ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6463/2008

Asupra recursurilor de față ;

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele :

Reclamanții D.I., M.A., D.L., D.N.,

C.L.N., S.M. și N.M.N. au chemat în judecată pârâta R.A.D.P. Cluj-Napoca și au

solicitat anularea Hotărârii nr. 105 din 15 septembrie 2003 a Consiliului de

Administrație al unității pârâte prin care a fost respinsă cererea de

retrocedare în natură a unor terenuri și obligarea aceluiași pârât să emită o

altă hotărâre prin care să le fie restituite în natură imobilele cu numerele

topo 14735/2, 14735/3, 14735/4 și 14735/5 din C.F. nr. 127576 și C.F. 9621.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin

sentința nr. 979 din 27 aprilie 2004 a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamanților M.A., D.L., D.N., C.L.N. și N.M.N. și a fost

respinsă acțiunea acestora ca fiind introdusă de persoane fără calitate; a fost

respinsă acțiunea reclamantului D.I. ca neîntemeiată.

Apelul declarat de reclamanți a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, s

ecția civilă, de muncă și asigurări

sociale pentru minori și familie, prin deciziei nr. 2391 din 3 decembrie 2004.

Instanțele au reținut că reclamanții

M.A., D.L., D.N., C.L.N. și N.M.N. nu au formulat notificare în temeiul Legii

nr. 10/2001 și nu au parcus astfel faza prealabilă administrativă, și nu au

calitate procesuală activă.

În ce privește pe reclamantul D.I.,

singurul care a formulat notificare, s-a reținut că cele patru parcele de teren

care fac obiectul litigiului au fost preluate de stat prin schimb de la alte

persoane decât autorii reclamantului și anume de la patru proprietari

extratabulari.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs numai reclamantul D.I.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 8451 din 20

octombrie 2006 a admis recursul declarat de reclamantul D.I., a casat decizia nr.

2391 din 3 decembrie 2004 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de

apel.

Curtea de Casație a reținut că, în

ipoteza în care autorii reclamantului au predat parcelele în litigiu altor

persoane și au primit în schimb alte suprafețe de teren, nu se poate susține că

au suferit vreo pierdere de ordin patrimonial, care să fie reparată în temeiul

legii speciale. Dar, în ceea ce privește însă existența sau inexistența

contractelor de schimb, nu a fost lămurită situația de fapt. Or, pentru a verifica

dacă legea a fost sau nu corect aplicată, situația de fapt trebuia pe deplin

lămurită.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj,

s

ecția civilă,

de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, prin decizia nr. 32 din

17 ianuarie 2008 a admis, în parte, apelul declarat de reclamantul D.I.,

schimbă în parte sentința civilă nr. 979 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului

Cluj; admite acțiunea aceluiași reclamant împotriva pârâtei R.A.D.P.

Cluj-Napoca, anulează hotărârea nr. 105 din 15 septembrie 2003 emisă de pârâtă;

dispune atribuirea către reclamantul D.I., în compensare, a terenului înscris

în C.F. 9621 Cluj, respectiv 127576 Cluj, nr.top 14729/1/1, în suprafață de

4058 mp, a terenului evidențiat în C.F. 150084 Cluj și transcris în C.F. 127576

Cluj, sub nr. top 14730/3 în suprafață de 1295 mp precum și a terenului înscris

în C.F. 9621 Cluj și transcris în CF 127576 Cluj, sub nr. top 15563/2 acesta în

cotă de 122/6975 parte din terenul în suprafață de 6975 mp; a fost păstrată

dispoziția din sentință referitoare la respingerea acțiunii formulate de

reclamanții M.A., D.L., D.N., C.L.N., S.M. și N.M.N. pentru lipsa calității

procesuale active; a fost respins ca nefondat apelul declarat de acești

reclamanți; a fost respinsă cererea apelanului N.M.N. pentru acordarea cheltuielilor

de judecată; intimata R.A.D.P. Cluj-Napoca a fost obligată să plătească

apelantului D.I. suma de 4.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs numai reclamantul N.M.N., invocând motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că a aplicat

greșit prevederile legale în materia mandatului. Ruda sa, D.I., a formulat

notificare având mandatul tuturor moștenitorilor iar Înalta Curte de Casație și

Justiție a casat în întregime decizia dată în apel astfel că în rejudecare

trebuiau soluționate și apelurile celorlalți reclamanți.

Recursul se privește ca nefondat.

Este adevărat că potrivit art. 1533

C. civ. mandatul poate fi expres sau tacit. Numai că recurentul nu a făcut

dovada existenței vreunui mandat, expres sau tacit.

Conform alin. (2) al art. 1533 C.

proc. civ. și primirea mandatului poate fi tacită, dar acest lucru trebuie să

rezulte din executarea lui partea mandatarului. Or, reclamantul D.I. a formulat

singur notificarea la 13 noiembrie 2001, fără a face vreo mențiune că

acționează și în numele rudelor. Dimpotrivă precizează expres „Subsemnatul D.I.

. . . . sunt moștenitorul lui D.I. născut la 1 ianuarie 1927 . . . ., care la

rândul său este fiul lui D.I. născut la 23 august 1897 și al lui D.M. născută

la 27 august 1896”.

Înalta Curte de Casație și Justiție

în soluționarea primului recurs s-a preocupat numai de cel declarat de D.I.,

singurul reclamant care a declarat recurs. Casarea cu trimitere s-a făcut numai

pentru verificarea existenței contractelor de schimb în privința terenurilor.

În rejudecare curtea de apel a

respins ca nefondat apelul celorlalți reclamanți printre care și reclamantul

N.M.N., astfel că instanța nu a omis să se pronunțe cu privire la apelul

acestora.

În întâmpinarea depusă la prezentul

dosar intimatul-reclamant D.I. precizează că nu a fost mandatat de recurent și

de ceilalți intimați să îi reprezinte și în mod exclusiv și fără a acționa în

numele altor persoane ca mandatar a înaintat la R.A.D.P. Cluj-Napoca o cerere

prin care solicită acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001

prin restituirea în natură a imobilelor deținute de antecesorul său.

În raport de cele arătate mai sus,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

reclamantul N.M.N. împotriva deciziei nr. 32 A din 17 ianuarie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru

minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 octombrie 2008.