ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5158/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra

recursului de fată, retine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj,

secția civilă, reclamanta F.M. a formulat contestație împotriva dispoziției nr.

4137 din 5 martie 2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj, solicitând

anularea acesteia și restituirea în natură a terenului situat în Cluj-Napoca, în

suprafață de 250 mp, înscris inițial în C.F. nr. 19462 Cluj, sub nr. ser. A+2,

nr. top. 10425/2, și reînscrierea terenului în cartea funciară 19462 în

favoarea fostului proprietar, F.P., cu obligarea la restituirea actualizată a

despăgubirilor primite în anul 1962 în valoare de 643 lei.

Prin sentința civilă nr. 271 din 20 mai 2008, Tribunalul

Cluj a admis contestația, a anulat dispoziția contestată și a dispus obligarea

pârâtului Primarul municipiului Cluj să emită în favoarea reclamantei o nouă

dispoziție de soluționare a notificării prin care să dispună restituirea în

natură a imobilului, respingând capătul de cerere privind rectificarea cărții

funciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că

terenul situat în Cluj-Napoca a fost proprietatea autorului reclamantei, fiind

expropriat prin Decretul nr. 196/1963, cu plata unor despăgubiri, în cuantum de

2,25 lei/mp.

Întrucât terenul nu este ocupat de construcții, ci numai de

deșeuri, s-a apreciat că acesta poate fi restituit în natură, cu condiția

restituirii despăgubirilor primite, actualizate la data plății.

Petitul vizând rectificarea cărții funciare a fost respins

pe considerentul că nu s-a constatat nulitatea titlului statului.

Prin decizia nr. 251/A din 13 octombrie 2008, Curtea de

Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și

familie, a admis apelul declarat de reclamantă, a dispus restituirea în natură

a terenului, identificat conform raportului de expertiză întocmit de ing. M.I.

și restabilirea situației anterioare în cartea funciară, în sensul radierii

dreptului de proprietate al Statului Român din C.F. nr. 31323 Cluj de sub B 1,

B 2 și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea fostului proprietar,

F.P., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie, instanța a respins apelurile

pârâților Primarul municipiului Cluj Napoca și Consiliul local al municipiului

Cluj Napoca, obligându-i la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată,

la ambele instanțe, în cuantum de 2000 lei.

Instanța de apel a reținut în considerentele sale că apelul

reclamantei este fondat în raport de Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a

Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat

că în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța

de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația

împotriva dispoziției de respingere a notificărilor prin care s-a solicitat

restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei

îndreptățite, în cazul refuzului de a răspunde la notificare, astfel că,

corelativ restituirii în natură a imobilului, se impune și rectificarea

corespunzătoare a cărții funciare.

În ce privește apelurile pârâților, față de probatoriul

administrat în cauză, instanța de apel a apreciat ca nefondată critica vizând

imposibilitatea restituirii în natură a terenului și îndreptățirea reclamantei

de a primi despăgubiri, ce urmează a fi stabilite de Comisia centrală pentru

stabilirea despăgubirilor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții

Primarul municipiului Cluj Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj

Napoca, motivate identic, prin care critică decizia instanței de apel sub

aspectul greșitei restituiri în natură a terenului către reclamantă, motivat de

faptul că, pe de o parte, acesta se află situat în zona sistematizată, iar pe

de altă parte, de faptul că s-au realizat obiectivele pentru care s-a dispus

exproprierea, astfel că măsurile reparatorii nu pot fi decât în echivalent, sub

forma despăgubirilor.

Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de

criticile formulate, care permit încadrarea în motivele de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru

următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a

reglementat situația restituirii în natură sau acordarea măsurilor reparatorii

prin echivalent în cazul imobilelor expropriate, prevăzându-se ipoteze și

soluții diferențiate în raport de particularitățile faptice ale pricinii.

Esențial în aplicarea acestui text de lege este lămurirea

împrejurării dacă scopul exproprierii a fost atins, iar, pe de altă parte, dacă

imobilul este liber și neafectat de utilități publice.

În speța, terenul revendicat, fosta proprietate tabulară a

antecesorului reclamantei F.P., a fost trecut în proprietatea statului în baza

Decretului de expropriere nr. 196/1963, în vederea construirii unui ansamblu de

locuințe, cu plata unor despăgubiri în valoare de 2,25 lei pe metru pătrat.

Imposibilitatea restituirii în natură a imobilului a fost

motivată în decizia contestată în sensul că zona este sistematizată.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 68 - 73

dosar fond) rezultă că din parcela expropriată cu nr. top 10.425/2/1 in

suprafață de 250 mp, reclamanta folosește o porțiune de 76 mp împrejmuită cu

gard, iar restul de 174 mp este liberă de construcții și a avut inițial

destinația de loc de joacă pentru copii, însă urmare a amplasării unor garaje,

s-a blocat accesul la locul de joacă și astfel nu mai prezintă interes pentru

copii, întreaga suprafață de 250 mp fiind susceptibilă a fi restituită în

natură.

Nici una dintre recurente nu a formulat obiecțiuni la acest

raport de expertiză, ci doar un „răspuns" (fila 79, dosar fond) în care

pârâtul (recurent) Consiliul local Cluj Napoca arată, referitor la terenul în

litigiu că „expertul a poziționat corect pe planuri amplasamentul acestuia și

totodată a precizat corect destinația actuală".

Întrucât terenul revendicat este liber și neafectat de

utilități publice, față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, în mod

judicios au dispus instanțele restituirea către reclamantă a terenului.

Pentru considerentele arătate, în baza dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile

și văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurenți să

plătească intimatei - reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 2380 lei,

reprezentând onorariu de avocat în recurs, conform chitanței depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâții Primarul municipiului Cluj Napoca și Consiliul local al

municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 251/A din 13 octombrie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă.

Obligă pe recurenți să plătească intimatei-reclamante

cheltuieli de judecată în sumă de 2380 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 5 mai 2009.