ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1812/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 11, pronunțată la data de 27 ianuarie 2009, secția comercială a Tribunalului Gorj a admis acțiunea formulată de L.G. împotriva pârâtelor SC E.G.M.A.A.C. SA și SC T.G.I.E. SRL, a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul de 727,2 m.p., cu lungimea de 36 m la strada L.R. din Târgu Jiu și cu lățimea de 20,2 m, inclus în suprafața de 41.069,389 m.p., care a făcut obiectul acestui contract, încheiat între pârâte, pe care le-a obligat să plătească reclamantei suma de 722 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în litigiu s-au încălcat dispozițiile art. 50 din Legea nr. 247/2005 prin care s-a modificat art. 20 din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care pârâta vânzătoare nu putea să înstrăineze terenul în discuție, întrucât fusese solicitat de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, fapt de care avea cunoștință, apreciind ca fiind ilicită cauza acestei convenții. Secția comercială a Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 166, pronunțată la data de 9 iulie 2009, a admis apelurile declarate de pârâte împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu justifică interes în promovarea acțiunii, față de decizia nr. 69 din 20 februarie 2008, pronunțată de secția civilă a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă la data de 27 martie 2008 prin nerecurare, prin care s-a stabilit că L.G.

nu a parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, cu privire la suprafața de 727,2 m.p., iar în situația în care cererea sa de retrocedare pentru acest teren a fost respinsă în mod irevocabil, chiar dacă acțiunea ar fi găsită întemeiată, nulitatea contractului încheiat între pârâte nu ar avea niciun efect față de intimata-reclamantă. Prin decizia nr. 1555, pronunțată la data de 5 mai 2010, secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis recursul declarat de intimata-reclamantă împotriva deciziei instanței de apel, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că instanța de apel s-a pronunțat pe excepția lipsei de interes fără a pune în discuție această excepție, ceea ce afectează hotărârea de nulitate, vătămarea părții neputând fi înlăturată față de dispozițiile art. 105 alin. (2), raportat la art. 137 C. proc.

civ., cu indicația pentru instanța de trimitere de a efectua toate verificările care se impun cu respectarea art. 137 C. proc. civ.

În rejudecare, instanța de trimitere a admis apelurile formulate de pârâte, a schimbat sentința și a respins acțiunea „pe excepția lipsei de interes”, reținând că reclamanta nu justifică un interes născut și actual în exercitarea acțiunii dedusă judecății, întrucât, urmare a deciziei Curții de Apel Craiova nr. 69/2008, nu are un titlu de proprietate pentru suprafața ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate a cerut a se constata și nu a parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, modificată, așa încât nu ar obține niciun remediu prin constatarea nulității acestui act juridic, nefiind nici terț legitim interesat, în lipsa invocării unui interes ocrotit de lege în legătură cu nulitatea actului a cărui constatare o solicită, iar un interes trecut sau unul eventual, ipotetic, nu justifică o cerere în justiție.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs intimata-reclamantă, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că, invocând aceeași excepție a lipsei de interes, instanța de apel, în rejudecare nu a ținut seama de indicațiile date de instanța de casare, și „nici de faptul că Legea nr. 10/2010 este una din legile proprietății”, aflându-se astfel „în gravă contradicție cu legislația europeană”, cu referire la Protocolul 1 al C.E.D.O., critici ce se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – recurenta nedezvoltând motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 8, spre a putea fi analizate și neprecizând relevanța afirmațiilor privind fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. care statuează asupra obiectului recursului. Intimatele-pârâte au invocat prin întâmpinare, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. excepția nulității recursului, iar în situația în care această excepție nu va fi primită, au solicitat respingerea recursului, apreciind neîntemeiate criticile aduse deciziei atacate. Recursul este nefondat. Astfel, potrivit art. 315 alin. (1), în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Este de observat că, prin punerea în discuția părților a excepției lipsei de interes, instanța de trimitere a urmat indicațiile instanței de casare referitoare la necesitatea respectării art. 137 alin. (1), care impune a se pronunța asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte conexarea în fond a pricinii.

Având în vedere că instanța de apel a respins acțiunea reclamantei „pe excepția lipsei de interes”, fără a evoca fondul cauzei, nu se justifică criticile recurentei vizând nesocotirea legislației privind proprietatea, cu referire la Legea nr. 10/2001 și la art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de altfel nedezvoltate, privind, protecția proprietății. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva deciziei nr. 203 din 19 octombrie 2010, pronunțată de secția comercială a Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta L.G. - prin procurator L.I. împotriva deciziei nr. 203 din 19 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.