ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2842/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

La data de 7 februarie 2003, reclamantul

P.M. a chemat în judecată pe pârâții S.M. și S.G., pentru ca prin sentința ce

instanța va pronunța să-i lase în  deplină proprietate și liniștită posesie

terenul forestier în suprafață de 400 mp situat în „Valea Fagilor” și să-i

oblige pe aceștia la contravaloarea arborilor tăiați de pe terenul proprietatea

reclamantului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că pârâții îi ocupă terenul din 4 ianuarie 2000, deși acesta este

proprietar, în calitate de unic moștenitor al defunctului P.I.

Prin sentința civilă nr. 2831 din 5 iunie

2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea și-a declinat competența materială de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu, apreciind că în

conformitate cu prevederile art. 13 C. proc. civ. care reglementează competența

materială exclusivă „cererile privitoare la imobile se fac numai la instanța în

circumscripția căreia se află imobilele”.

Pe rolul acestei din urmă instanțe, cauza

a fost înregistrată sub nr. 2407/2003, iar prin sentința civilă nr. 1601 din 15

decembrie 2003, Judecătoria Horezu a respins acțiunea și l-a obligat pe

reclamant la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâți.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că terenul ocupat de pârâți este situat în parcela nr. 69 și, conform

raportului de expertiză, pârâții nu au ocupat terenul proprietatea

reclamantului, situat în punctul „Valea Fagilor”, parcela de 0,11 ha, iar

arborii tăiați se găsesc pe terenul pârâtului S.G. (autoare S.E.), teren ce se

găsește mult spre est de terenul reclamantului.

Față de cele arătate, instanța a

considerat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 480 C. civ. și cum nu s-a

făcut dovada că pârâții au ocupat terenul reclamantului și că aceștia ar fi

defrișat arborii de pe  acest teren, nu sunt incidente nici prevederile art.

998 și art. 999 C. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel reclamantul P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

Apelul a fost înregistrat la 7 ianuarie

2004, iar termenul acordat de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, în dosarul

nr. 219/2004 a fost 1 martie 2004, pentru când apelantul a fost citat cu

mențiunea timbrării apelului cu 86.000 lei taxă judiciară de timbru și 1.500

lei, timbru judiciar, conform  dovezii de îndeplinire a procedurii de citare cu

acesta, aflată la dosar apel.

Prin decizia nr. 328/A din 1 martie 2004,

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a anulat ca netimbrat apelul

reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările

ulterioare, ca urmare a neîndeplinirii de către apelant a obligației legale de

timbrare, deși a fost citat cu această mențiune.

În termenul legal, reclamantul a declarat

recurs împotriva deciziei din apel, învederând în motivele de recurs că a fost

în imposibilitate de a se prezenta în instanță, la termenul din 1 martie 2004

din motive medicale, fiind  investigat la Spitalul Județean Vâlcea, Secția

Urgențe, pentru  stare post epileptică și eliberându-i-se un bilet de trimitere

în vederea internării într-o unitate de specialitate neurologică.

În recurs, au fost depuse conform

art.305, înscrisuri în susținerea motivelor de recurs, respectiv  biletul de

trimitere nr. 4022 emis la 1 martie 2004 de Spitalul Județean Vâlcea și

chitanța seria A nr. 37257 din 26 februarie 2004 prin care s-a achitat taxa

judiciară de timbru de 85.000 lei.

Recursul este fondat.

Astfel cum rezultă din actele depuse,

reclamantul și-a îndeplinit obligația de timbrare a apelului, cu sumele de

85.000 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei timbru judiciar și ca atare,

Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza pentru

rejudecarea apelului.

Chiar dacă în instanța de apel nu s-a

prezentat de către reclamant vreo petiție, prin care să se învedereze lipsa

acestuia și motivele care au determinat neprezentarea în instanță, fie să

solicite judecarea apelului în lipsă, cum, ulterior prin înscrisurile depuse în

recurs acesta a făcut dovada imposibilității de prezentare, precum și a

timbrării legale a apelului, înlăuntrul și cu respectarea termenului prevăzut

de alin. (3) al art. 20 din Legea nr. 146/1997, pentru acest considerent final,

instanța va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza primă și art. 313

C. proc. civ. și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului, aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

P.M. împotriva deciziei civile nr. 382 A din 1 martie 2004 a Curții de Apel

Pitești.

Casează decizia și trimite cauza pentru

rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  8 aprilie 2005.