ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 309/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2003

la Judecătoria Sighetu Marmației, reclamanta V.M. a chemat în judecată pe

pârâtul G.I. solicitând ca acesta să fie obligat să-i predea în deplină

proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 18.757 mp, înscris în C.F.

nr.1899, nr.top 1599, situat în Sighetu Marmației, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că este proprietara tabulară a imobilului revendicat, dreptul de

proprietate fiindu-i reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991. Pârâtul a

ocupat fără drept acest teren și refuză să-l predea reclamantei.

Acțiunea a fost întemeiată pe

prevederile art. 480 C. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care

a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția autorității lucrului

judecat.

În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică

și s-au depus înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 2945 din 7

octombrie 2003, Judecătoria Sighetu Marmației a soluționat cauza în sensul

respingerii acțiunii. S-a reținut că, în ședința publică din 30 septembrie

2003, reclamanta și-a modificat acțiunea inițială, arătând că revendică un alt

teren, respectiv cel învecinat cu Ț.I., M.I., G.A., O.V. și I.M., teren

identificat în expertiză cu alt număr topografic, respectiv 1647/1/1. De asemeni,

s-a reținut că terenul revendicat prin acțiunea inițială nu se află în

folosința pârâtului, astfel că acțiunea apare ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta, înregistrat la data de 24 noiembrie 2003 și motivat la data de

4 februarie 2004.

Făcând aplicarea prevederii art. 292 alin.

(2) C. proc. civ., instanța de apel a examinat cauza pe baza motivelor și

apărărilor formulate la instanța de fond, pronunțând decizia nr. 264/A din 6

februarie 2004 prin care a respins apelul, menținând soluția instanței de fond

și însușindu-și argumentația acesteia.

Împotriva deciziei Curții de Apel Cluj a

declarat recurs, în termen, reclamanta solicitând casarea acesteia și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

Reclamanta critică soluțiile instanțelor

de fond și respectiv de apel pentru nelegalitate, susținând că i s-a respins

nejustificat proba cu martori solicitată, contestând concluziile expertizei

tehnice și arătând că nu a înțeles să-și modifice acțiunea care are ca obiect

revendicarea terenului cu nr.top 1599.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce urmează.

Reclamanta a indicat ca obiect al

acțiunii sale în revendicare terenul de 18.757 mp, înscris în C.F. nr.1899,

nr.top 1599 pentru care a depus un extras de C.F. din care rezultă că acesta

constituie proprietatea sa, fiind redobândit în temeiul Legii nr. 18/1991.

Pentru identificarea terenului s-a

efectuat, la cererea reclamantei, o expertiză tehnică de către ing. S.M. care,

după verificarea hărții cadastrale și a schiței de dezmembrare vizată de OCOT

cu nr. 1605/1998 și după efectuarea măsurătorilor în teren a concluzionat că,

dată fiind „necorespondența dintre harta cadastrală și suprafața de teren

rezultată din măsurători, neconcordanța dintre poziția vecinilor și

corespondența cu numerele topografice de pe hartă, diferența de suprafață și de

contur dintre terenul măsurat și parcela cu nr.top 1647/1/1” nu poate să spună

că terenul măsurat este parcela de teren cu acest nr.top din C.F. 1821. Aceasta

în condițiile în care parcela menționată a fost indicată de părți ca fiind

parcela în litigiu (care are alt nr.top, respectiv 1599 și un alt număr de C.F.

1899).

La termenul din 30 septembrie 2003,

reclamanta, prin avocat, a contestat expertiza, arătând că aceasta nu a lămurit

obiectul litigiului și a solicitat refacerea ei.

Instanța, din oficiu, i-a cerut

reclamantei, care era prezentă să indice vecinii parcelei pe care o revendică,

situație în care aceasta a solicitat audierea lor pentru confirmarea

identității parcelei.

Instanța de fond a respins toate

cererile, atât de audiere a martorilor, cât și de refacere a expertizei și,

reținând că reclamanta și-a modificat acțiunea, revendicând alt teren decât cel

menționat prin cererea scrisă, a respins acțiunea.

Instanța de apel a menținut soluția, cu

aceleași argumente.

Împrejurarea

că reclamanta a indicat ca vecini ai parcelei pe care o revendică prin acțiune

persoanele menționate în raportul de expertiză ca fiind vecini ai parcelei

identificate cu nr.top 1647/1/1 nu poate fi interpretată ca o modificare de

acțiune, atâta vreme cât reclamanta nu și-a exprimat o astfel de poziție în mod

clar și în condițiile în care chiar expertul a arătat că nu poate susține cu

certitudine că terenul măsurat, având acești vecini este alt teren decât cel

pretins prin acțiune, respectiv că este parcela cu nr.top 1647/1/1 și nu

parcela cu nr.top 1599.

În consecință, instanțele au greșit,

astfel că urmează a se admite recursul reclamantei, a se casa decizia instanței

de apel și a trimite cauza spre rejudecarea apelului [art. 312 alin. (1) și (3)

C. proc. civ.].

Instanța de trimitere va examina cauza în

raport de obiectul indicat prin cererea scrisă a reclamantei, administrând

probe necesare și utile pentru stabilirea stării de fapt și aflarea adevărului,

respectiv va audia martori și va dispune refacerea expertizei tehnice pentru

identificarea terenului revendicat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta V.M. împotriva

deciziei civile nr. 264/A din 6 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, pe care o

casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie

2005.