ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3376/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1249 din 14

aprilie 2004 Judecătoria Suceava a admis acțiunea reclamantului B.Ș. împotriva

pârâtului N.V., obligându-l să-i predea în deplină proprietate și pașnică

posesie suprafața de 800 mp teren grădină evidențiat în C.F. Tișăuț, parcelă

nr. 42/1, identificat cu a-b-c-d în schița întocmită de expert R.S.

A fost obligat pârâtul să ridice de

pe acest teren un coteț (C

1

), un beci (C

2

) și un coșer (C

3

)

și să plătească reclamantului 5.000.000 lei daune plus 7.001.000 lei cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre

s-a reținut că reclamantul este proprietarul terenului a cărei revendicare o

solicită, potrivit titlului de proprietate nr. 1458 din 7 ianuarie 2003, emis

după autorul său D.V., teren pe care pârâtul îl ocupă abuziv.

În plus, pârâtul deși cunoștea

împrejurarea că deține în proprietate numai 500 mp teren s-a extins prin

construirea a trei anexe gospodărești pe terenul învecinat, proprietatea

reclamantului, a cultivat și a cules fructele produse în anul 2003 pe

respectivul teren lipsindu-l pe proprietar de folosința bunului său.

Prin decizia civilă nr. 2254 din 2

septembrie 2004 s-a respins ca nefondat apelul pârâtului împotriva sentinței

civile nr. 1249 din 14 aprilie 2004 a Judecătoriei Suceava și a fost obligat să

plătească intimatului-reclamant 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că, prin certificatul de

moștenitor nr. 9 din 27 ianuarie 2003 reclamantul a dovedit calitatea sa de

moștenitor după fratele bunicii sale D.V., decedat la data de 6 aprilie 1983, pe

numele căruia s-a emis titlul de proprietate nr. 1458 din 7 ianuarie 2003,

pentru suprafața de 800 mp. teren grădină, ocupată abuziv de către pârâtul care

locuiește în vecinătate.

S-a mai reținut că pârâtul a

cumpărat de la numita S.M. la 10 martie 1993 o casă în construcție, cu

parcelele 83 și 329 din C.F. Fișăuți, în suprafață totală de 500 mp, dar s-a

extins și asupra terenului învecinat, proprietatea reclamantului, pe care a

refuzat să-l predea, cu toate că posesia sa s-a dovedit nelegitimă.

Împotriva deciziei civile nr. 2254

din 2 septembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, a declarat recurs în termen

pârâtul N.V.

În dezvoltarea cererii de recurs

pârâtul-recurent învederează situații de fapt care au dus la soluția pronunțată

de instanța de apel, care îl nemulțumește, fără a preciza în drept care sunt

motivele avute în vedere și fără a da posibilitatea prin motivarea făcută ca

instanța să poată raporta critica la unul dintre motivele prevăzute de art. 304

C. proc. civ.

Este adevărat că, ulterior, la

termenul din 26 aprilie 2005 pârâtul depune o cerere intitulată „precizări ale

recursului” în care învederează motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc.

civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul

termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de

la data comunicării hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Potrivit art. 301 C. proc. civ. ,

termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea

nu dispune altfel.

În speță, se reține că hotărârea

recurată a fost comunicată recurentului la 10 septembrie 2004, conform dovezii

de comunicare aflată la fila 11 din dosar nr. 4350/2004 al Curții de Apel

Suceava.

Recursul s-a declarat în termen,

fiind înregistrat la 22 septembrie 2004, dar precizări cu privire la motivele

de recurs au fost făcute la 26 aprilie 2005, cu mult peste termenul de 15 zile

prevăzut de art. 301 C. proc. civ., situație în care nu mai pot fi supuse

controlului judiciar în calea de atac exercitată.

În ceea ce privește motivarea din

cererea de recurs inițială, trebuie reținut că partea are obligația să indice

textul de lege ori principiul de drept a cărei violare se impută față de

hotărârea recurată, a sensului în care s-a săvârșit violarea, fiind o condiție

necesară pentru ca instanța de recurs să-și poată exercita controlul exactității

în drept a soluției date, întinderea acestui control fiind condiționată de întinderea

și cuprinsul criticilor formulate prin motivele de casare.

Or, simpla nemulțumire a unei părți

față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia,

recurentul având obligația să-și întemeize recursul pe cel puțin unul din motivele

prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., ceea ce pârâtul nu a făcut în

cauză.

Față de aceste considerente ,

reținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de apel, urmează ca

recursul declarat de pârâtul N.V. să fie respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ., fiind dovedită culpa procesuală a pârâtului-recurent,

la cererea intimatului-reclamant B.Ș., va fi obligat să-i plătească suma de

800.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul N.V., împotriva deciziei civile nr. 2254 din 2 septembrie 2004

a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul pârât la 800.000

lei cheltuieli de judecată către intimat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 26 aprilie 2005.