ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3098/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3098/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 23 iunie 2005,

P.A.

a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 33/1994 și în

contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj Napoca, A.V.A.S. și SC E.S. SRL,

să se constate îndeplinirea condițiilor de retrocedare în favoarea reclamantei

a imobilelor expropriate în suprafață de 265 mp teren înscris în C.F. nr. 69212

Cluj Napoca nr.top.1162 și 250 mp teren înscris în C.F.

nr. 9979 Cluj Napoca nr.top.1161 și să se oblige pârâții la

emiterea deciziei, în conformitate cu prevederile art. 23 din legea specială de

reparație.

Tribunalul

Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 72/A din 6 februarie 2009

a admis

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul municipiului

Cluj Napoca și SC E.S. SRL și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei P.A.

în contradictoriu cu respectivii pârâți ca fiind formulată împotriva unor

persoane fără calitate procesuală. A admis în parte acțiunea civilă formulată

de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. A obligat pe pârâtă să emită

în favoarea reclamantei o decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 256 mp situat în Cluj

Napoca, înscris în C.F. nr. 69212 Cluj cu nr.topo 1162 și pentru terenul în

suprafață de 223 mp situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. nr. 9979 Cluj cu

nr.topo 1161. A respins cererea reclamantei având ca obiect constatarea

îndeplinirii condițiilor de retrocedare a imobilelor. A obligat pârâta A.V.A.S.

să achite reclamantei suma de 2427,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

A respins cererea pârâtei SC E.S. SRL privind obligarea reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că în ședința publică din 10 noiembrie 2005 a fost admisă excepția

inadmisibilității acțiunii reclamantei, doar în ceea ce privește susținerile

întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 33/1994, întrucât situația juridică a

imobilului în litigiu este reglementată pe prevederile Legii nr. 10/2001.

S-a constatat că reclamanta P.A. are

calitatea de persoană îndreptățită, în sensul dispozițiilor legii speciale de

reparație, să solicite măsuri reparatorii pentru terenurile expropriate în baza

Decretului nr. 176/1978 în vederea construirii I.E.I.A. Cluj Napoca. Întrucât

în privința defunctului Pop Ioan, calitate de moștenitor are și P.E., fratele

reclamantei, care însă nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001,

de cota acestuia, potrivit art. 4 alin. (4) din lege, profită reclamanta.

S-a reținut, potrivit raportului de

expertiză întocmit în cauză, că suprafețele de teren de 256 mp și 223 mp sunt

ocupate de pârâta SC E.S. SRL, fiind incluse în certificatul de atestare a

dreptului de proprietate seria M03 nr. 8798 din 21 octombrie 2003. Excepția de

nelegalitate a certificatului menționat emis de Ministerul Economiei și

Comerțului a fost respinsă prin sentința nr. 322 din 5 februarie 2008 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 2729 din 22 iulie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

In ceea ce privește categoria de măsuri

reparatorii, precum și persoana juridică sau instituția obligată să le acorde,

tribunalul a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care, având în vedere faptul că

SC E.S. SRL este privatizată integral, s-a reținut că aceasta nu intră în

categoria celor prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2) din lege.

S-a considerat că pârâții Primarul

municipiului Cluj Napoca și SC E.S. SRL nu au calitate procesuală pasivă, în

condițiile în care obligația de a propune acordarea măsurilor reparatorii în

echivalent aparține doar instituției publice care a efectuat privatizarea

societății comerciale, respectiv A.V.A.S.

S-a arătat că raportat la expertiza

efectuată, reclamanta este îndreptățită să solicite despăgubiri pentru

suprafețele ocupate efectiv de pârâta SC E.S. SRL, respectiv 256 mp și 223 mp.

Astfel, deși în C.F. nr. 9979 și 69212 s-a înscris dreptul de proprietate al

Statului Român asupra cotelor părți de 250/1000 și respectiv de 256/1000 din

terenurile în litigiu, în realitate aceste terenuri aveau suprafețe de 907 mp,

în cazul terenului cu nr.topo.1162 și de 893 în cazul terenului cu nr.topo.1161.

S-a respins cererea reclamantei având ca

obiect constatarea îndeplinirii condițiilor de retrocedare a imobilelor, având

în vedere că aceasta este îndreptățită să solicite doar despăgubiri pentru

terenurile expropriate.

Apelurile

declarate de reclamanta P.A. p de pârâta A.V.A.S.

împotriva sentinței

tribunalului au fost admise în parte de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 191/A

din 9 iunie 2009. A fost schimbată hotărârea instanței de fond în sensul că s-a

admis acțiunea civilă exercitată de reclamantă împotriva pârâtei SC E.S. SRL. A

fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantei decizie de restituire în

natură a terenului în suprafață de 256 mp din parcela cu nr.top 1162 din C.F.

nr. 69212 Cluj și a terenului în suprafață de 223 mp din parcela cu nr.top 1161

din C.F. nr. 9979, cu obligația în sarcina reclamantei de a restitui despăgubirile

încasate în temeiul exproprierii. A respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC E.S. SRL. A admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. și, în consecință, a respins acțiunea față

de această pârâtă. A menținut restul dispozițiilor sentinței. A obligat pârâta

SC E.S. SRL la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea reclamantei P.A.

în sumă de 3689 lei.

S-a reținut că la data notificării,

terenurile în litigiu erau în proprietatea Statului Român, pârâta SC E.S. SRL

privatizându-se integral ulterior. Astfel, în procesul de privatizare a acestei

societăți, s-a observat că Statul Român, prin instituția implicată în procesul

de privatizare - A.P.A.P.S., a adus ca aport în natură la majorarea capitalului

social terenurile în suprafață de 18203 mp, conform documentației care a stat

la baza eliberării certificatului seria M03 nr. 8798 emis de Ministerul

Economiei și Comerțului la data de 21 octombrie 2003. Aferent acestui aport în

natură din partea Statului Român și a majorării capitalului social, au fost

emise un număr de 32.900 acțiuni care au fost atribuite statului, care a

devenit astfel acționar al societății.

Făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 21

din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 și

având în vedere că terenurile în litigiu sunt deținute de pârâta SC E.S. SRL la

care Statul Român este acționar, a fost obligată societatea să emită în

favoarea reclamantei decizie de restituire în natură a acestora, cu obligația

în sarcina reclamantei de a restitui despăgubirile în temeiul exproprierii.

Î

mpotriva

acestei ultime decizi a declarat recurs

pârâta SC E.S.

SRL, întemeiat pe motivul de nelegalitate cuprins

la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în totalitate a

hotărârii atacate, în sensul respingerii apelurilor și păstrării în tot a

sentinței tribunalului, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de

judecată. A arătat că instanța de apel a plecat de la raționamentul potrivit

căruia obiectul cererii trebuie raportat la situația de la data notificării

reclamantei, însă nu a luat în considerare și a aplicat doar o parte din

dispozițiile Legii nr. 10/2001, nefacând aplicarea corectă a acestora. Astfel

nu au fost luate în considerare aspectele care țin de deținerea de către

societate a terenurilor în proprietate anterior notificării, de inexistența

dreptului reclamantei de a solicita terenurile în natură, raportat la

caracterul derogatoriu al normei speciale de la art. 27 din Legea nr. 10/2001

față de norma generală de la art. 21 din aceeași lege precum și de inexistența

dreptului reclamantei de a solicita terenurile în natură raportat la

neîndeplinirea condițiilor chiar de la art. 21 reținut de instanța de apel ca

fiind aplicabil în speță.

Referitor la deținerea de către societate

a terenurilor în proprietate la data notificării reclamantei, a invocat ca

titlu, din punct de vedere juridic, legea, respectiv prevederile cuprinse în

Legea nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1991, O.U.G. nr. 88/1997, Normele metodologice

de aplicare a acesteia, Legea nr. 137/2002, iar din punct de vedere material,

certificatul seria M03 nr. 8789 emis de Ministerul Economiei și Comerțului la

21 octombrie 2003. Cu privire la certificatul de atestare a dreptului de

proprietate a arătat că există autoritate de lucru judecat cu privire la

legalitatea acestuia și cu privire la argumentele instanței de contencios care

a soluționat excepția.

Referitor la titlul valabil al preluării

imobilelor, a arătat că imobilele au fost expropriate în baza Decretului nr. 176/1978

în vederea realizării investiției I.E.I.A. Cluj Napoca - Întreprinderea de

Electronică Industrială și de Automatizare. Astfel, având în vedere faptul că

exproprierea s-a făcut pentru o cauză de utilitate publică și că au fost

plătite despăgubiri pentru suprafețele expropriate, rezultă că preluarea de

către Statul Român a fost făcută cu titlu valabil, motiv pentru care sunt

aplicabile dispozițiile speciale ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și

nu cele de la art. 21 din aceeași lege care au caracter de normă generală.

Rezultă astfel, pe cale de consecință, că reclamanta are dreptul doar la măsuri

reparatorii prin echivalent, care nu sunt în sarcina pârâtei SC E.S. SRL, care

nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește aplicarea

dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, a arătat că, chiar și în cazul în

care s-ar accepta considerentele instanței de apel potrivit cărora sunt

incidente prevederile respectivului text de lege, nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de acesta. Astfel, societatea a fost privatizată în anul

1998, iar în 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, Statul Român

nu era acționar sau asociat al pârâtei, calitate pe care acesta nu a avut-o

nici ulterior în 2001 - 2002 și în 2009.

Recursul este întemeiat, urmând a fi

admis pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.

Imobilele în litigiu, respectiv

terenurile în suprafață de 265 mp situat în Cluj Napoca, din parcela cu nr.top

1162 din C.F. nr. 69212 Cluj și în suprafață de 223 mp situat în Cluj Napoca, din

parcela cu nr.top 1161 din C.F. nr. 9979 au fost expropriate în baza Decretului

nr. 176/1978 în vederea construirii I.E.I.A. Cluj Napoca, scopul exproprierii

fiind atins. Prin urmare, având în vedere faptul că exproprierea s-a făcut

pentru o cauză de utilitate publică și că au fost plătite despăgubiri pentru

suprafețele expropriate, rezultă că preluarea imobilelor de către Statul Român

a fost făcută cu titlu valabil.

Potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001,

în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, care

au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 830/2008 (art. 29 din

Legea nr. 10/2001), pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în

patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor

legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale

tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor

solicitate. Notificarea prin care se solicită restituirea se adresează

instituției publice implicate care a efectuat privatizarea - A.V.A.S.,

ministerul de resort, autoritatea administrației publice locale, în a cărei

rază este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia.

Textul de lege menționat instituie,

așadar, fără echivoc, regula conform căreia în situația unei societăți

comerciale integral privatizate înainte de intrarea în vigoare a legii speciale

de reparație, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri care se propun

de către instituția publică care a efectuat privatizarea.

Aceste prevederi legale instituie o

excepție de la situația reglementată la art. 21 din Legea nr. 10/2001, potrivit

căreia unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe motivat asupra cererii

de restituire în natură în cazul în care statul era acționar sau asociat

majoritar la respectiva societate comercială în patrimoniul căreia era

evidențiat imobilul.

In cazul în speță însă, recurenta-pârâtă

este privatizată integral din anul 1998, astfel încât îi sunt pe deplin

aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Relevantă în cauză este data la care

societatea pârâtă a fost privatizată, reținându-se că s-a constatat de către

instanța de apel că respectiva societate comercială este în prezent privatizată

integral, dar la data notificării, terenurile în litigiu se aflau în

proprietatea Statului Român.

Această constatare a instanței de apel

este eronată având în vedere că recurenta, societate comercială înființată în

anul 1990, în temeiul Legii nr. 15/1990, a fost privatizată integral în 1998 de

antecesorii A.V.A.S., respectiv F.P.S. și ulterior A.P.A.P.S., în baza

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni CI nr. 22 din 2 decembrie 1998.

In anul 2003, s-a emis de către

Ministerul Economiei și Comerțului certificatul seria M03 nr. 8789 de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenurilor, inclusiv a celor în litigiu.

Referitor la acesta, instanța de

contencios administrativ, învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate,

a constatat că nu are efect constitutiv de drepturi ci de recunoaștere a unui

drept preexistent, fiind incidente dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr.

15/1990 potrivit cărora bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt

proprietatea acesteia cu excepția celor dobândite cu alt titlu.

Pentru considerentele expuse, se va

admite recursul declarat de pârâta SC E.S. SRL și se va modifica decizia

atacată în sensul că se vor respinge apelurile declarate de reclamantă și de

pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței tribunalului ca nefondate.

Văzând dispozițiile art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., vor fi obligate apelantele la 5950 lei cheltuieli de judecată în

apel către pârâta SC E.S. SRL, potrivit facturii existentă la fila 66 a

dosarului nr. 4725/117/2005 al Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta SC E.S. SRL împotriva deciziei nr. 191/A din 9

iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie.

Modifică decizia în sensul că respinge

apelurile declarate de reclamantă și de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței nr.

72 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, secția civilă, ca nefondate.

Obligă pe apelante la 5950 lei cheltuieli

de judecată în apel către pârâta SC E.S. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

mai 2010.