ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1362/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28

martie 2003 sub nr. 4959 pe rolul Judecătoriei Iași reclamantul C.M. a chemat

în judecată pe pârâta SC T. SA Iași solicitând obligarea acesteia să-i lase în

deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1005 mp teren situat în Iași,

solicită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 480 C. civ.

La data de 3 septembrie 2003 pârâta a

formulat o cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantului să-i

plătească 1.500.000.000 lei reprezentând contravaloarea construcției ridicată

pe terenul în litigiu și să i se acorde și un drept de retenție până la plata

acestei sume.

Judecătoria Iași, prin sentința civilă

nr. 8591 din 3 noiembrie 2003 a admis acțiunea formulată de către reclamant și

a obligat pârâta să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită

posesie suprafața de 1005 mp teren situat în Iași.

A obligat pârâta la plata sumei de 2.703.000

lei cheltuieli de judecată.

A disjuns cererea reconvențională de

acțiunea principală și a declinat competența soluționării ei în favoarea

Tribunalului Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada cu actele depuse că

este proprietarul terenului revendicat în suprafață de 1005 mp, iar acest teren

este ocupat de către pârâtă care nu are nici un titlu de proprietate și în

consecință în baza art. 480 C. civ., a admis acțiunea reclamantului.

Cererea reconvențională fiind depusă cu

mult după prima zi de înfățișare, a fost disjunsă.

Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă

nr. 111 din 28 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apelul formulat de către

pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond reținând că în mod legal și

temeinic, raportat la dispozițiile art. 480 C. civ. și având actele depuse la

dosar, instanța de fond a admis acțiunea pentru revendicarea terenului.

În ceea ce privește cererea

reconvențională a apreciat că deoarece a fost formulată peste termenul prevăzut

de art. 119 alin. (3) C. proc. civ., și având în vedere și dispozițiile art. 135

C. proc. civ. instanța de fond în mod corect a dispus disjungerea ei de

acțiunea principală.

Împotriva acestei hotărâri a instanței de

apel pârâta SC T. SA Iași a formulat recurs invocând motivele prevăzute de art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și art. 304 C. proc. civ.

Recurenta susține în motivarea recursului

că instanța de apel nu a avut în vedere că pe terenul în litigiu, ea a edificat

o serie de construcții absolut necesare pentru buna desfășurare a activității

sale și că pe acest teren se află o serie de active ca de exemplu „decantorul

de apă” construite pentru asigurarea condițiilor legale privind protecția

mediului.

Recursul este nefondat.

Astfel este de reținut că temeiul de

drept al acțiunii formulate de către reclamant este art. 480 C. civ., acțiunea

acestuia fiind o acțiune în revendicarea terenului în suprafață de 1005 mp

situat în tarlaua 7, parcela 448/1 Iași.

Acțiunea în revendicare este acțiunea

proprietarului neposesor îndreptată împotriva posesorului neproprietar.

Reclamantul din prezenta cauză a făcut

dovada calității sale de proprietar prin titlul de proprietate nr. 186401 din 3

februarie 2003 eliberat în baza deciziei civile nr. 135 din 24 septembrie 2001

a Curții de Apel Iași (prin care s-a anulat certificatul de atestare a

dreptului de proprietate al pârâtei pentru suprafața de 1005 mp); în schimb pârâta

care ocupă terenul în litigiu nu are nici un titlu.

În consecință instanțele de fond și apel

au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 480 C. civ.

Hotărârea pronunțată de către instanța de

apel este amplu motivată cuprinzând motivele pe care se sprijină, în consecință

nici critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este

fondată.

Față de temeiul de drept al acțiunii și

față de cadrul juridic în care cauza a fost soluționată, nici celelalte

susțineri care se referă la netemeinicia acțiunii și care au fost invocate în

baza art. 304

1

C. proc. civ. nu sunt fondate.

În acest sens este de reținut că

pretențiile pârâtei formulate în cererea reconvențională nu au putut fi

discutate pentru că cererea a fost depusă după termenul imperativ prevăzut de

art. 119 alin. (3) C. proc. civ., care indică că depunerea cererii

reconvenționale „se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

În consecință, instanța a făcut o corectă

aplicare a prevederilor art.135 C. proc. civ. și a dispus soluționarea cererii

reconvenționale neexistând un acord al reclamantului pentru soluționarea

acestora împreună.

Este posibil deci ca în această cerere

reconvențională în care se judecă separat pretențiile pârâtei acestea să fie

soluționate, dar în cauza de față ele nu mai pot fi soluționate nemaiexistând

cadrul procesual.

Astfel fiind față de considerentele mai

înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta SC

T. SA împotriva deciziei civile nr. 111 din 28 noiembrie 2003 a Curții de Apel

Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.