ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8722/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8722/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului civil de față, din

examinarea lucrărilor dosarului,

constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3406 din 18

martie 2002, reclamanții F.R.

și S.N. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Local

al Municipiului

Cluj-Napoca în calitate de reprezentant al Statului Român să se constate

nelegalitatea preluării în proprietatea Statului Român a imobilului

proprietatea antecesorilor lor situat în

municipiul Cluj-Napoca,

înscris

inițial în C.F. nr. 15577 Cluj, nr.top 5141, compus din casă cu parter și etaj

cu 6

camere, teren, curte și grădină în suprafață de 328 stânjeni

pătrați, imobil proprietatea numitului H.L. ai cărui moștenitori sunt

reclamanții,

respectiv reclamantul F.R.,

moștenitor după R.F., iar

S.N.,

moștenitor după S.E.; să se constate nulitatea absolută a contractelor de

vânzare-cumpărare sau închiriere, încheiate cu privire la

imobil; să se

rectifice cărțile funciare inițiale și ulterioare preluării imobilului de către

stat și să fie restabilită situația anterioară.

Î

n motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul

descris anterior a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950, dar că prevederile

decretului și ale

metodologiei de aplicare nu au fost

respectate, deoarece în anexă nu sunt menționați adevărații proprietari.

S-a mai arătat că adevărații proprietari făceau parte din categoriile

exceptate de la naționalizare.

Î

n drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.

La data de 25 aprilie 2002 (fila 12), reclamanții au depus o precizare

de acțiune prin care au solicitat restituirea în natură a terenului liber din C.F.

nr. 3008 Cluj, iar la 14 august 2002 (fila 87) și-au extins acțiunea față de

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Prin întâmpinarea (de la filele 35-36) pârâtul Primarul Municipiului

Cluj-Napoca a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 731 din 21 noiembrie 2002, Tribunalul Cluj a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

A reținut în esență că reclamanții puteau să solicite în baza art. 18

din Legea nr. 10/2001 doar măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile în

care ar fi făcut dovada calității de asociați la F.L. ce a aparținut

antecesorilor lor, calitate pe care să o aibă la data preluării imobilului de

către stat.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 59 din 4 aprilie 2003 a respins ca

nefondat apelul reclamanților, reținând că în situația în care s-ar fi dovedit

calitatea procesuală activă a reclamanților, capătul de cerere având ca obiect

constatarea nelegalității trecerii imobilului în proprietatea statului și cel

privind rectificarea cărții funciare și intabularea dreptului lor de

proprietate erau inadmisibile, deoarece se tindea la redobândirea dreptului de

proprietate pe calea dreptului comun, cu eludarea dispozițiilor Legii nr.

10/2001.

Prin decizia nr. 10401 din 9 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție s-a admis recursul reclamanților, au fost casate hotărârile

instanței de apel și instanței de fond, iar cauza a fost trimisă spre

rejudecare Tribunalului Cluj.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe

Prin sentința civilă nr. 220 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Cluj a

fost admisă în parte acțiunea completată și precizată formulată de reclamanții F.R.

și S.N. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului

Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca și în consecință s-a constatat

preluarea abuzivă, fără titlu valabil de către Statul Român a imobilului situat

în municipiul Cluj-Napoca, înscris inițial în C.F. nr. 15577 Cluj, nr.top 5141,

calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin

echivalent pentru acțiunile deținute la fosta Fabrică de lacăte Cluj, în

calitate de moștenitori după defunctele R.F. și S.E. după cum urmează:

F

.R. - 3 acțiuni în valoare nominală de 2000 lei fiecare și S.N. - 63

acțiuni în valoare nominală de 2000 lei fiecare.

Prin aceeași sentință au fost

respinse capetele de cerere, având ca obiect anularea dispozițiilor nr. 5007/2002

și nr. 5008/2002 emise de Primarul municipiului Cluj-Napoca, obligarea

pârâților la restituirea în natură a imobilului și la acordarea despăgubirilor

bănești, obligarea pârâților la emiterea dispozițiilor de plată pentru

despăgubirile bănești solicitate, constatarea calității reclamanților de

succesori în drepturi după fostul proprietar tabular, rectificarea cărții

funciare și restabilirea situației anterioare.

Tribunalul a reținut că prin acțiunea precizată s-a solicitat în

realitate constatarea caducității celor două dispoziții emise în temeiul Legii

nr. 10/2001 cu privire la imobilul descris în considerentele deciziei nr. 10401

a Înaltei Curți de Casație și Justiție și obligarea pârâtului Primarul

municipiului Cluj-Napoca să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamanților

privind restituirea în natură sau de restituire parțială în natură și măsuri

reparatorii prin echivalent în varianta despăgubirilor bănești.

S-a apreciat că sancțiunea caducității nu operează cu privire la

dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001, dispozițiile fiind supuse

controlului instanțelor judecătorești și că tribunalul cenzurează sub aspectul

legalității măsurile dispuse de către unitatea deținătoare căreia i s-a adresat

notificarea.

Î

n speță, reclamanții au exercitat plângere în temeiul art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, republicată, iar prin sentința civilă nr. 365/2007 a

Tribunalului Cluj, acțiunea a fost respinsă. In considerentele acestei hotărâri

s-a reținut că asupra celor două dispoziții, instanțele judecătorești au

statuat cu putere de lucru judecat. Astfel, prin sentința civilă nr. 369/2001 a

Tribunalului Cluj plângerea formulată împotriva dispozițiilor nr. 5007 și 5008

din 8 noiembrie 2002 a fost respinsă pe excepția autorității de lucru judecat.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere sentința civilă nr. 731/2002

a Tribunalului Cluj și decizia nr. 59/2003 a Curții de Apel Cluj.

Î

n prezentul dosar, instanța a fost investită cu judecarea cauzei ca

urmare a casării celor două hotărâri, raportat la care s-a reținut existența

autorității de lucru judecat.

Ulterior, reclamanții au promovat o acțiune pentru constatarea

caducității celor două dispoziții astfel emise, în prezent cauza fiind

suspendată potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea

din 10 mai 2007, pronunțată în dosarul nr. 613/117/2007 al Tribunalului Cluj.

Cauza menționată nefiind definitiv soluționată cu privire la petitele nr. l și

5 din completarea de acțiune, instanța nu a invocat incidența art. 1201 C. civ.,

deoarece nu sunt îndeplinite cerințele textului enunțat.

Prin referatul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, referat ce a

stat la baza emiterii celor două dispoziții, s-a stabilit că imobilul

revendicat de către reclamanți a fost proprietatea F.L. SA Cluj, fiind preluat

în baza Decretului nr. 92/1950 și menționat la poziția nr. 176 din anexa

decretului. Imobilul situat în Cluj-Napoca, a fost demolat în vederea

construirii de blocuri pentru locuințe.

Conform anexei decretului, au fost preluate apartamentele nr. 1-6 din

imobil.

Potrivit înscrierilor din C.F. nr. 15577 Cluj, dreptul de proprietate în

favoarea F.L. SA Cluj a fost intabulat prin încheierea de C.F. nr. 6178 din 24

decembrie 1948.

Potrivit actului de moarte eliberat de Primăria municipiului Cluj sub

nr. 904/1948 s-a reținut că defunctul H.L., decedat la 9 mai 1945 în deportare

a deținut 320 bucăți acțiuni în valoare nominală de 1000 lei fiecare la F.L. SA

Cluj.

Conform actelor din dosar, reclamanții au solicitat măsuri reparatorii

în calitate de moștenitori ai defunctului H.L. Potrivit certificatului de

moștenitor, succesibilii defunctului sunt S.E., născută H., R.F., născută H., S.E.,

născută H. și N.E., născută H. în calitate de surori, iar H.E. în calitate de

nepoată de frate.

Potrivit decizie nr. 3233/1949 a Judecătoriei Populare Cluj, s-a

dezbătut succesiunea după defunctului H.L. și s-a stabilit că masa succesorală

se compune din 320 acțiuni la firma F.L. SA Cluj în valoare nominală de 2000

lei fiecare cu număr de serie 1-250 și 851-920, iar moștenitorii lui sunt S.E.,

născută H. - 63 bucăți, R.F., născută H. -3 bucăți, S.E., născută H. - 92

bucăți și N.E., născută H. - 162 bucăți.

Reclamantul F.R. este unicul moștenitor al defunctei R.F., iar

reclamantul S.N. este moștenitor după S.E. În această calitate, reclamanții

sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu

dispozițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

Tribunalul a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 4

alin. (4) din același act normativ, deoarece la data preluării imobilului de

către stat era dezbătută succesiunea după defunctul H.L. care a deținut cele

320 acțiuni, dreptul de proprietate cu privire la aceste acțiuni fiind transmis

în favoarea moștenitorilor. Potrivit deciziei examinate, S.E. (născută H.)

deținea un număr de 63 acțiuni, iar R.F. (născută H.) un număr de 3 acțiuni, în

valoare nominală de 2000 lei fiecare. S-a mai reținut că reclamanții nu au

făcut dovada calității de moștenitori după celelalte persoane menționate în

hotărârea analizată.

Pentru a statua astfel, tribunalul a avut în vedere îndrumările

instanței de casare, care a stabilit calitatea de persoane îndreptățite a

reclamanților și incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001. S-a reținut astfel

că, există elemente de interpretare a acțiunii ca fiind întemeiată pe

dispozițiile legii speciale.

Cu ocazia rejudecării, prin

completarea și precizarea acțiunii, reclamanții au indicat ca temei al acțiunii

Legea nr. 10/2001. In ceea ce privește aspectul ce vizează posibilitatea

reclamanților de a formula acțiunea în condițiile în care existau și alți

moștenitori după defunctul H.L. trebuie constatat că dreptul de proprietate cu

privire la cele 320 acțiuni a fost transmis în favoarea moștenitorilor, fiecare

dobândind dreptul de proprietate asupra unui număr distinct de acțiuni

determinat, neexistând nici un impediment pentru formularea acțiunii de către

doi dintre cei patru moștenitori.

Așa după cum s-a reținut și prin decizia de casare, reclamanții au făcut

dovada împrejurării că în anul 1949 (data pronunțării deciziei nr. 3233 a

Judecătoriei Populare Cluj), antecesorii lor dețineau în total 320 acțiuni la F.L.

SA Cluj. Dacă aceste acțiuni au rămas ori nu în patrimoniul lor la data

intrării în vigoare a Decretului nr. 92/1950 trebuia dovedit numărul acestor

acțiuni, aspect ce nu s-a dovedit.

În același timp, problema

admisibilității acordării măsurilor reparatorii pentru titularii unor acțiuni

la societățile comerciale a fost tranșată prin dispozițiile art. 3 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată, precum și Normele metodologice de

aplicare a actului normativ, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Referitor la modul de preluare al imobilului, s-a constatat față de

contractul de închiriere nr. 6338 din 12 august 1950, că obiectul convenției

încheiate între întreprinderea de locuințe Cluj și F.L. Cluj l-au format o sală

de mașini, un subsol pentru ateliere, 3 camere birouri, sală de ședință, curte

și grădină, iar termenul închirierii a fost cuprins între 20 aprilie - 31

decembrie 1950. La momentul naționalizării s-a mai reținut că o suprafață de

locuit era deținută de F.I. și alta de către N.L.

Nu s-a dovedit că la momentul naționalizării imobilul avea în întregime

destinația de locuințe, stabilindu-se că proprietarul imobilului în litigiu era

F.L. SA Cluj.

Chiar și în ipoteza în care imobilul era format în întregime din

apartamente, așa cum sunt evidențiate la poziția nr. 176 din anexa decretului,

care a constituit temeiul preluării, nu s-a putut ignora faptul că antecesorii

în drepturi ai reclamanților dețineau acțiuni la fosta societate, fără să aibă

un drept de proprietate asupra imobilului care făcea parte din capitalul

societății.

Preluarea imobilului de către stat în baza Decretului nr. 92/1950 s-a

reținut ca fiind abuzivă, în condițiile în care acest decret era în

contradicție cu Constituția României din anul 1948, cu prevederile art. 480-481

C. civ., precum și cu Declarația universală a drepturilor omului, astfel că

titlul statului nu a putut fi considerat valabil.

Î

n ceea ce privește situația imobilului în prezent, s-a reținut că

potrivit raportului de expertiză întocmit de ing. M.A., pe terenul înscris

inițial în C.F. nr. 15577 Cluj, cu nr.top 5141, situat în Cluj-Napoca, în

suprafață de 295 mp este edificat un bloc de locuințe P+4E, iar suprafața de

885 mp aferentă este destinată pentru alei și spații verzi.

Tribunalul a apreciat că, având

în vedere și cele statuate prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție se

impune cu necesitate ca reclamanții să clarifice situația dosarelor aflate în

diferite etape și faze procesuale, întemeiate pe diferite temeiuri de drept, cu

privire la imobilul în litigiu și apoi să fie urmată calea procedurală pentru

valorificarea efectivă a drepturilor care să fie stabilite prin hotărâre cu

indicarea unui cadru procesual adecvat.

Prin apelul declarat de

reclamanți împotriva acestei hotărâri, s-a solicitat schimbarea în parte a

sentinței apelate, în sensul restituirii în natură a terenului liber de

construcții în suprafață de 885 mp, în prezent spațiu verde neocupat, iar

pentru restul suprafeței până la 1180 mp și construcția demolată să li se

acorde despăgubiri calculate la valoarea actuală de circulație în cuantum de

787180 Euro.

În criticile formulate prin

apelul declarat în cauză se susține că, deși instanța de fond a constatat

preluarea abuzivă, tară titlu valabil a imobilului, în mod greșit le-a

recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii numai cu

privire la acțiunile deținute de antecesorii lor la F.L. Cluj, fără să le

recunoască și calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru

imobilul teren și construcție ce au aparținut F.L. Cluj. De fapt, se

menționează că au demonstrat că F.L. era de fapt o casă familială, transformată

într-o afacere de familie, care la etaj era locuită de membrii familiei, iar la

parter avea atelierul de lacăte, astfel că, la data naționalizării avea

destinația de locuință.

Se mai susține că reclamanții fac

parte din familia proprietarului tabular, titular al societății comerciale,

situație în care dobândesc întreaga moștenire în natură și în despăgubiri

pentru ceea ce nu se mai poate restitui în natură, în temeiul dispozițiilor

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Au susținut reclamanții că

antecesorii lor dețineau toate acțiunile pe care le avea F.L. și că cei care au

formulat notificarea sunt singurele persoane îndreptățite la restituire în

natură și echivalent.

În acest sens s-a arătat că

imobilul expropriat poate fi restituit în natură, respectiv suprafața de 885

mp, care are destinația de spațiu verde între blocuri și pentru care nu a fost

depusă nicio documentație de urbanism.

Prin completarea motivelor de

apel din 9 septembrie 2008 s-a cerut instanței să constate calitatea

reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în natură și prin

echivalent pentru toate activele de la fosta F.L. SA Cluj în calitate de

moștenitori după toți acționarii.

Apelanții au calificat ca greșite

reținerile instanței de fond, întrucât prin certificatul de calitate de

moștenitor emis la 19 august 2008 s-a dovedit că acționarii F.L. (o asociație

de familie) erau frați și surori, astfel că, prin succesiune și transmiterea

drepturilor succesorale, întregul activ al fabricii revine reclamanților,

deoarece H.B., H.L. și H.E. sunt decedați fără urmași, iar H.R. are ca succesor

pe reclamantul F.R., iar E.H. are ca succesor pe reclamantul S.N.

Prin decizia nr. 283A din 28

octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanții F.R. și S.N.

Instanța de apel a reținut că

imobilul revendicat de către reclamanți a fost proprietatea F.L. SA Cluj,

preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, menționat în lista

anexă a decretului la poziția 176. Acest imobil a fost situat în Cluj-Napoca, și

înscris în C.F. 15577 Cluj nr.top 5141, care ulterior a fost sistată pentru

lipsa imobilului, ca urmare a demolării construcției.

Î

n prezent, în locul acelui imobil a fost edificat un bloc de locuințe

P+4E, iar suprafața de 885 mp teren are destinația de alei și spații verzi,

conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expert ing. M.A.

Prin decizia nr. 3233 din 17

decembrie 1949 a Judecătoriei Populare Urbane Cluj a fost dezbătută succesiunea

defunctului H.L., decedat la 9 mai 1945 și s-a stabilit că masa succesorală a

acestuia se compune din 320 bucăți acțiuni, emise de firma F.L. Cluj și că

averea se cuvine și se predă moștenitorilor S.E., născută H. - 63 bucăți, lui R.F.,

născută H. - 3 bucăți, lui S.E., născută H. - 2 bucăți și lui N.E. - 162

bucăți.

Reclamantul F.R. este moștenitorul defunctei R.F., iar reclamantul S.N.

este moștenitorul defunctei S.E., calitate în care s-a reținut că reclamanții

sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent conform disp. art. 18

lit. a) din Legea nr. 10/2001.

S-a mai reținut că reclamanții nu au dovedit calitatea de moștenitori

după celelalte persoane menționate în hotărârea nr. 3233/1949 a Judecătoriei

Populare Urbane Cluj, situație în care nu sunt incidente disp. art. 4 alin. (4)

din aceeași lege, deoarece la data preluării imobilului de către Statul Român

era dezbătută succesiunea numai după defunctul H.L., care a deținut un număr de

320 de acțiuni și că dreptul de proprietate a fost transmis în favoarea

moștenitorilor numai cu privire la acțiunile respective.

Prin urmare, în condițiile în care moștenirea după H.L. a fost dezbătută

încă din anul 1949, anterior naționalizării și s-a constatat că în masa

succesorală rămasă după acesta intrau numai 320 acțiuni, în mod corect instanța

de fond a aplicat disp. art. 2 alin. (1) lit. i), art. 3 alin. (1) lit. b) și

art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Certificatele provizorii depuse în apel se referă la faptul că S.E. a avut

un număr de 3 acțiuni nominale și 220 acțiuni nominale, iar S.D.

- un număr de 20 acțiuni nominale. Aceste

certificate au fost eliberate la

20

iunie 1950, dar, așa cum s-a reținut și prin decizia nr. 10401/2003 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, reclamanții în calitate de moștenitori au un

număr de acțiuni

distinct determinat

prin hotărârea judecătorească nr. 3233 din 17 decembrie 1949.

Este adevărat că așa cum s-a reținut de către

instanța de apel, la poziția nr. 176

din lista anexă a Decretului nr. 92/1950 s-a

menționat că au fost naționalizate

apartamentele nr. 1-6 din imobilul situat în

Cluj-Napoca.

Reclamanții nu au dovedit însă că antecesorii lor

au avut un drept de proprietate

asupra acestui imobil. Susținerea lor că societatea

comercială F.L.

reprezenta o afacere de familie cu acțiuni ale familiei, reprezentând în

întregul ei

„activul

fabricii" și, prin urmare, pentru casă și teren ar beneficia de măsurile

reparatorii prev. de Legea nr. 10/2001, nu s-a

dovedit în cauză.

Prin Cartea funciară nr. 15577 Cluj s-a dovedit că proprietar tabular al

imobilului în litigiu de la care s-a făcut

naționalizarea a fost F.L. Cluj și nu antecesorii reclamanților, aspecte față

de care a fost respins apelul.

Î

mpotriva deciziei nr. 283/A din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj,

secția civilă, în termen legal au declarat recurs reclamanții F.R. și

S.N., invocând în drept motivele prev. de art. 304

pct. 7-9 C. proc. civ.

Î

ntr-o primă critică se arată că, prin decizia

recurată a fost respins ca nefondat apelul, pentru că recurenții nu au dovedit

dreptul de proprietate asupra imobilului,

critică ce se reține ca nefondată. în acest sens se

susține că prin decizia

nr. 10401 din 20

martie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost casate hotărârile

pronunțate

de către instanțele de apel și de fond și cauza a fost trimisă spre rejudecare

primei instanțe.

Susțin recurenții că imobilul revendicat a fost

proprietatea F.L. SA

Cluj, preluat de către Statul Român prin Decretul nr. 92/1950, înscris

în C.F. 15577

Cluj nr. top.5141,

situat în Cluj-Napoca. Cu toate că instanțele de fond și de apel au constatat

preluarea

abuzivă și fără titlu valabil a

imobilului, se apreciază că în mod greșit s-a recunoscut

calitatea de

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii reclamanților numai cu

privire la acțiunile deținute de antecesorii lor

la F.L. Cluj și nu pentru

întregul imobil (teren și construcție).

Mai arată reclamanții că F.L. Cluj era o casă

familială, locuită la etaj de membrii familiei, iar la parter avea atelierul de

lacăte, astfel că la data

naționalizării

avea destinație de locuințe.

Conform certificatului de moștenitor depus la instanța de apel la data

de

11 august 2008, recurenții susțin că

și-au dovedit calitatea de moștenitori față de ceilalți

acționari care

nu au avut copii.

Reclamanții fiind singurele persoane care au

formulat notificare pentru acțiunile

de la F.L. deținute de antecesoarele lor care au

decedat fără a avea alți

moștenitori

pretind că sunt singurele persoane îndreptățite la restituirea în natură și

prin echivalent ale acestora.

Prin dovedirea calității de moștenitori ai celor care au deținut

acțiunile societății, recurenții susțin dovedirea calității de persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii în natură și prin echivalent pentru întregul

imobil (casă și teren) preluat prin naționalizare.

O altă critică se referă la nedovedirea caracterului de locuință al

imobilului la data preluării de către stat, cu toate că s-au anexat contracte

de închiriere cu titlu de locuință pentru părți din acel imobil. Mai mult decât

atât, se învederează că la momentul naționalizării F.I., tatăl recurentului

locuia în imobil.

Susțin recurenții că restituirea în natură este o cerință a Legii nr.

10/2001 conform art. 7, iar potrivit art. 4 alin. (4) din aceeași lege „de

cotele celorlalți moștenitori legali sau testamentari profită ceilalți

moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de

restituire."

O ultimă critică se referă la împrejurarea că suprafața de 885 mp este

liberă, nu aparține domeniului public și că destinația sa de alei și spațiu

verde nu reprezintă un impediment legal pentru a nu putea fi restituit în

natură.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Corect a reținut instanța de apel că imobilul în litigiu preluat în baza

Decretului nr. 92/1950 și menționat în lista anexă la poziția nr. 176 a fost

proprietatea F.L. SA Cluj.

Acest imobil a fost înscris inițial în C.F. 15577 Cluj, nr.top 5141 și

ca urmare a demolării construcției, C.F. în care era înscris a fost ulterior

sistat. Pe terenul respectiv s-a edificat un bloc de locuințe P+4E și potrivit

concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert M.A. suprafața de 885

mp teren este destinată pentru buna funcționare și utilizare a spațiului din

jurul blocurilor, cu destinație de alei și spații verzi.

S-a făcut dovada că la 9 mai 1945 a decedat numitul H.L., stabilindu-se

componența masei sale succesorale din „320 bucăți acțiuni emise de F.L.

Cluj". Succesiunea acestuia s-a dezbătut prin decizia nr. 3233 din 17

decembrie 1949 a Judecătoriei Populare Urbane Cluj și s-a stabilit că averea

rămasă de pe urma lui se cuvine și se predă moștenitorilor, astfel: S.E.

(născută H.) - 63 acțiuni, lui F.R. (născută H.) - 3 acțiuni, lui S.E. (născută

H.) - 2 acțiuni și lui N.E. - 162 acțiuni.

Î

n speță, corect s-a reținut că reclamanții nu și-au dovedit calitatea de

moștenitori după celelalte persoane evidențiate în hotărârea enunțată mai sus,

astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

La data preluării imobilului de către Statul Român era dezbătută numai

succesiunea defunctului H.L. ce deținea 320 acțiuni și dreptul său de proprietate

s-a transmis moștenitorilor numai cu privire la acțiunile respective,

nefiind dovedită calitatea de moștenitori după

celelalte persoane.

S-a stabilit că F.R. este moștenitorul defunctei R.F.,

iar S.N. este moștenitorul

defunctei S.E., situație în

care potrivit

art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 a fost reținută calitatea de persoane

îndreptățite

la măsuri reparatorii prin echivalent.

Nefondată este și critica referitoare la faptul că

antecesorii reclamanților ar fi

avut un drept de proprietate asupra imobilului în

litigiu. Nu s-a făcut nicio dovadă în

sensul că F.L. Cluj a fost o afacere de familie cu acțiuni ale familiei

care să reprezinte „activul fabricii", ceea

ce i-ar fi îndreptățit la măsuri reparatorii în

condițiile Legii nr.

10/2001 pentru casă și teren.

Imobilul a fost naționalizat de la F.L. Cluj și nu

de la antecesorii

reclamanților,

potrivit înscrierilor din C.F. nr. 15577 Cluj.

Corect a reținut instanța de apel că terenul

revendicat este destinat aleilor și

spațiului verde dintre blocuri, ceea ce constituie

un impediment pentru restituirea în

natură; terenul nefiind liber, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

10/2001 nu poate fi restituit în natură.

Față de toate aceste considerente, nefiind

întemeiate criticile formulate în baza

art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. urmează ca recursul să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții F.R. și

S.N.

împotriva deciziei nr. 283/A din 27 octombrie 2008 a Curții de

Apel Cluj,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26

octombrie 2009.