ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1812/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 11, pronunțată la data de 27 ianuarie 2009, secția comercială a

Tribunalului Gorj a

admis

acțiunea formulată de L.G. împotriva pârâtelor SC E.G.M.A.A.C. SA și SC T.G.I.E.

SRL, a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare

pentru terenul de 727,2 m.p., cu lungimea de 36 m la strada L.R. din Târgu Jiu

și cu lățimea de 20,2 m, inclus în suprafața de 41.069,389 m.p., care a făcut

obiectul acestui contract, încheiat între pârâte, pe care le-a obligat să

plătească reclamantei suma de 722 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut că

la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în litigiu s-au încălcat

dispozițiile art. 50 din Legea nr. 247/2005 prin care s-a modificat art. 20 din

Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care pârâta vânzătoare nu putea să

înstrăineze terenul în discuție, întrucât fusese solicitat de reclamantă în

baza Legii nr. 10/2001, fapt de care avea cunoștință, apreciind ca fiind

ilicită cauza acestei convenții.

Secția comercială a Curții de Apel Craiova,

prin decizia nr. 166, pronunțată la data de 9 iulie 2009, a admis apelurile

declarate de pârâte împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în

sensul că a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu justifică interes în

promovarea acțiunii, față de decizia nr. 69 din 20 februarie 2008, pronunțată

de secția civilă a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă la data de 27

martie 2008 prin nerecurare, prin care s-a stabilit că L.G. nu a parcurs

procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, cu privire la

suprafața de 727,2 m.p., iar în situația în care cererea sa de retrocedare

pentru acest teren a fost respinsă în mod irevocabil, chiar dacă acțiunea ar fi

găsită întemeiată, nulitatea contractului încheiat între pârâte nu ar avea

niciun efect față de intimata-reclamantă.

Prin decizia nr. 1555, pronunțată la data de

5 mai 2010, secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis

recursul declarat de intimata-reclamantă împotriva deciziei instanței de apel,

pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu

motivarea că instanța de apel s-a pronunțat pe excepția lipsei de interes fără

a pune în discuție această excepție, ceea ce afectează hotărârea de nulitate,

vătămarea părții neputând fi înlăturată față de dispozițiile art. 105 alin. (2),

raportat la art. 137 C. proc. civ., cu indicația pentru instanța de trimitere

de a efectua toate verificările care se impun cu respectarea art. 137 C. proc.

civ.

În rejudecare, instanța de trimitere a admis

apelurile formulate de pârâte, a schimbat sentința și a respins acțiunea „pe

excepția lipsei de interes”, reținând că reclamanta nu justifică un interes

născut și actual în exercitarea acțiunii dedusă judecății, întrucât, urmare a

deciziei Curții de Apel Craiova nr. 69/2008, nu are un titlu de proprietate

pentru suprafața ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui

nulitate a cerut a se constata și nu a parcurs procedura administrativă

prevăzută de Legea nr. 10/2001, modificată, așa încât nu ar obține niciun

remediu prin constatarea nulității acestui act juridic, nefiind nici terț

legitim interesat, în lipsa invocării unui interes ocrotit de lege în legătură

cu nulitatea actului a cărui constatare o solicită, iar un interes trecut sau

unul eventual, ipotetic, nu justifică o cerere în justiție.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat

recurs intimata-reclamantă, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7,

pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în

esență, că, invocând aceeași excepție a lipsei de interes, instanța de apel, în

rejudecare nu a ținut seama de indicațiile date de instanța de casare, și „nici

de faptul că Legea nr. 10/2010 este una din legile proprietății”, aflându-se

astfel „în gravă contradicție cu legislația europeană”, cu referire la

Protocolul 1 al C.E.D.O., critici ce se circumscriu motivului prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. – recurenta nedezvoltând motivele invocate, prevăzute

de art. 304 pct. 7 și pct. 8, spre a putea fi analizate și neprecizând

relevanța afirmațiilor privind fondul cauzei, față de decizia atacată și de

dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. care statuează asupra obiectului

recursului.

Intimatele-pârâte au invocat prin

întâmpinare, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

excepția nulității recursului, iar în situația în care această excepție nu va

fi primită, au solicitat respingerea recursului, apreciind neîntemeiate

criticile aduse deciziei atacate.

Recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art. 315 alin. (1), în caz

de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept

dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

Este de observat că, prin punerea în discuția

părților a excepției lipsei de interes, instanța de trimitere a urmat

indicațiile instanței de casare referitoare la necesitatea respectării art. 137

alin. (1), care impune a se pronunța asupra excepțiilor de procedură și asupra

celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte conexarea în fond a

pricinii.

Având în vedere că instanța de apel a respins

acțiunea reclamantei „pe excepția lipsei de interes”, fără a evoca fondul

cauzei, nu se justifică criticile recurentei vizând nesocotirea legislației

privind proprietatea, cu referire la Legea nr. 10/2001 și la art. 1 din

Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, de altfel nedezvoltate, privind, protecția

proprietății.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva

deciziei nr. 203 din 19 octombrie 2010, pronunțată de secția comercială a

Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta L.G. - prin

procurator L.I. împotriva deciziei nr. 203 din 19 octombrie 2010, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția comercială

, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai

2011.