ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 105/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 8 iunie 2006 la Judecătoria Târgu Jiu, reclamanta SC I.A. SRL Rovinari a

chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL LOCAL Rovinari pentru ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se constate că este proprietara unei suprafețe de teren de

917 mp plus 110 mp și, interpretând contractul de vânzare-cumpărare nr. 7569

din 25 mai 2000, să se dispună rectificarea capitolului II din contract în

sensul menționării terenului aferent construcției la 917 mp, conform

documentației încheiate la vânzarea-cumpărarea imobilului.

Prin sentința nr. 159 din 4

decembrie 2007 a Tribunalului Gorj a fost respinsă, acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței a formulat apel

reclamantă, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin decizia comercială nr. 130 din

7 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins apelul, ca

nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, a

reținut că motivul de nelegalitate vizând problema competenței materiale a fost

rezolvat irevocabil prin decizia nr. 66/2007 a Tribunalului Gorj, neexistând un

conflict de competență așa cum s-a statuat prin sentința nr. 15 din 24 aprilie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, încât, nu mai poate fi reanalizată,

în această fază procesuală.

Cât privește fondul cauzei, a

constatat că, prin acțiune, reclamanta a solicitat să se constate că, în

realitate, voința părților a fost aceea de a se vinde, respectiv cumpăra o altă

suprafață de teren decât cea menționată în contractul de vânzare-cumpărare,

respectiv 110 mp ocupați efectiv de construcție plus 917 mp teren aferent și să

se pronunțe o hotărâre prin care să se constate că reclamanta este proprietară

pe suprafața de teren de 1027 mp.

Clauzele contractului sunt însă

neîndoielnice, în contract fiind prevăzută suprafața de 197 mp, iar din

verificarea actelor întocmite cu ocazia licitației și expertiza judiciară

efectuată rezultă că în procesul- verbal de licitație nu se face vorbire de

bunul ce se vinde în sensul delimitării lui exacte dar în oferta prezentată de

reclamantă, datată 4 aprilie 2000, se menționează că se oferă suma de

„35.675.250 lei pentru cumpărarea spațiului de 155 x 42 mp = 197 mp, din strada

Prieteniei Bl.2 parter”. Așa fiind, curtea de apel a reținut că celelalte

rapoarte de expertiză invocate sunt încheiate pro causa, iar faptul că

reclamanta a folosit o suprafață de 500 mp din terenul în litigiu în baza unui

contract de concesiune pentru care a plătit redevență demonstrează odată în

plus faptul că voința reală a părților cu privire la obiectul vândut a fost cea

trecută în contract.

S-a mai arătat că, în cauză, nu s-a

făcut dovada clară a faptului că terenul aparține domeniului public, încât

,

per a contrario

aparține domeniului privat dar tot nu are nicio relevanță

juridică asupra soluției cât timp nu s-a dovedit caracterul îndoielnic al

clauzelor contractului.

Totodată, nu trebuie pierdut din

vedere nici faptul că transmiterea proprietății asupra terenurilor se face

numai prin act autentic, un asemenea act nefiind încheiat de părți și, deci, în

realitate reclamanta nu este în prezent proprietar pe nicio suprafață de teren,

sub aspectul terenului, contractul încheiat având doar valoarea unei promisiuni

bilaterale de vânzare-cumpărare., astfel că apelul declarat de reclamantă este

nefondat.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta a formulat recurs, în termenul legal, invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 7 și 9 C. proc. civ.

În cadrul primului motiv de recurs, a susținut că instanța competentă să

soluționeze cauza pe fond este Judecătoria Târgu Jiu și nu Tribunalul Gorj,

soluția contrară fiind în contradicție cu dispozițiile art. 3 C. com., deoarece

contractul încheiat nu este unul comercial, ci civil și, oricum, fiind vorba de

o cerere evaluabilă în bani tinzându-se la dobândirea dreptului de proprietate

a terenului în valoare de 975,65 lei, fondul cauzei este tot de competența

judecătoriei, conform art. 1 și art. 2 C. proc. civ.

Nu poate fi primită motivarea instanței de apel, în opinia recurentei,

nici în privința efectelor juridice ale deciziei nr. 66/2007, pronunțată de

Tribunalul Gorj, deoarece, pe de o parte, competența materială este de ordine

publică și poate fi invocată oricând, iar pe de altă parte, susmenționata

hotărâre nu este irevocabilă, fiind atacată cu recurs, cale de atac

nesoluționată niciodată, curtea de apel, în aceste condiții, nefiind ținută de

calificarea greșită a căii de atac ca recurs, dată de Tribunalul Dolj.

În cadrul motivelor de recurs,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. cu privire la

fondul cauzei, a susținut, în esență că, instanța de fond nu s-a pronunțat cu

privire la apărările acesteia și la probele administrate, dându-se eficiență

unui raport de evaluare în baza căruia s-a presupus eronat că s-ar fi cumpărat

imobilul deși acesta nu îi este opozabil, iar instanța de apel, lipsită de rol

activ, nu s-a pronunțat la rândul său, pentru stabilirea exactă a situației de

fapt așa cum rezultă din probele pe care le-a dezvoltat și le-a apreciat, în

motivele de recurs, ca fiind concludente sub aspectul temeiniciei cererii sale

de chemare în judecată.

În fine, a mai arătat că motivarea

instanței de apel că reclamanta nu este proprietara terenului întrucât actul nu

s-a încheiat în formă autentică este străină de natura cauzei, obiectul

acțiunii vizând stabilirea conținutului contractului încât instanța trebuia să

admită constatarea dreptului său de proprietate cel puțin pentru suprafața de

197 mp.

Intimatul-pârât a formulat

întâmpinare solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

Analizând recursul se găsește

nefondat.

În privința primului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 3 C. proc. civ. se constată că, în mod corect, curtea de apel a reținut că

acest motiv de nelegalitate nu mai poate fi reanalizat întrucât problema

competenței a fost irevocabil tranșată, prin decizia nr. 66/2007 a Tribunalului

Gorj.

Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului nr. 4033/95/2007 al

Tribunalului Gorj, prin sentința civilă nr. 6182 din 17 octombrie 2006,

Judecătoria Târgu Jiu, inițial, sesizată, a admis în parte acțiunea formulată

având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra activului din

Rovinari, imobil și teren în suprafață de 1027 mp, respingându-se capătul de

cerere în rectificarea contractului de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL Rovinari, iar prin decizia nr. 66 din

28 mai 2007, Tribunalul Gorj a admis recursul, a anulat sentința și a constatat

competența în primă instanță a Tribunalului Gorj, secția comercială.

Această decizie este irevocabilă în

privința rezolvării date excepției necompetenței materiale, împrejurarea că

partea a declarat recurs nesoluționat ca efect al recalificării cererii drept

conflict de competență, nefiind de natură a schimba puterea lucrului judecat

rezultată din pronunțarea deciziei față de caracterul inadmisibil al acestuia

prin raportare la dispozițiile art. 299 C. proc. civ. combinat cu art. 377 C.

proc. civ., respectiv art. 282 C. proc. civ., privind hotărârile supuse

recursului având în vedere natura dar și valoarea litigiului, încât legalitatea

acestei hotărâri privind modul de soluționare al excepției nu mai putea face

obiectul analizei nici în faza procesuală a fondului după învestirea

tribunalului în primă instanță nici a apelului, așa cum legal a reținut

instanța de apel.

Așa fiind, nici în recurs nu se mai

poate repune în discuție neincidența în cauză a dispozițiilor art. 3 C. com. și

natura civilă a cauzei, respectiv încălcarea art. 1 și art. 2 C. proc. civ.,

care stabilesc competența în primă instanță, după valoare, motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., fiind, deci, nefondat.

În privința celui de al doilea motiv

de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitor

la nepronunțarea instanței de apel asupra faptului că instanța de fond a

soluționat cauza pe fond deși judecata fusese suspendată, se constată că, în

realitate, critica din apel a vizat tot nelegalitatea hotărârii instanței de

fond, cu raportare la modul de rezolvare a excepției ori, instanța de apel s-a

pronunțat implicit și asupra acestui motiv atunci când a stabilit care sunt

efectele juridice ale deciziei civile nr. 66/2007 a Tribunalului Gorj, din

perspectiva stabilirii instanței competente material să soluționeze cauza.

Pe de altă parte, completând

motivarea instanței de apel, se constată că instanța de fond a fost învestită

ca efect al pronunțării unei decizii irevocabile, nr. 66 din 28 mai 2007, a

Tribunalului Gorj, cauza fiind soluționată la 4 decembrie 2007, fără a se putea

pune, deci, în discuție aspectele relevate în recurs privind pretinsa

suspendare a judecății ca efect al formulării separate a unei cereri,

calificată drept conflict de competență, la cererea părții, pentru a se putea

susține încălcarea normelor de procedură privind judecata, iar sesizarea s-a și

dovedit a fi nejustificată față de dispozițiile art. 20 C. proc. civ., ceea ce

întărește legalitatea hotărârii din perspectiva efectelor juridice ale deciziei

nr. 66/2007 a Tribunalului Gorj.

Prin urmare nici această critică,

subsumată dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondată.

În privința criticilor care vizează

fondul, subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. se constată

că recurentul readuce, de fapt, în discuție probele administrate în fond și la

apel, pe care le reapreciază, situație care nu vizează legalitatea, ci

netemeinicia hotărârii, ceea ce excede acestor motive de recurs.

În ceea ce privește încălcarea

rolului activ se constată că susținerea este fără suport legal, instanțele

administrând toate probele utile cauzei față de obiectul dedus judecății care

vizează o acțiune în constatarea unui drept, prin interpretarea adusă

convenției părților, întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

De asemenea, sub aspectul

legalității, hotărârea instanței de apel este la adăpost în privința rezolvării

dată fondului, deoarece nu se poate admite constatarea existenței dreptului de

proprietate pretins atât timp cât prin convenția de vânzare-cumpărare, clară

din punctul de vedere al conținutului și al efectelor juridice pe care le poate

produce, un act sub semnătură privată, nu rezultă că s-a transmis dreptul de

proprietate asupra terenului, pentru argumentele juridice corect reținute de

instanța de apel fără a se depăși limitele învestirii instanței de fond.

Așa fiind, în temeiul art. 312alin. (1)

C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC I.A. SRL Rovinari, împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr. 130

din 7 mai 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

21 ianuarie 2009.