ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1167/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1167/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 13

decembrie 2004, B.I. și T.R., au solicitat instanței – în contradictoriu cu SC

A. SA să constate calitatea de moștenitori a reclamanților după defuncta B.R.,

iar în consecință să oblige pârâta de a emite dispoziție motivată, prin care să

soluționeze cererea autoarei lor, vizând restituirea în natură a terenului în

suprafață de 4217 mp situat în Cluj Napoca, cerere formulată pe calea

notificării, în baza Legii nr. 10/2001 și nesoluționată.

Totodată, reclamanții au mai

solicitat, obligarea pârâtei, de a plăti daune cominatorii în sumă de 500.000

lei pentru fiecare zi de întârziere, până la data executării obligației

prevăzută de lege.

Investită în primă instanță,

Judecătoria Cluj Napoca prin sentința nr. 2493 din 21 februarie 2005, a

declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului

Cluj, secția civilă, în acord cu dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr.

10/2001 și art. 158 C. proc. civ.

Ulterior, reclamanții au depus o completare

și o extindere de acțiune, în sensul introducerii în cauză a A.V.A.S., în

calitate de succesoare a F.P.S., care a efectuat privatizarea SC A. SA Cluj

Napoca, solicitând în subsidiar, în situația în care terenul nu poate fi

restituit în natură, ca pârâta să fie obligată la stabilirea de măsuri

reparatorii prin echivalent, pentru suprafața de teren expropriată, de 4217 mp.

Prin sentința nr. 15 din 17 ianuarie

2008, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte acțiunea și în

consecință a constatat calitatea de moștenitori a reclamanților după defuncta B.R.

obligând pârâta SC A. SA să emită dispoziție cu propunere de despăgubiri,

conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în favoarea acestora.

A respins excepția lipsei calității

procesuale pasive ridicată de SC A. SA și excepția inadmisibilității cererii

ridicată de A.V.A.S.

A respins restul capetelor de

cerere.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că autoarea reclamanților a formulat, în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, o notificare prin care a solicitat restituirea

în natură a terenului în litigiu, notificarea expediată – prin executor

judecătoresc – Primarului Municipiului Cluj-Napoca care, la rândul său, a

transmis-o unității deținătoare, respectiv pârâtei SC A. SA.

Ulterior, formulării notificării, la

29 iunie 2004, B.R. a decedat, moștenitorii acesteia fiind reclamanții, în

calitate de fiică și soț supraviețuitor.

Cât privește imobilul în legătură cu

care s-a formulat cererea de restituire, s-a reținut că acesta a fost

proprietatea tabulară a autoarei reclamanților, fiind preluat în anii 1979 –

1980 prin Decretul nr. 138/1979 și respectiv printr-o serie de acte

administrative (procesul verbal din 14 iunie 1979 și Decizia nr. 115 din 9 mai

1980) iar ulterior transmis în folosința SC A. SA nemișcătorul regăsindu-se în

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. 0019

din 15 septembrie 1993, prin care s-a atestat proprietatea acestei societăți

asupra suprafeței totale de 87321,27 mp, precum și asupra cotei indivize de

179,02 mp.

Ulterior, se mai arată, SC A. SA a

încheiat cu SC R. & O. SRL contractul de vânzare-cumpărare nr. 1177 din 28

iulie 2002, prin care s-a înstrăinat imobilul înscris în CF 142983 Cluj-Napoca,

de sub A+7, imobil comasat în care este cuprinsă și o parte din terenul ce a

aparținut antecesoarei reclamanților, de sub vechiul nr. top 15905/1.

Conform cu art. 25 și art. 26 alin.

(1) din lege, conchide instanța fondului, cum restituirea în natură nu este

posibilă, unitatea investită este obligată să emită o dispoziție prin care să

propună acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul

de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv.

Apelul declarat de pârâta SC A. SA

Cluj-Napoca a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie care prin decizia nr. 188/A din 9

iulie 2008 a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.V.A.S. București.

A obligat pârâta SC A. SA

Cluj-Napoca să transmită notificarea și documentația aferentă, formulată de

antecesoarea reclamanților, defuncta B.R., în baza Legii nr. 10/2001, la pârâta

A.V.A.S. București, în calitate de entitate investită, în vederea soluționării

prin decizie motivată, cuprinzând oferta de acordare a măsurilor reparatorii

prin echivalent, pentru terenul de 4.217 mp înscris inițial în C.F. nr. 23007

Cluj, nr. top 15.905/1/2.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanții B.I. și T.R., în contra aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a reținut în esență că la momentul transmiterii, către

Primăria Municipiului Cluj-Napoca, a notificării formulată de către B.R.,

pârâtei SC A. SA, i se eliberase certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului, iar în baza contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni nr. 247 din 19 mai 1994, devenise societate comercială pe acțiuni, cu

capital integral privat, ultima rată către F.P.S, fiind plătită la 20 iulie

2002.

Tot înainte de transmiterea

notificării către pârâtă, aceasta vânduse terenul, inclusiv cel din fosta

parcelă cu nr. top 15.905/1, pârâtei SC R. & O. I.E. SRL Cluj Napoca,

astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

1.177 din 28 iunie 2002, act care nu este lovit de nici o cauză de nulitate

absolută, în sarcina părților neputându-se reține reaua credință, la momentul

încheierii convenției.

Ca atare, neputându-se constata

nulitatea absolută nici a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

și nici a contractului de vânzare-cumpărare din 28 iunie 2002 în speță devin

incidente prevederile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 10/2001, republicată,

entitatea care are obligația să emită dispoziția motivată de acordare a

măsurilor reparatorii prin echivalent fiind A.V.A.S., care nu a fost însă

notificată și nici nu i s-a transmis cererea de restituire împreună cu

documentația aferentă, de către SC A. SA, care nu și-a îndeplinit obligațiile

prevăzute de art. 27 din lege.

În cauză, au declarat recurs în

termen legal atât reclamanții B.I. și B.R., cât și pârâtele SC A. SA Cluj Napoca

și A.V.A.S.

În recursul său, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., SC A. SA Cluj-Napoca, critică

hotărârea dată în apel, pe considerentul că, în mod greșit instanța de control

judiciar, a obligat-o să trimită A.V.A.S. „ceea ce nu are” și anume notificarea

formulată de autoarea reclamanților, împreună cu actele doveditoare, fiind în

imposibilitate de a executa o asemenea dispoziție.

Astfel, se arată, documentul cu care

se încearcă să se dovedească transmiterea notificării, care, de altfel, nu are confirmare

de primire, se referă la SC A.L. SA, iar nu la pârâta SC A. SA Cluj-Napoca.

Cea de a doua critică, vizează

greșita respingere a cererii vizând acordarea cheltuielilor de judecată, în

condițiile în care s-au depus chitanțele privind onorariile avocațiale,

situație în care afirmațiile din considerente sunt eronate.

Invocând aceleași temeiuri prevăzute

de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., pârâta A.V.A.S., susține că odată ce, la

fond, s-a constatat lipsa calității sale procesuale, iar în căile de atac, nici

reclamanții și nici pârâta SC A. SA, nu au criticat sentința sub acest aspect,

concluzia ce se impune este că această dezlegare a intrat în puterea lucrului

judecat, schimbarea soluției echivalând cu depășirea cadrului procesual cu care

apelanții, au investit instanța.

Prin recursul reclamanților,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se susține că imobilul

„revendicat” se putea restitui în natură, instanța reținând greșit că

topograficul 15905/1/1 a fost preluat de Statul Român și predat în folosință SC

A.L. SA, intrând apoi în procesul de privatizare al acestei societăți.

Stabilirea corectă, se mai arată, a

suprafeței de teren preluată de Statul Român din terenul cu nr. top 15905/1/1,

în suprafață de 1 jug. și 277 stj.p., prezintă importanță pentru a se putea

evalua dreptul Statului Român de a transmite în administrarea SC A. SA,

suprafața deținută la momentul privatizării.

Or, Statul Român nu a putut

transmite în procesul de privatizare al SC A. SA, ceea ce nu a avut, societatea

pârâtă nefăcând de altfel dovada că este integral privatizată.

De altfel, nu se poate susține că

actul de vânzare-cumpărare al terenului s-a făcut cu bună credință, în

condițiile în care imobilul era înscris în C.F. pe numele vechiului proprietar

iar nu al Statului Român.

Tot astfel, intabularea și vânzarea

suprafeței notificate, s-a făcut după apariția Legii nr. 10/2001 care

indisponibilizează imobilele solicitate a fi restituite în procedura acestei

legi.

Recursurile se privesc ca nefondate,

urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor de succed.

Instanțele au reținut corect că

notificarea formulată de B.R., la 6 noiembrie 2001, trimisă inițial Primăriei

Municipiului Cluj Napoca a fost transmisă de către aceasta din urmă SC A. SA

Cluj Napoca, împreună cu actele doveditoare.

Astfel, din borderoul pentru

corespondență trimis de pârâtă, la 19 august 2002, către Oficiul poștal Cluj –

poziția 1 – rezultă transmiterea dosarului către societatea pârâtă.

Tot astfel, din adresa nr. 66483/452

din 14 august 2002 a Consiliului local al Municipiului Cluj Napoca – Serviciul

Evidență Imobile rezultă, fără echivoc, transmiterea notificării (înregistrată

sub nr. 2378 din 6 noiembrie 2001) împreună cu actele anexe. (a se vedea f. 89

– 92 – dos. 1781/117/2005 al Tribunalului Cluj, secția civilă).

Cât privește cheltuielile de

judecată solicitate de această pârâtă, în mod corect instanța de apel a reținut

că SC A. SA nu a depus la dosar nici o dovadă privind achitarea unor onorarii

de avocat și cuantumul acestora.

Astfel, la dosarul din apel (a se

vedea f. 22 – dos. 1781/117/2005 al Curții de Apel Cluj) pârâta nu a depus

decât o împuternicire avocațială, pentru redactare și susținere apel, în care

la rubrica „onorar” nu există nici o mențiune.

Nefondate sunt și criticile A.V.A.S.,

referitoare la greșita reținere a calității sale procesuale pasive.

Astfel, în chiar apelul formulat de

pârâta SC A. SA, invocându-se privatizarea sa integrală, se face trimitere la

textele de lege și practica instanțelor judecătorești ce statuează că pentru

imobilele evidențiate în patrimoniul unor astfel de societăți, măsurile reparatorii

în echivalent se propun de către instituția publică, care efectuează sau, după

caz, a efectuat privatizarea.

Este lipsită de relevanță, din

această perspectivă, împrejurarea că privatizarea pârâtei s-a încheiat în anul

1994 (odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 247

din 19 mai 1994) în condițiile în care, ca reprezentant al statului, A.V.A.S.

este succesoarea A.P.A.P.S. și respectiv a Fondului Proprietății de Stat.

Ca atare, în mod corect, instanța de

control judiciar a apreciat asupra aplicabilității în cauză a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001.

Nici criticile formulate de

reclamanți, nu pot fi primite, fiind deasemenea nefondate.

Potrivit textului mai sus invocat,

pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale altele

decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2) persoanele îndreptățite au

dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

Ca atare, imobilele ce intră în

această categorie, nu pot face obiectul restituirii în natură.

Or, așa cum corect au reținut

instanțele, pârâtei SC A. SA Cluj-Napoca i s-a eliberat, la 15 septembrie 1993,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în

suprafață totală de 87321,27 mp, în care era inclus și terenul în litigiu, iar

la 19 mai 1994, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni aceasta a devenit societate comercială pe acțiuni, cu capital integral

privat.

Tot astfel, vânzarea unei părți din

imobilul notificat, către SC R. & O. I.E. SRL Cluj Napoca, s-a făcut

anterior transmiterii către pârâta SC A. SA, de către Primăria Municipiului

Cluj-Napoca, o notificării formulată de autoarea reclamanților.

Ca atare, la data inițierii

procedurii administrative, procesul de privatizare al societății pârâte era

finalizat iar la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1177 din

28 iunie 2002, dintre cele două societăți, SC A. SA nu fusese încă investită cu

soluționarea notificării.

Așa fiind, în mod corect s-a reținut

că actul de înstrăinare al terenului nu este lovit de nici o cauză de nulitate

absolută iar în sarcina părților contractante nu se poate reține reaua

credință.

În considerarea celor ce preced,

recursurile urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile

declarate de recurentele-pârâte SC A. SA Cluj și A.V.A.S.,

precum și de recurenții-reclamanți B.I. și T.R. împotriva deciziei nr. 188/A

din 9 iulie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, minori și familie, conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie

2010.