ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3379/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 ianuarie 2003, reclamantul T.Gh. a chemat în judecată pe pârâtul B.V. și a solicitat obligarea acestuia să-i lase în pașnică folosință terenul fânaț, în suprafață de circa 62 ari și să-l despăgubească cu suma de 16.000.000 lei, reprezentând contravaloarea a trei arbori tăiați de pe terenul proprietatea lor, consecință a tulburării în pașnica folosință a terenului. În drept au fost invocate prevederile art. 674 C. proc. civ. și 998 C. civ. Judecătoria Sighetu-Marmației, prin sentința civilă nr. 2620 din 5 septembrie 2003, a admis acțiunea reclamantului și, în consecință, a obligat pe pârât să lase în pașnică folosință suprafața de 1462 mp teren fânaț potrivit schiței anexă nr. 1 din raportul de expertiză și să plătească reclamantului suma de 10.679.000 lei despăgubiri, valoarea a doi arbori - fagi, precum și la 7.800.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că, potrivit expertizei efectuate, a rezultat că pârâtul folosește o suprafață de teren mai mare decât cea trecută în cartea funciară, ocupând o porțiune de teren de care l-a folosit reclamantul o perioadă îndelungată în mod pașnic public și sub nume de proprietar și a tăiat doi arbori de pe acest teren. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, și 9 C. proc. civ. Se susține, în esență, că terenul în litigiu este proprietatea sa, raportul de expertiză nefăcând delimitare corectă a terenurilor părților și ignorând în totalitate obiecțiunile sale. În plus, nu au fost dovedite îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 674 C. proc.

civ. Prin încheierea din 26 februarie 2004, această instanță, în condițiile O.U.G. nr. 58/2003, a admis, în principiu, recursul și a fixat termen în ședința publică pentru dezbateri. Examinând recursul pe fond, acesta se privește ca fiind fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează. Potrivit prevederilor art. 674 C. proc. civ., cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai dacă: - nu a trecut un an de la deposedare; reclamantul dovedește că, înainte de această dată, el a posedat cel puțin un an; posesiunea lui întrunește condițiile cerute de art. 1846 și 1847C. civ. Din istoricul litigiului prezentat rezultă că principala apărare a pârâtului a fost aceea că terenul în litigiu, de pe care s-au tăiat și arbori, este proprietatea sa.

Pentru lămurirea acestei probleme, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize, însușindu-și concluziile acesteia, inclusiv schița anexă. Numai că pârâtul a formulat în scris obiecțiuni la raportul de expertiză, prezentând și o schiță, care, în opinia sa, reflectă adevărata situație în teren, raportat la cartea funciară. Instanța de fond, ignorând aceste obiecțiuni, a pășit la soluționarea litigiului fără a lămuri dacă obiecțiunile sunt sau nu întemeiate și dacă schița depusă de pârât reprezintă situația de carte funciară. Sub acest aspect se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În rejudecare, expertul urmează a răspunde la obiecțiuni și va compara schițele depuse de pârât cu situația din teren și de carte funciară, iar instanța va corobora toate acestea cu celelalte probe administrate pentru a putea stabili îndeplinirea sau nu a condițiilor prevăzute de art. 674 C. proc.

civ., privind admisibilitatea unei acțiuni posesorii, cadru juridic stabilit de reclamant în prezentul litigiu. Cu ocazia rejudecării vor fi examinate și celelalte motive invocate în cererea de recurs. Astfel fiind, recursul va fi admis, hotărârea atacată casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâtul B.V. împotriva sentinței civile nr. 2620 din 5 septembrie 2003 a Judecătoriei Sighetu-Marmației. Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 mai 2004.