ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7115/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2438 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Cluj au fost respinse excepțiile inadmisibilității, prematurității, prescripției și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Cluj. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele B.I.I.H. , A.K.L.M. prin mandatar B.C. împotriva pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Cluj. A fost obligată pârâta să emită decizie pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 6136 mp, liber de construcții, parte din terenul cu nr. top 13784/1-4/1 înscris în C.F. nr. 114796 Cluj, potrivit expertizei întocmită în cauză de expert I.M.

, în favoarea reclamantelor, în cotă de ½ parte fiecare și pentru despăgubiri în echivalent pentru restul terenului în suprafață de 1991 mp ocupat cu construcții, înscris în C.F. nr. 114796 Cluj, în valoare de 4.288.450.800 lei. A fost respinsă acțiunea cu privire la acordarea despăgubirilor bănești pentru terenul în suprafață de 1991 mp și față de Direcția Fitosanitară Cluj, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantele au calitatea de moștenitoare ale defuncților D.E. și soția sa născută F.I., care au fost proprietarii tabulari ai imobilului teren în suprafață de 8565 mp, înscris în C.F.

nr. 8475 Cluj, nr. top 13784/1, 13784/2, 13784/3, 13784/4, teren preluat de Statul Român de la proprietari în anul 1962 prin aplicarea Decretului nr. 115/1959. Prin decizia nr. 234 din 8 mai 1972 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al Județului Cluj, terenul a fost transferat fără termen și fără plată din administrarea Consiliului Popular al comunei Feleacu, în administrarea Laboratorului Județean de Protecția a Plantelor Cluj, în scopul - realizat ulterior - construirii unui sediu administrativ, a unui laborator și a unei magazii. Imobilul a fost dezmembrat în anul 1995, rezultând parcelele cu nr. top noi 13784/1- 4/1 (reprezentând teren în suprafață de 8127 mp) și 13784/1-4/2 (reprezentând teren în suprafață de 437 mp), parcelele însumând 8127 mp și fiind înscrise în C.F.

nr. 114796 Cluj în favoarea Statului Român și administrarea operativă a Inspectoratului pentru Protecția Plantelor și Carantină Fitosanitară Cluj. În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantele au solicitat restituirea în natură a terenului înscris inițial în C.F. nr. 8475 Cluj, iar prin precizarea făcută în fața instanței au învederat că solicită restituirea în natură numai a suprafeței de 8127 mp, înscrisă în C.F. nr. 114795 Cluj-Napoca. Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că suprafața de 6136 mp este liberă de construcții și restul de 1991 mp este ocupată de construcții și are o valoare de 4.288.450.800 lei.

Pârâta nu a soluționat notificarea reclamantelor, comunicându-le împrejurarea că trebuie să se adreseze Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, ceea ce reprezintă un refuz al soluționării, aspect ce face admisibilă acțiunea și în condițiile în care prin aplicarea Legii nr. 18/1991 reclamantelor nu li s-a atribuit un alt teren în schimbul celui în litigiu. S-a reținut ca nefondată și excepția prematurității acțiunii, deoarece reclamanții au depus actele doveditoare ale calității lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii și că nu era necesară și admisibilă o acțiune în contencios administrativ prin care pârâta să fie obligată la emiterea deciziei conform Legii nr. 10/2001. S-a constatat ca neîntemeiată excepția prescripției întemeiată pe dispozițiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, deoarece textul se referă numai la cererile care privesc nulitatea actelor de înstrăinare.

Față de dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a reținut că pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Cluj are calitate procesuală pasivă. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 206/A din 18 februarie 2005 a admis în parte apelul declarat de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Cluj împotriva sentinței civile nr. 2438 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost obligată pârâta să emită decizie pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 3820 mp, parte din terenul cu nr. top 13784/1-4/1, înscris în C.F. 113796 Cluj, determinat de perimetrul punctelor 5-6-7-8-9 în expertiza tehnică efectuată în cauză de inginer expert I.M., ce face parte integrantă din decizie.

A fost stabilit în favoarea reclamantelor dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător sumei de 10.440.040.546 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a reținut în esență că, potrivit art. 18 alin. (1) din H.G. nr. 739/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, în cadrul direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală funcționează structurile pentru reproducție și zootehnice, cât și structurile fitosanitare, fără personalitate juridică. Conform art. 6 alin. (3) din același act normativ, direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală sunt unități cu personalitate juridică aflate în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului.

Față de aceste prevederi, instanța reține că în mod legal pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Cluj a fost considerată ca având calitate procesuală pasivă, câtă vreme Direcția Fitosanitară Cluj este lipsită de personalitate juridică proprie, fiind o simplă entitate încorporată Direcției. Pe de altă parte, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt supuse restituirii imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care au fost deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau o companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică vor fi restituite persoanei îndreptățite.

Reținându-se că pârâta apelantă are personalitate juridică, iar în subordinea ei se află unitatea fitosanitară Cluj ca entitate ce deține terenul în litigiu, în sensul textelor enunțate anterior, unității deținătoare îi revine obligația de a soluționa notificarea reclamantelor. A mai reținut instanța ca nerelevantă împrejurarea că, asupra terenului în suprafață de 8127 mp evidențiat de această, dată în C.F. nr. 114796 Cluj este înscris ca proprietar tabular Statul Român, atâta timp cât deținerea efectivă și întrebuințarea economică aparțin unității fitosanitare Cluj, apelantă în cauză. Î n aceste condiții, pârâta apelantă are calitate procesuală pasivă și în același timp îi revine obligația să soluționeze notificarea în condițiile legii.

Tot ca nerelevantă s-a considerat susținerea apelantei că, terenul în litigiu ar aparține domeniului public al statului, dar din economia conținutului Legii nr. 10/2001, rezultă cu evidență că o asemenea împrejurare nu înlătură restituirea în natură, ori, după caz, acordarea măsurilor reparatorii în echivalent. Î n ceea ce privește critica referitoare la imposibilitatea apelantei de a face plata măsurilor reparatorii în echivalent s-a statuat că pentru partea de teren ce nu poate fi restituită în natură se impune aplicarea cu rigurozitate a dispozițiilor art. 9 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, ce se referă la natura și condițiile de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, fiind fără însemnătate împrejurarea că este finanțată de la bugetul de stat.

De asemenea, susținerile privitoare la legalitatea titlului de dobândire a terenului în anul 1972 de către fostul Laborator Județean pentru Protecția Plantelor Cluj s-au considerat lipsite de utilitate, în speță, deoarece prin art. 2 din Legea nr. 10/2001, existența unui titlu valabil de preluare nu înlătură caracterizarea de preluare abuzivă. Din această perspectivă s-a apreciat a interesa în cauză faptul preluării abuzive a terenului și nu aspectele avute în vedere de instanța de fond, potrivit cărora imobilul ar fi fost preluat prin expropriere și nu prin cooperativizare. Potrivit raportului de expertiză, instanța de fond a reținut că, din suprafața totală de teren pretinsă de reclamante de 8124 mp este liberă suprafața de 6136 mp, iar restul de 1991 mp este ocupată de construcții.

Î n apel, analizându-se raportul de expertiză, s-a evidențiat de către expert terenul ocupat de construcții și terenul liber, fără a ține seama și de împrejurarea că normala exploatare a edificatelor impunea să se aibă în vedere și acele suprafețe de teren care prin amplasarea lor concretă deservesc în mod necesar construcțiile și care nu pot echivala cu terenurile libere care să poată fi restituite în natură. De fapt, expertul a menționat că în terenul determinat de evocatul perimetru, pârâta apelantă își desfășoară activitatea. Așa fiind, în raport de situația faptică a terenului și de modalitățile de amplasare a construcțiilor s-a reținut că poate fi socotită liberă numai suprafața de 3820 mp teren, cuprinsă în parcele cu nr. top 13784/1-4/1, delimitată prin punctele 5-6-7-8-9 în planul de situație integrat raportului de expertiză, dar nu și suprafața de 4307 mp teren, delimitată prin punctele 1-3-4-5-9-10-11.

Referitor la această din urmă suprafață de teren, instanța a reținut că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător sumei de 9.411.924.826 lei, valoare stabilită raportat la 2.153.918 lei/mp. Î mpotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții A.K.L.M. și B.I.I.H. prin mandatar B.C., care, invocând art.3 04 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., arată în esență că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală, deoarece a diminuat suprafața de teren liberă restituibilă în natură, fără o bază legală, chiar dacă le-au fost acordate despăgubiri pentru suprafața nerestituită. Se mai arată că, în forma în care li s-a restituit terenul în natură nu au acces la calea publică.

Conform încheierii din 29 mai 2006, recurenta B.I.I.H. a depus o petiție prin care a învederat decesul recurentei A.K.L.M. la 1 iunie 2005, unicul său moștenitor fiind A.Z.B.E., conform certificatului de moștenitor nr. 94 din 9 noiembrie 2005, care prin cererea înregistrată la instanță la 7 martie 2007 își însușește recursul declarat de antecesoarea sa decedată. Analizând recursul, în limita criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează: Față de suprafața totală de 6136 mp, pe care reclamantele au solicitat-o în natură, se reține că, în mod corect instanța a redus această suprafață restituibilă numai la 3820 mp.

Pentru a decide astfel, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize pentru identificarea terenului, cât și a suprafețelor ocupate și a celor libere. Avându-se în vedere situația faptică a terenului în litigiu s-a apreciat ca fiind liberă de construcții numai suprafața de 3820 mp, deoarece, restituirea unei suprafețe mai mari de teren ar fi afectat desfășurarea activității unității fitosanitare Cluj, unitate aflată în subordinea Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Cluj. Suprafața de 1991 mp, considerată ocupată reprezintă suprafața efectiv ocupată de construcții, dar pentru o normală exploatare a edificiilor s-a reținut că, trebuie avute în vedere suprafețele de teren ce deservesc în mod necesar aceste clădiri, respectiv asigurarea unor căi de acces, posibilitatea întreținerii spațiilor verzi izolate și asigurarea menținerii legăturii între edificiile amplasate pe terenul în litigiu.

Prin expertiză s-a mai evidențiat că, în partea de nord a terenului se găsește un lot experimental pomicol, necesar unității fitosanitare ca și laborator, întrucât în lipsa acestuia nu și-ar mai putea exercita obiectul sau activitatea de a organiza activitatea de protecție a plantelor și de a stabili norme de carantină fitosanitară. Î n ceea ce privește calea de acces la calea publică a reclamantelor de la terenul propus pentru restituirea în natură s-a evidențiat că, o astfel de posibilitate există pe latura sudică, unde este un drum utilizabil pentru zona respectivă, spațiu în care se află și alte noi construcții. Pentru terenul imposibil de restituit în natură, recurentele reclamante, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent, așa cum s-a și hotărât, aspect de altfel, necontestat de acestea.

Față de cele arătate, se reține că nu este întemeiată critica formulată de reclamante în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care au fost respectate dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții, cea afectată servituțiilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Din conținutul hotărârii recurate nu rezultă că aceasta nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină sau ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel că neîntemeiată este și critica formulată de recurente în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., Î n ceea ce privește invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se reține că acest text a fost abrogat prin art. I pct. III indice 1 din O.U.G. nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, text ce nu mai constituie motiv de recurs și, în consecință, instanța nu mai poate efectua controlul judiciar asupra criticii întemeiate pe acest text. Pentru considerente expuse, recursul declarat de reclamante urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B.I.I.H. prin mandatar, B.C. și A.Z.B.E. ca moștenitor al reclamantei A.K.L.M., decedată, împotriva deciziei nr. 206/A din 18 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2007.