ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5395/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5395/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 8 octombrie 2003,reclamantul P.L.
a chemat în judecată pârâta SC M. SA Iași pentru ca prin hotărârea ce se va
pronunța în cauză, instanța de judecată să dispună anularea deciziei de
respingere a notificării nr. 6052 din 30 septembrie 2003 emisă de pârâtă și
emiterea de către aceasta a unei decizii favorabile, în sensul recunoașterii
calității de titular al dreptului de proprietate asupra suprafeței de 500mp de
teren.
În motivarea cererii reclamantul a arătat
că este titularul dreptului de proprietate, în calitate de unic moștenitor al
defuncților P.I. și A., asupra unei suprafețe de teren situat în Iași.
Acest teren se află în prezent în incinta
pârâtei.
Pârâta nu a răspuns notificării.
Reclamantul s-a adresat justiției.
Prin hotărâre judecătorească irevocabilă
pârâta a fost obligată să se pronunțe asupra notificării prin decizie motivată.
Pârâta a decis în sensul respingerii
notificării, motivat de nedovedirea calității de proprietar.
Prin sentința nr. 498 din 25 iunie
2004, Tribunalul Iași a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. M 6052
din 30 septembrie 2003 emisă de pârâtă și restituirea în natură a suprafeței de
368,849 mp teren identificat prin expertiza S.C.
S-a reținut că reclamantul a făcut dovada
calității de titular al dreptului de proprietate asupra terenului cu copia
legalizată a actului de proprietate.
În fine, pârâta a criticat hotărârea
primei instanțe sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.
Împotriva hotărârii primei instanțe pârâta
a declarat apel, criticile privind nedovedirea dreptului de proprietate al
autorilor reclamantului la data preluării abuzive a terenului de către stat.
Drept urmare, reclamantul nu a făcut
dovada că autorii săi ar fi putut avea calitatea de persoană îndreptățită la
restituirea terenului în condițiile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 1720
din 10noienbrie 2004, a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată,
numai cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei decizii, instanța de
control judiciar a reținut că prin sentința nr. 23810 din 4 decembrie 2002 a
Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă, s-a stabilit cu autoritate de lucru
judecat calitatea pârâtului de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea
nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta a formulat următoarele critici:
Reclamantul nu a făcut dovada că
ascendenții săi au fost proprietari ai suprafeței de teren revendicată.
Reclamantul nu și-a dovedit calitate
procesuală, nedemonstrând drepturile sale de moștenitor.
Instanțele s-au pronunțat fără a
observa că terenul în litigiu nu este liber, pe acesta aflându-se în totalitate
construcția definitivă pentru care s-a dispus și făcut exproprierea.
Instanțele au făcut o apreciere eronată a
expertizei S.C.
Instanțele s-au pronunțat greșit prin
cele două hotărâri admițând cererea reclamantului, deși terenul nu era liber de
construcții, iar acesta a solicitat fie restituirea în natură, fie acordarea
măsurilor reparatorii prin echivalent.
În concluzie, pârâta a solicitat
admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul
admiterii cererii reclamantului și acordării măsurilor reparatorii prin
echivalent.
Recursul este nefondat, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare:
În raport de recunoașterea cu autoritate
de lucru judecat a calității reclamantului de persoană îndreptățită în sensul
dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/20001, recursul se constantă a fi
nefondat sub aspectul primelor două critici.
Din actele dosarului, cu referire la
expertiza S.C., rezultă că nu s-a cerut expertiza contrarie, conform art. 212
alin. (2) C. proc. civ.
Drept urmare, recursul se constată a fi
nefondat și sub aspectul celorlalte critici.
În consecință, pentru considerentele ce
preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
SC M. SA împotriva deciziei nr. 1720 din 10 noiembrie 2004 a Curții de Apel
Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17
iunie 2005.