ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 16/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 6 ianuarie 2003,

reclamanta K.M. a formulat în temeiul Legii nr. 10/2001, contestație împotriva

dispoziției nr. 1702 din 29 noiembrie 2002, prin care Primarul Municipiului

Sighetu Marmației a respins cererea de restituire în natură a imobilului identificat

în C.F. 9023 cu nr. top 992/1/b, teren în intravilan, în suprafață de 980 mp,

criticând-o pentru greșita apreciere a regimului juridic și arătând că acesteia

nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991 și prevederile art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Cererii de chemare în judecată,

pârâtul Primarul Municipiului Sighetu Marmației i-a opus întâmpinare,

solicitând respingerea acesteia și invocând, în apărare, că regimul juridic

aplicabil terenului solicitat a se restitui este reglementat de art. 36 alin. (5)

din Legea nr. 18/1991, republicată.

Prin sentința civilă nr. 147 din 28

februarie 2003, Tribunalul Maramueș a admis contestația, a dispus anularea

dispoziției nr.1702 din 29 noiembrie 2002 emisă de Primarul Sighetu Marmației, a

admis cererea privind restituirea în natură, în tot, liber de orice sarcini, a

terenului intravilan, în prezent fără construcții, situat în Sighetu Marmației,

în suprafață de 980 mp, înscris în C.F. nr. 9023 Sighetu Marmației din C.F.

1825 Sighetu Marmației, având numerele cadastrale 922/2 în suprafață de 706 mp

și 992/1/b în suprafață de 274 mp.

A dispus obligarea intimatei să

întocmească toate formele legale necesare pentru restituirea în natură a

terenului și punerea în posesie, precum și îndatorirea intimatei de a plăti 3.000.000

lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta este persoană îndreptățită în înțelesul prevăzut de art. 3

lit. a) din Legea nr. 10/2001, în calitate de succesoare a foștilor proprietari

tabulari H.B.O. și H.I., aceștia din urmă dobândind proprietatea cu titlul de

donație, act de liberalitate făcut autoarei I.H..

La data de 21 iulie 1977, soții H.B.O.

și H.I. au vândut cumpărătoarei S.S.C. locuința compusă din 4 camere,

bucătărie, cămară de alimente, baie, construcții gospodărești, etc. apoi

terenul în suprafață de 980 mp mai sus identificat a trecut în proprietatea

Statului Român, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu acordul cumpărătoarei S.S.C.

S-a apreciat că temeiul juridic al terenului

în litigiu este reglementat de dispozițiile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991

și că acesta se putea restitui în natură proprietarului deposedat.

Cu privire la construcțiile

edificate pe acest teren, devenite proprietatea cumpărătoarei S.S.C., instanța

a reținut că acestea au fost expropriate și apoi demolate, în vederea

construirii unor blocuri de locuit, utilitatea respectivă nerealizându-se însă,

așa încât terenul, în prezent liber de construcții, este preluat în mod abuziv

și urmează regimul juridic prevăzut de art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva hotărârii instanței de

fond a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că

regimul juridic aplicabil terenului în litigiu este cel prevăzut de art. 36

alin. 5) din Legea nr. 8/1991 republicată, ci nu, așa cum greșit a reținut

instanța, cel prevăzut de Legea nr. 0/2001.

La motivele de apel, intimata-reclamantă

K.M. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității

procesuale a Primarului municipiului Sighetu Marmației.

Prin decizia nr. 29 din 3 septembrie

2003, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a respins ca nefondat apelul și a

obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă,

în cuantum de 6.000.000 lei.

Păstrând soluția tribunalului,

instanța de control judiciar a conchis că terenul în suprafață de 980 mp,

înscris în C.F. nr. 1825 Sighetu Marmației, nr. top 992/1 și 992/1/b a trecut

în proprietatea statului prin decizia nr. 711 din 19 septembrie 1977 a fostului

Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului Maramureș, ca urmare a

înstrăinării construcțiilor.

Cum construcțiile au fost

expropriate în baza Decretului nr. 390/1988 și apoi demolate, terenul este

liber și, ca atare, fiind preluat abuziv se restituie în natură proprietarului.

În termen legal, pârâtul Primarul

Municipiului Sighetu Mamației a formulat recurs împotriva deciziei din apel.

Criticile au vizat încălcarea legii,

instanțele interpretând Legea nr. 10/2001, doar sub incidența art. 2, fără a

cerceta și examina excepția prevăzută de art. 8 alin. (1) din același act

normativ.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce succed.

În stabilirea corectă a situației de

fapt este de observat că proprietarii tabulari ai imobilului reprezentând

construcția compusă din locuință cu patru camere, bucătărie, cămară de

alimente, baie, construcții gospodărești din curte, situată în Sighetu

Marmației, au fost părinții adoptivi ai reclamantei, H.B.O. și I.H., care, prin

contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Local

Sighetu Marmației sub nr. 1177 din 21 iulie 1977 au înstrăinat construcția mai

sus identificată, cumpărătoarei S.S.C.

În ceea ce privește terenul pe care

au fost edificate aceste construcții este de precizat că acesta în suprafață de

980 mp, nr. top 992/2 și 992/1/b a trecut în proprietatea statului, conform

Legii nr. 58/1974.

Prin prezenta contestație întemeiată

pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta K.M., în calitate de fiică

adoptivă a autorilor mai sus menționați a criticat dispoziția nr. 1702/2002

emisă de Primarul Sighetu Marmației, întrucât i s-a respins cererea de

restituire în natură a terenului intravilan.

Hotărârile judecătorești pronunțate

în fond și apel sunt nelegale și vor fi casate, întrucât instanțele au ignorat

regimul juridic aplicabil în cauză, prevăzut de art. 36 alin. (5) din Legea nr.

18/1991, privind fondul funciar, republicată.

În temeiul acestui text, „terenurile

fără construcții, neafectate de lucrări de investiții, aprobate potrivit legii,

din intravilanul localităților aflate în administrarea consiliilor locale,

considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966

și a altor acte normative speciale se restituie foștilor proprietari sau

moștenitorilor acestora, după caz, la cerere”.

Atribuirea în proprietate a

terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face prin ordinul prefectului, la

propunerea primăriilor, făcută în baza verificării situației juridice a

terenurilor.

În cauza dedusă judecății, terenul a

fost preluat de la foștii vânzători tabulari, H.B.O. și H.I., ca efect al

aplicării art. 30 din Legea nr. 58/1974.

La 27 decembrie 1988 prin Decretul

nr. 390/1988 au fost expropriate construcțiile achiziționate de cumpărătoarea S.S.C.

și, ulterior, demolate în vederea construirii unor blocuri de locuințe,

utilitate publică ce nu și-a atins scopul.

Având în vedere că regimul juridic

aplicabil în cauză este cel prevăzut de art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991,

republicată, lege ce reglementează fondul funciar și nu cel cuprins în

dispozițiile Legii nr. 10/2001, care stipulează expres în art.8 că „nu sunt sub

incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de

legea fondului funciar”, Înalta Curte va admite recursul, va casa ambele

hotărâri și în rejudecare, respinge acțiunea reclamantei, făcând aplicarea

prevederilor art. 312 alin. (1) teza primă și art. 314 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Sighetu Marmației împotriva deciziei nr. 129 din 3

septembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, pe care o casează.

Admite apelul aceluiași pârât împotriva

sentinței civile nr. 147 din 28 februarie 2003 a Tribunalului Maramureș pe care

o schimbă și pe fond respinge acțiunea reclamantei K.M..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie

2005.