a și hotărât, aspect de altfel,

necontestat

de acestea.

Față de cele arătate, se reține că nu este

întemeiată critica formulată de reclamante

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

condițiile în care au fost respectate dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, potrivit cărora persoana îndreptățită va obține

restituirea în natură a părții de teren rămasă

liberă, iar pentru suprafața ocupată de

construcții, cea afectată servituțiilor legale și altor amenajări de

utilitate publică ale

localităților

urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Din conținutul hotărârii recurate nu rezultă că

aceasta nu ar cuprinde motivele pe

care se sprijină sau ar cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel

că neîntemeiată este și critica

formulată de recurente în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

Î

n ceea ce privește invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 10 C. proc. civ., se reține că acest text a fost abrogat prin art. I pct.

III indice 1 din O.U.G.

nr. 138/2000,

aprobată prin Legea nr. 219/2005, text ce nu mai constituie motiv de recurs

și,

în consecință, instanța nu mai poate efectua controlul judiciar asupra criticii

întemeiate pe acest text.

Pentru considerente expuse, recursul declarat de

reclamante urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții B.I.I.H.

prin mandatar, B.C. și A.Z.B.E. ca moștenitor al reclamantei

A.K.L.M., decedată,

împotriva deciziei nr. 206/A din 18 februarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29

octombrie 2007.