ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 692/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Secției a VI-a comercială a Tribunalului București, reclamanta SC T.C.S. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC M.R. SA, să constate completarea și prezentarea la plată de către această pârâtă în mod nelegal a filei CEC în sumă de 79.683,25 lei, iar, în contradictoriu cu pârâta B.R.D. – G.S.G. SA, să oblige pe această pârâtă să solicite Centralei Incidentelor de Plăți din cadrul BNR anularea incidentului de plată legat de menționata filă CEC.

Secția a VI-a comercială a Tribunalului București a respins acțiunea, ca neîntemeiată, prin sentința comercială nr. 106, pronunțată la data de 7 ianuarie 2010. Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin introducerea unui CEC refuzat la plată pentru lipsa totală de disponibil, prezentat la plată înaintea termenului de prezentare, cazul în speță, a intervenit incidentul de plată consemnat ca atare de către bancă, situație adusă la cunoștința reclamantei; că, potrivit art. 29 din Legea nr. 59/1934, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 83/6 octombrie 1994 „cecul este plătibil la vedere”, adică la prezentare și nu poate fi emis decât dacă trăgătorul, emitentul, are disponibil la tras, cel care este obligat să plătească, banca, conform art. 3 din menționata lege asupra cecului; că emitentul cecului se bazează pe constituirea unei acoperiri, o sumă aflată în contul bancar, constituită înainte de emiterea cecului, de o valoare mai mare sau egală cu aceea a cecului, fiind obligat să mențină acoperirea la dispoziția beneficiarului până la încasarea sau până la prescrierea titlului; că emitentului nu îi este permis să retragă disponibilul înainte de a fi efectuată plata, deoarece cecul este un instrument de plată „la vedere”, deci la prezentare, conform menționatului articol din Legea nr. 59/1934, care dispune, expres,

că orice stipulație contrară se socotește nescrisă și că Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. reglementează procedura incidentului de plată și stabilește în sarcina persoanei declarante obligația de a declara incidentul de plată major, banca procedând corespunzător. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția a V-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 238, pronunțată la data de 13 aprilie 2010. Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar, examinând motivele de apel în raport cu sentința atacată, a reținut că, prin introducerea unui CEC refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil, care a fost prezentat la plată înaintea termenului de prezentare, a intervenit incidentul de plată consemnat ca atare de către banca, care a îndeplinit întocmai prevederile Regulamentului nr. 1 al B.N.R.

care reglementează procedura incidentului de plată și stabilește în sarcina persoanei declarante obligația sa de a declara incidentul de plată major. Împotriva menționatei decizii a declarat recurs apelanta reclamantă invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel nu a analizat în niciun fel raportul obligațional contractual existent între recurentă și intimata SC M.R. SA, reținând greșit culpa recurentei în faptul emiterii filei CEC fără acoperire în contul bancar și a aplicat greșit legea, cu referire la Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001, întrucât în cauză nu se poate vorbi de un incident de plată, astfel cum acesta este definit în art. 2 din menționatul regulament – recurenta neprecizând relevanța reiterării aspectelor privind fondul cauzei și a criticilor aduse primei instanțe, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. care statuează asupra obiectului recursului. Intimata B.R.D. – G.S.G. SA a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, ca fiind temeinice și legale, aceleași concluzii formulând, în scris, și intimata SC M.R. SA. Recursul este nefondat. Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001, prin incident de plată se înțelege neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor participanților înainte sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligații rezultate prin efectul legii și/sau al contractului care le reglementează a căror neîndeplinire este adusă la cunoștința Centralei Incidentelor de Plăți de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public.

Este de observat că, reținând că a intervenit un incident de plată major prin refuzul la plată al CEC-ului prezentat înaintea expirării termenului de prezentare pentru lipsă totală de disponibil, instanța de apel a confirmat cu justețe soluția instanței de fond fundamentată pe Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001, fiind lipsit de relevanță, în speță, raportul obligațional contractual existent între recurentă și intimata SC M.R. SA. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta SC T.C.S. SRL Otopeni, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 238 din 13 aprilie 2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2011.