ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4883/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2003, reclamanții P.E. și P.V. au

chemat în judecată pe pârâtul M.C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce

se va pronunța pârâtul să fie obligat să le lase în deplină posesie și

proprietate suprafața de 1800 mp, identificată cu elementele menționate în

cerere.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că sunt proprietarii terenului, pe care pârâtul îl ocupă fără drept.

Judecătoria Hârlău, prin sentința

civilă nr. 1036 din 11 noiembrie 2003, a admis acțiunea reclamanților și a

obligat pârâtul să lase acestora în deplină proprietate și liniștită posesiune

suprafața de teren în întindere de 1800 mp situată în T. 29, P 264/6.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de teren în baza

contractului de vânzare-cumpărare din 4 mai 1995, transcris în registrul de

transcripțiuni sub nr. 2888/1996, iar pârâtul stăpânește același teren în baza

titlului de proprietate nr. 27247 din 16 august 1999, netranscris.

Instanța a conchis că îndreptățit la

exercitarea posesiei asupra terenului în litigiu este reclamantul, al cărui

titlu de proprietate este mai vechi și primul transcris în registrul de

transcripțiuni.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamanții, criticând hotărârea pentru neacordarea cheltuielilor de judecată,

precum și pârâtul, fără a-l motiva.

Curtea de Apel Iași, secția civilă,

prin decizia nr. 451 din 7 aprilie 2004, a admis apelul reclamanților, a

schimbat în parte sentința și l-a obligat pe pârât să plătească reclamanților

suma de 4.053.000 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și 500.000 lei

cheltuieli de judecată în apel.

Prin aceeași decizie s-a respins

apelul pârâtului, cu motivarea că în mod corect instanța de fond a dat

eficiență titlului de proprietate al reclamanților, care este mai vechi decât

al pârâtului și este transcris în registrul de transcripțiuni.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâtul, care susține că este proprietarul terenului, măsurătorile au fost

greșit efectuate de expertul reclamanților și primăria urmează să trimită la

instanță cererea pentru efectuarea unei noi expertize, iar titlul de

proprietate al recurentului nu a fost desființat și în baza lui el deține

proprietatea asupra terenului de 1800 mp

Criticile recurentului sunt nefondate.

Recurentul pârât a formulat

obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul desemnat de

instanță, nu de intimații reclamanți cum arată recurentul, a răspuns

obiecțiunilor, iar recurentul nu a cerut efectuarea unei noi expertize.

În instanța de recurs, contrar

susținerii recurentului, nu s-au depus acte sau cereri de la Primăria comunei

Coarnele Caprei județul Iași, care de altfel nu este parte în prezentul

litigiu.

Expertul tehnic a dat explicațiile

necesare în raportul de expertiză și în suplimentul de expertiză, răspunzând

obiecțiunilor formulate de recurent. În esență, terenul în litigiu situat în

locul denumit „Coasta satului” a figurat pe numele lui T.Z., autoarea

intimaților, în rolul agricol din perioada 1959-1962, iar terenul înscris în

rolul agricol al autorului recurentului este vis-a-vis de terenul proprietatea

intimaților, despărțite prin drumul sătesc.

Mai mult, comparând titlurile de

proprietate, instanța a reținut corect că titlul de proprietate al intimaților

reclamanți asupra terenului este din 4 mai 1995, iar al recurentului din 6

august 1999, cel dintâi, anume contractul de vânzare-cumpărare încheiat între T.Z.

și intimați, a fost trecut în registrul de transcripțiuni sub nr. 2888 din 13

mai 1996, dar titlul de proprietate al recurentului nu este transcris în

registrul de publicitate imobiliară, anterioritatea și transcrierea conferă

prioritate dreptului de proprietate al intimaților.

Pentru aceste considerente se va

respinge ca nefondat recursul declarat de pârât, care va fi obligat să

plătească intimaților reclamanți suma de 8.000.000 lei cheltuieli de judecată

în recurs (onorariu avocațial).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul

declarat de pârâtul M.C. împotriva deciziei nr. 451 din 7 aprilie 2004 a Curții

de Apel Iași, secția civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de

8.000.000 lei cheltuieli de judecată față de P.E. și P.I.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.