ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.02.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 761/2005

HOTĂRÂRE
03.02.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 761/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul C.C. a chemat în

judecată pe pârâta B.M. și a solicitat obligarea acesteia să-i lase în

proprietate și posesie o suprafață de teren de 10 ari.

În motivarea acțiunii se arată că

este proprietar tabular al parcelelor în C.F. 1239 nr.top 498/2 și 499/1 în

suprafață de 1805 mp și respectiv 4310 mp. Din cele două parcele pârâta a

deținut circa 7-8 ani o suprafață de 10 ari, pe care a refuzat să o restituie,

fiind astfel nevoit să o reocupe.

Acțiunea posesorie a pârâtei a fost

admisă și apoi pusă în posesie.

Prin întâmpinare pârâta a arătat că

nu deține nici o suprafață de teren din proprietatea reclamantului ci un alt

teren identificat tabular sub nr. 497 situat în hotar cu parcela 499/1

proprietatea reclamantului.

Judecătoria Rădăuți, prin sentința

civilă nr. 3028 din 29 octombrie 2003 a respins ca nefondată acțiunea în

revendicate imobiliară.

Instanța a reținut că reclamantul nu

a făcut dovada că pârâta ar ocupa o suprafață de 1000 mp din cele două parcele

menționate în acțiune.

S-a mai reținut că avocatul

reclamantului a solicitat proba cu expertiză cadastrală, cerere la care pârâta

nu s-a opus. Reclamantul însă, prin cerere scrisă, a precizat că refuză

efectuarea expertizei, situație în care instanța a revenit asupra admiterii

acestei probe.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 153 din 3 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Instanța, față de precizările

părților privind terenul în litigiu în sensul apartenenței la parcela 499/1 cum

susține reclamantul sau parcela 497 cum susține pârâta, a pus în discuția

părților necesitatea efectuării unei expertize topometrice, dar apelantul nu a

înțeles să o ceară.

Împotriva acestei hotărâri a dclarat

recurs reclamantul, fără a indica vreunul dintre motivele de casare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

Recurentul, în esență, repetă cele

arătate în acțiune și în cererea de apel, precizând că deține extras de carte funciară

pentru terenul în litigiu. Se invocă și existența autorității de lucru judecat.

Recursul se privește ca nefondat.

Conform art. 1169 C. civ., cel care

face o propunere înaintea justiției trebuie să o dovedească.

Este adevărat că reclamantul a

prezentat extras de carte funciară din care rezultă că în C.F. nr. 1239 sunt

înscrise numerele top 498/2 și 499/1 în suprafață de 1805 mp și respectiv 4310

mp, pe numele său în calitate de proprietar. Numai că, reclamantul nu a înțeles

să dovedească că îi lipsește o suprafață de circa 1000 mp, situație care numai

printr-o expertiză putea fi stabilită, și că eventuala lipsă se regăsește în

terenul pârâtei, împrejurare care tot numai prin expertiză se putea stabili.

Deoarece reclamantul era cel ce

făcea o propunere în fața justiției, tot el era cel ce trebuia să solicite

proba cu expertiză, conformându-se astfel prevederilor art. 1169 C. civ., citat

mai sus.

În ce privește motivul de recurs

privind existența în cauză a autorității de lucru judecat, instanța constată că

recurentul nu precizează față de care hotărâre sau hotărâri operează această

excepție și în favoarea cui, raportat la obiectul prezentei acțiuni.

Față de cele ce preced, în baza art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

ÎN

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul C.C., împotriva deciziei civile nr. 153 din 3 februarie

2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 3 februarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-22
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3264/2005
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată la data de 15 octombrie 2003 Judecătoriei Rădăuți, reclamantul L.V. a chemat în judecată pârâtul C.N. solicitând ca prin sent
ÎCCJ 2005-07-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6081/2005
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 9 iunie 2003, reclamantul P.G.I. l-a chemat în judecată pe pârâtul M.G., solicitând ca acesta să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și
ÎCCJ 2003-02-25
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 714/2003
deci ar fi motivul prevăzut de art.304 pct.10 C.proc.civ.), recurenta omite însă să dezvolte celălalt motiv probabil considerându-l neesențial dacă primul era esențial. Recursul este nefondat. Este de reținut, în legătură cu motivul întemei
ÎCCJ 2003-09-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 309/2005
că terenul revendicat prin acțiunea inițială nu se află în folosința pârâtului, astfel că acțiunea apare ca nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, înregistrat la data de 24 noiembrie 2003 și motivat la data de 4 f
ÎCCJ 2005-03-31
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2576/2005
vânduse 3 ari pârâtului B.Ș. în anul 1991 și un ar lui I.V.. În consecință, s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat și nici al ocupării acestuia de către pârâți. Împotriva acestei se
Sursă