ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5395/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 octombrie 2003,reclamantul P.L. a chemat în judecată pârâta SC M. SA Iași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să dispună anularea deciziei de respingere a notificării nr. 6052 din 30 septembrie 2003 emisă de pârâtă și emiterea de către aceasta a unei decizii favorabile, în sensul recunoașterii calității de titular al dreptului de proprietate asupra suprafeței de 500mp de teren. În motivarea cererii reclamantul a arătat că este titularul dreptului de proprietate, în calitate de unic moștenitor al defuncților P.I. și A., asupra unei suprafețe de teren situat în Iași.

Acest teren se află în prezent în incinta pârâtei. Pârâta nu a răspuns notificării. Reclamantul s-a adresat justiției. Prin hotărâre judecătorească irevocabilă pârâta a fost obligată să se pronunțe asupra notificării prin decizie motivată. Pârâta a decis în sensul respingerii notificării, motivat de nedovedirea calității de proprietar. Prin sentința nr. 498 din 25 iunie 2004, Tribunalul Iași a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. M 6052 din 30 septembrie 2003 emisă de pârâtă și restituirea în natură a suprafeței de 368,849 mp teren identificat prin expertiza S.C. S-a reținut că reclamantul a făcut dovada calității de titular al dreptului de proprietate asupra terenului cu copia legalizată a actului de proprietate.

În fine, pârâta a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Împotriva hotărârii primei instanțe pârâta a declarat apel, criticile privind nedovedirea dreptului de proprietate al autorilor reclamantului la data preluării abuzive a terenului de către stat. Drept urmare, reclamantul nu a făcut dovada că autorii săi ar fi putut avea calitatea de persoană îndreptățită la restituirea terenului în condițiile Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 1720 din 10noienbrie 2004, a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, numai cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată. În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut că prin sentința nr. 23810 din 4 decembrie 2002 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat calitatea pârâtului de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pârâta a formulat următoarele critici: Reclamantul nu a făcut dovada că ascendenții săi au fost proprietari ai suprafeței de teren revendicată. Reclamantul nu și-a dovedit calitate procesuală, nedemonstrând drepturile sale de moștenitor. Instanțele s-au pronunțat fără a observa că terenul în litigiu nu este liber, pe acesta aflându-se în totalitate construcția definitivă pentru care s-a dispus și făcut exproprierea. Instanțele au făcut o apreciere eronată a expertizei S.C. Instanțele s-au pronunțat greșit prin cele două hotărâri admițând cererea reclamantului, deși terenul nu era liber de construcții, iar acesta a solicitat fie restituirea în natură, fie acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul admiterii cererii reclamantului și acordării măsurilor reparatorii prin echivalent. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În raport de recunoașterea cu autoritate de lucru judecat a calității reclamantului de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/20001, recursul se constantă a fi nefondat sub aspectul primelor două critici. Din actele dosarului, cu referire la expertiza S.C., rezultă că nu s-a cerut expertiza contrarie, conform art. 212 alin. (2) C. proc. civ. Drept urmare, recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul celorlalte critici.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de SC M. SA împotriva deciziei nr. 1720 din 10 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 iunie 2005.