ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4883/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2003, reclamanții P.E. și P.V. au chemat în judecată pe pârâtul M.C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat să le lase în deplină posesie și proprietate suprafața de 1800 mp, identificată cu elementele menționate în cerere. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului, pe care pârâtul îl ocupă fără drept. Judecătoria Hârlău, prin sentința civilă nr. 1036 din 11 noiembrie 2003, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul să lase acestora în deplină proprietate și liniștită posesiune suprafața de teren în întindere de 1800 mp situată în T. 29, P 264/6.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de teren în baza contractului de vânzare-cumpărare din 4 mai 1995, transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 2888/1996, iar pârâtul stăpânește același teren în baza titlului de proprietate nr. 27247 din 16 august 1999, netranscris. Instanța a conchis că îndreptățit la exercitarea posesiei asupra terenului în litigiu este reclamantul, al cărui titlu de proprietate este mai vechi și primul transcris în registrul de transcripțiuni. Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, criticând hotărârea pentru neacordarea cheltuielilor de judecată, precum și pârâtul, fără a-l motiva. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 451 din 7 aprilie 2004, a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința și l-a obligat pe pârât să plătească reclamanților suma de 4.053.000 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și 500.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Prin aceeași decizie s-a respins apelul pârâtului, cu motivarea că în mod corect instanța de fond a dat eficiență titlului de proprietate al reclamanților, care este mai vechi decât al pârâtului și este transcris în registrul de transcripțiuni. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, care susține că este proprietarul terenului, măsurătorile au fost greșit efectuate de expertul reclamanților și primăria urmează să trimită la instanță cererea pentru efectuarea unei noi expertize, iar titlul de proprietate al recurentului nu a fost desființat și în baza lui el deține proprietatea asupra terenului de 1800 mp Criticile recurentului sunt nefondate. Recurentul pârât a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul desemnat de instanță, nu de intimații reclamanți cum arată recurentul, a răspuns obiecțiunilor, iar recurentul nu a cerut efectuarea unei noi expertize.

În instanța de recurs, contrar susținerii recurentului, nu s-au depus acte sau cereri de la Primăria comunei Coarnele Caprei județul Iași, care de altfel nu este parte în prezentul litigiu. Expertul tehnic a dat explicațiile necesare în raportul de expertiză și în suplimentul de expertiză, răspunzând obiecțiunilor formulate de recurent. În esență, terenul în litigiu situat în locul denumit „Coasta satului” a figurat pe numele lui T.Z., autoarea intimaților, în rolul agricol din perioada 1959-1962, iar terenul înscris în rolul agricol al autorului recurentului este vis-a-vis de terenul proprietatea intimaților, despărțite prin drumul sătesc. Mai mult, comparând titlurile de proprietate, instanța a reținut corect că titlul de proprietate al intimaților reclamanți asupra terenului este din 4 mai 1995, iar al recurentului din 6 august 1999, cel dintâi, anume contractul de vânzare-cumpărare încheiat între T.Z.

și intimați, a fost trecut în registrul de transcripțiuni sub nr. 2888 din 13 mai 1996, dar titlul de proprietate al recurentului nu este transcris în registrul de publicitate imobiliară, anterioritatea și transcrierea conferă prioritate dreptului de proprietate al intimaților. Pentru aceste considerente se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât, care va fi obligat să plătească intimaților reclamanți suma de 8.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs (onorariu avocațial).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.C. împotriva deciziei nr. 451 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Obligă pe recurent la plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli de judecată față de P.E. și P.I.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.