ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1183/2011

Asupra recursurilor de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 16 septembrie 2009 sub nr. 36401/3/2009 reclamanta SC B.B. & B.G. SRL București a chemat în judecată pe pârâtele SC H&M C. SRL, B.N.R. București și B.C.R. București solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei B.C.R., în calitate de persoană declarantă, la anularea din CIP a incidentului de plată privind fila CEC seria RNCB1BB0246717 emis de către reclamantă la data de 3 august 2009. Prin sentința comercială nr. 666 din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosar nr. 36401/3/2009 a fost respinsă excepția calității procesuale pasive a pârâtei B.N.R.

ca neîntemeiată. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea completată formulată de reclamanta SC B.B. & B.G. SRL București în contradictoriu cu pârâtele SC H & M C. SRL, B.N.R. și B.C.R. SA. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: În ce privește lipsa calității procesuale pasive a B.N.R., excepția a fost respinsă, deoarece această pârâtă are atribuții de asigurare a monitorizării bunei funcționări a sistemelor de plăți și a instrumentelor de plată, pentru asigurarea stabilității financiare, fiind necesară menținerea calității de pârâtă, pentru opozabilitate. Pe fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit art. 29 din Legea nr. 59/1934, CEC-ul este plătibil la vedere, acoperirea acestuia trebuie menținută la dispoziția beneficiarului până la încasarea s-au prescrierea lui, emitentului nefiindu-i permis să retragă disponibilul înainte de a fi efectuată plata.

Cum la data introducerii la plată a respectivului CEC în contul reclamantei era o lipsă parțială de disponibil, B.C.R. a refuzat la plată acest CEC și a procedat la înscrierea incidentului în CIP, cu respectarea dispozițiilor din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta. Prin decizia comercială nr. 319 de la 7 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a admis apelul formulat de apelanta SC B.B. & B.G. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 666 din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 36401/3/2009, și în consecință, s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că pe fond s-a admis, în parte, cererea, așa cum a fost completată și a fost obligată pârâta B.C.R.

București la anularea din CIP a incidentului de plată privind fila CEC seria RNCB1/BB 0246727 emis de către reclamantă la data de 3 august 2009, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele. Prin cererea completatoare formulată de reclamantă, s-a solicitat și radierea de către B.N.R. din CIP a incidentului de plată privind fila CEC seria RNCB1BB nr. 0246727 emis de reclamantă la 3 august 2009. Ca urmare, față și de această completare instanța de apel a apreciat că intimata B.N.R. trebuie, pentru opozabilitatea hotărârii, să stea în cauză, în baza art. 137 C. proc. civ., respingând, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a B.N.R.

Pe fond, s-a reținut că la data de 3 iunie 2009 între părți s-a încheiat un proces-verbal, prin care reclamanta, în calitate de predător, a predat pârâtei, în calitate de primitor, fila CEC seria RNCB1BB nr. 0246727 din 3 iunie 2009, pentru garantarea efectuării plății la scadență a două tiruri de marfă în valoare de 103.666,83 RON, reprezentând contravaloare marfă plus transport. Din probe a rezultat că marfa respectivă a fost returnată reclamantei iar facturile nr. 597 și 598, în valoare de 92.649,36 lei, au fost stornate. Instanța de apel a apreciat că fila cec respectivă nu trebuia prezentată la plată de către pârâtă cât timp facturile avute în vedere pentru garantare cu această filă de cec s-au stornat, iar marfa a fost returnată reclamantei.

Împrejurarea că reclamanta ar fi datorat pârâtei și alte sume de bani este o situație ce trebuia lămurită separat și nu prin prezentarea la plată a acelei file de cec care viza o sumă mai mică decât presupusa datorie a reclamantei către pârâtă. Altfel, adresa nr. 267 din 27 iulie 2009 exprimă doar punctul de vedere al pârâtei nu și acordul reclamantei. În ceea ce privește radierea incidentului de plată în litigiu, instanța de apel a apreciat că aceasta trebuie solicitată după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, în temeiul alin. (2) art. 36 din Regulamentul nr. 1/2001. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele B.N.R. București, B.C.R. București și SC H&M C. SRL. I. În recursul său pârâta recurentă B.N.R.

București, a adus următoarele critici deciziei recurate: 1. Hotărârea instanței de apel este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 1, art. 2, art. 22, și art. 24 din Legea nr. 312/2004, având în vedere că B.N.R. este o instituție publică, independentă, cu personalitate juridică, aceasta neputând fi asimilată unei societăți bancare constituită sub forma juridică a unei societăți pe acțiuni, astfel cum prevede art. 287 din O.U.G. nr. 99/2006, având de îndeplinit atribuțiile prevăzute în articolele mai sus citate, neavând calitate procesuală pasivă în litigii precum cel de față. S-a mai arătat că, potrivit art. 3 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., doar persoanele declarante au obligația să furnizeze către CIP informațiile aferente incidentelor de plăți, în forma și la termenele prevăzute în respectivul regulament, precum și orice informație solicitată de către B.N.R., iar potrivit art. 4 din același regulament CIP, B.N.R.

nu răspunde pentru veridicitatea și integritatea informației primite, răspunderea revenind persoanei declarante. De asemenea, s-a susținut că potrivit art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001, anularea informațiilor privind incidentele de plăți înregistrate în CIP se poate face numai de către persoanele declarante, din propria inițiativă sau la solicitarea instanțelor judecătorești. 2. Pe fondul cauzei, B.N.R. a susținut că hotărârea instanței de apel s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 59/1934. Astfel, potrivit art. 29 din această lege, cecul este plătibil la vedere, adică la prezentare, iar prin Normele-cadru nr. 7 din 8 martie 1994, pct. 157 se arată că cecul poate fi tras numai la vedere (prezentare).

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 59/1934 cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul (emitentul) are disponibil la tras (cel care este obligat să plătească, respectiv banca). În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. II. În recursul său pârâta B.C.R. București a adus următoarele critici deciziei recurate. 1. Hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în materie, respectiv Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. și Legea nr. 59/1934. Astfel, fila CEC seria RNCB1BB0246727 a fost emisă la data de 3 august 2009, fiind prezentată la plată la data de 4 august 2009, în termenul prevăzut de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, dată la care în contul emitentei nu se aflau fonduri suficiente, astfel că s-a refuzat plata filei cec prezentate.

Ca urmare, în baza art. 13 din Regulamentul nr. 1/2001, B.C.R. a procedat la transmiterea către CIP a cererii de înscriere a refuzului bancar. Potrivit art. 4 din Norma-cadru a B.N.R. nr. 7/1994, cecul este un instrument de plată prin care trăgătorul dispune de fondurile pe care le are o societate bancară, dându-i acesteia un ordin necondiționat de plată a unei sume determinate, în favoarea unei terțe persoane, iar potrivit art. 29 din Legea nr. 59/1934 cecul este plătibil la vedere, rezultând astfel că cecul este un titlu comercial de valoare a cărui valabilitate este independentă de valabilitatea raportului comercial care a stat la baza emiterii sale.

2. Instanța de apel și-a fundamentat în mod greșit hotărârea pe procesul-verbal încheiat la data de 3 iunie 2009, interpretând în mod greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul acestuia, în sensul că fila cec respectivă nu urma să acopere contravaloarea facturilor nr. 597 și 598 ci a facturilor nr. 355, nr. 356, nr. 357 și nr. 358 din 2 iunie 2009, precum și contravaloarea facturilor nr. 78 și nr. 79 din 19 februarie 2009. În drept, această pârâtă-recurentă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 34 pct. 8 și 9 C. proc. civ. III. În recursul său, pârâta SC H&M C. SRL a adus următoarele critici deciziei recurate.

1. Potrivit procesului-verbal încheiat la data de 3 iunie 2009, fila cec a fost emisă de către societatea reclamantă pentru garantarea plății facturilor nr. 78 și nr. 79 din 19 februarie 2009, precum și a facturilor nr. 355, nr. 356, nr. 357 și nr. 358 din 2 iunie 2009, facturile nr. 597 și nr. 598 invocate de către reclamantă, neavând nicio legătură cu procesul-verbal sau fila cec amintite mai sus. Prin fila cec respectivă reclamanta a garantat îndeplinirea obligațiilor de plată de către SC B.M.R. SA, or, această societate nu și-a îndeplinit obligațiile față de SC H&M C. SRL, motiv pentru care fila cec a fost depusă pe circuitul bancar, potrivit convenției încheiate între părți. Ca urmare a lipsei de disponibil în cont, în mod legal, în baza art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr.1 al B.N.R., pârâta B.C.R.

București a solicitat înscrierea în CIP a incidentului de plată. 2. Cecul este un titlu autonom, dreptul și obligația corelativă născute din titlu fiind independente față de actul juridic din care decurg, dobânditorul fiind titularul unui drept nou, propriu. În drept, această pârâtă-recurentă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele: I. În ce privește recursul formulat de pârâta B.N.R. București, acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Deși atribuțiile B.N.R.

sunt cele stabilite prin art.2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 312/2004, aceasta având rolul de a asigura promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți, pentru asigurarea stabilității financiare, totuși, potrivit art.1 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., Centrala Incidențelor de Plăți este organizată și funcționează la B.N.R., astfel încât, pentru opozabilitatea hotărârii, este întemeiată reținerea calității sale procesuale pasive. II. În ce privește recursurile formulate de către pârâtele B.C.R. București și SC H&M C. SRL, acestea sunt fondate pentru considerentele ce urmează. 1. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 3 și art. 29 din Legea nr. 59/1934.

Potrivit art. 29 din această lege, cecul este un instrument de plată, plătibil la vedere, orice stipulație contrară socotindu-se nescrisă. Prin urmare, odată emis, acesta are un caracter autonom, independent de raportul obligațional din care s-a născut, fiind indiferent faptul dacă părțile din raportul juridic inițial și-au îndeplinit sau nu obligațiile reciproce. Singura posibilitate pe care ar fi avut-o reclamanta, în cazul în care considera că pârâta SC H&M C. SRL nu și-a îndeplinit obligația corelativă, ar fi fost aceea de a cere remiterea, în original, a titlului respectiv, adică a cecului. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, pârâta SC H&M C. SRL alegând să introducă la plată fila de cec, reclamanta nu mai poate opune excepția de neexecutare a contractului, cecul păstrându-și caracterul autonom, putând fi girat, avalizat sau scontat.

De altfel, potrivit art.3 din aceiași lege, cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras, condiție ce nu a fost îndeplinită în cauza de față. 2. Hotărârea instanței de apel este dată și cu aplicarea greșită a art. 2 lit. b), art. 3 și art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2002 al B.N.R. Astfel, noțiunea de incident de plată este definită ca neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor participanților, înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligații rezultate prin efectul legii și/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoștința CIP de către persoanele declarante. Într-o astfel de cauză, singura verificare care se poate face este aceea dacă la data introducerii instrumentului de plată exista sau nu disponibil în cont.

În speța de față, s-a făcut dovada faptului că reclamanta nu avea disponibil în cont, astfel că, potrivit art. 3 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., pârâta B.C.R. București avea obligația, în calitate de persoană declarantă, să furnizeze CIP informațiile aferente incidentelor de plăți, în forma și la termenele prevăzute în regulament. Prin urmare, această pârâtă a procedat în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale, anularea unui incident de plată neputându-se face decât în condițiile art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., ceea ce nu este cazul în speța de față. 3. Susținerile celor două pârâte-recurente cu privire la faptul că prin fila cec ce face obiectul prezentei cauze s-ar fi garantat plata altor facturi decât cele la care se referă reclamanta, nu vor mai fi analizate, având în vedere că, oricum, cecul este un instrument de plată care, odată emis, devine independent față de raportul obligațional din care s-a născut.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 29 din Legea nr. 59/1934 și la art. 2 lit. b), art. 3 și art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâtele recurente B.C.R. București și SC H&M C. SRL împotriva deciziei recurate, va modifica decizia nr. 319 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în parte, urmând a respinge apelul reclamantei SC B.B. & B.G. SRL București declarat împotriva sentinței comerciale nr. 666 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. În baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul declarat de pârâta-recurentă B.N.R. București împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtele recurente B.C.R. București și SC H&M C. SRL împotriva deciziei nr. 319 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, modifică în parte decizia recurată, și respinge apelul reclamantei SC B.B. & B.G. SRL București declarat împotriva sentinței comerciale nr. 666 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Respinge recursul declarat de pârâta-recurentă B.N.R. București împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 martie 2011.