ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1263/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC G. SRL a chemat în judecată SC B.G.S.G. SA Cluj și a solicitat instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună anularea incidentului de plată înscris la Centrala Incidentelor de Plăți în Fișierul Național de Bilete la ordin cu motivarea că deși a achitat suma datorată debitoarei sale la data din 13 februarie 2008, iar biletul la ordin avea scadență la data de 15 februarie 2008, banca chemată în judecată a declarat incidentul de plată în conformitate cu art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr.1/2001 al B.N.R.

Întrucât nu a existat o încălcare a prevederilor art. 2 lit. b) din Regulament din partea băncii declarante dar pentru că plata era făcută înainte de scadență, reclamanta a susținut că se poate îndrepta împotriva băncii declarante pentru ca în contradictoriu cu aceasta să solicite anularea înscrierii incidentului de plată în conformitate cu art. 36 din Regulamentul nr. 1/2001. Litigiul a fost soluționat de Tribunalul Comercial Cluj care prin sentința nr. 999/C/2008 a admis acțiunea și a anulat incidentul de plată înscris de Banca declarantă B.R.D. G.S.G. SA, prin sucursala Cluj Napoca, în legătură cu BO din 21 noiembrie 2007 emis pentru suma de 2.888,55 lei plătibili către SC P.T. SRL cu sediul în Râmnicu Vâlcea.

Tribunalul, ca instanță de fond, a reținut că reclamanta a făcut dovada plății sumei datorate înainte de scadența cuprinsă în BO emis la data de 21 noiembrie 2007, însă dintr-o eroare a furnizorului acest BO a fost prezentat la plata la data de 12 februarie 2008 deși scadența era la 15 februarie 2008. A mai reținut instanța că în temeiul art. 24 din Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea și funcționarea BNR a CIP pârâta era obligată să semnaleze incidentul de plată din moment ce la data prezentării BO la plată, respectiv la 18 februarie 2008, reclamanta nu mai avea disponibil în cont, dar pentru că plata debitului a fost făcută înainte de data scadenței, s-a constatat că nu există nicio încălcare a prevederilor art. 2 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2001 și ca urmare se impune anularea incidentului de plată astfel declarat.

Împotriva sentinței nr. 999 din 6 mai 2008 a declarat apel pârâta B.R.D.G.S.G. SA SA, sucursala Cluj, prin care a susținut că nu are o obligație corelativă față de reclamantă ceea ce înseamnă că nu se poate justifica de către aceasta un interes propriu pentru a se îndrepta împotriva sa. Pe fond a arătat că a existat un incident de plată pe care Banca l-a declarat conform art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001, și că hotărârea judecătorescă de anulare a incidentului înscris în CIP nu poate fi pronunțată la cererea băncii declarante pentru că nu există o culpă a persoanei declarante și că o astfel de situație nu se regăsește în speță ceea ce conduce la concluzia inaplicării actului normativ avut în vedere de prima instanță.

După analiza acestor critici, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, a admis apelul pârâtei și a schimbat în tot sentința în sensul respingerii acțiunii. În esență, Curtea a reținut în considerentele deciziei că starea de fapt a fost reținută corect de prima instanță dar dispozițiile legale au fost aplicate greșit. Potrivit instanței în mod nelegal s-a reținut că nu există o încălcare a prevederilor art. 2 lit. b) din Regulament pentru motivul că obligația de plată a fost îndeplinită anterior scadenței întrucât din perspectiva art. 13 din Regulamentul nr. 1/2001 nu pot fi reținute aceste susțineri, analiza raporturilor contractuale dintre părți neconstituind o obligație a băncii, aceasta fiind obligată doar să constate dacă există disponibil în cont.

În continuare, cu referire la art. 3, art. 13 și art. 30 din Regulamentul nr. 4/2004 al B.N.R., Curtea a reținut că obligația de informare a Centralei Riscurilor Bancare și Biroului de Credit incumbă băncii, că ștergerea debitorilor din evidența C.R.B. nu poate fi realizată în intervalul de timp stabilit de dispozițiile art.13 decât în ipoteza în care încă de la momentul înscrierii, debitorul nu prezenta risc bancar și, în fine, că informațiile de risc bancar și informațiile despre fraude cu carduri trebuie menținute în registrul creditelor restante și registrul fraudelor cu carduri pe o perioadă de 7 ani de la data înscrierii fără să existe posibilitatea ștergerii din această bază de date a persoanelor care nu mai îndeplinesc la un moment dat, în acest interval de timp, condiția de a fi raportate de către persoana declarantă.

Împotriva deciziei nr. 157/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamanta SC G. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul menținerii soluției pronunțată de prima instanță. În argumentarea celor două motive, autoarea a invocat nelegalitatea deciziei Curții de Apel Cluj sub cuvânt că a aplicat greșit dispozițiile Regulamentului nr. 4/2004 al B.N.R. fără să țină seama de temeiul indicat în acțiune potrivit căruia este în drept să solicite anularea înscrierii unui incident de plată cu bilet la ordin. În concret, recurenta a arătat că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001.

A mai susținut recurenta că Regulamentul nr. 4/2004 al B.N.R. se aplică în situațiile prevăzute de art. 2 pct. 1 care nu se regăsesc în speță întrucât obligațiile nu izvorăsc dintr-un contract de credit sau dintr-o scrisoare de garanție bancară. În continuare au fost citate temeiurile în baza cărora s-a solicitat anularea incidentului de plată, care constituie reglementare specială pentru incidentele de plată cu BO, file CEC și cambii și anume art. 13, art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001, art. 1091, art. 1138 C. civ. și art. 63 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 pentru a susține că aceste dispoziții s-au încălcat de către instanța de apel cu concluzia că nu există risc bancar al debitorului în sensul Regulamentului nr. 4/2004 cum greșit a reținut instanța de apel.

Recursul este fondat Înalta Curte va lua în examinare motivul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia modificarea unei hotărâri se poate cere atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Analizând criticile în conformitate cu motivul reținut se constată că recurenta și-a întemeiat cererea introductivă de instanță pe dispozițiile art. 36 alin. (1) pct. 2 din Regulamentul nr. 1/2001 care se aplică în situația în care se solicită anularea incidentelor de plăți așa cum sunt definite de art. 2 lit. b): ,, incidentul de plată – neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor, înainte sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligații rezultate prin efectul legii și/sau al contractului care le reglementează, a căror îndeplinire este adusă la cunoștință CIP de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public” . În continuare același articol dezvoltă situațiile în care apare incidentul de plată în cazul instrumentelor de plată, printre care și buletul la ordin.

Acesta fiind cadrul procesual și temeiul determinat prin cererea introdusă la Tribunalul Comercial Cluj, Înalta Curte va reține că obiectul cererii, ,,anularea incidentului de plată” a fost supus spre analiză de reclamanta recurentă în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001, fără ca acest temei de drept să fie schimbat de titularul cererii, în timpul judecății astfel că nici instanța de apel nu putea să-l schimbe referindu-se în analiza apelului la Regulamentul nr. 4/2004 al B.N.R. al cărui domeniu de aplicare este precizat prin art.2 pct. 1. Situațiile juridice la care se referă acest din urmă regulament nu se regăsesc în speță așa încât instanța de apel a pronunțat decizia atacată cu recurs ca urmare a neobservării faptului că obligațiile încălcate de debitor nu izvorăsc dintr-un contract de credit sau dintr-o scrisoare de garanție bancară.

Este adevărat că și în Regulamentul nr. 1/2001 există reglementare în legătură cu organizarea și gestionarea unor fișiere printre care și fișierul național de bilete la ordin FNBO și fișierul național al persoanelor cu risc (FNPR) numai că în speță o astfel de problemă nu a fost pusă de banca declarantă în fața instanței de fond. Dacă se urmărește definirea noțiunii de ,,persoane cu risc” din Regulamentul nr. 1/2001 se constată că acestea pot fi persoane juridice care au fost incluse în fișierul național al persoanelor cu risc, ca urmare a unor incidente de plăți majore înregistrate pe numele lor, or, în cauză nu există nicio dovadă că recurenta reclamantă a fost considerată persoană cu risc major.

În acest context, dincolo de ceea ce au susținut părțile și rezultă din actele dosarului, în mod greșit instanța de apel a luat în examinare prin prisma unui act normativ inaplicabil speței problema riscului și, mai mult, a făcut o analiză care este contradictorie sub aspectul concluziei la care s-a ajuns în legătură cu cererea de anulare a incidentului de plată. În legătură cu schimbarea temeiului de drept mai trebuie reținut că rolul activ al judecătorului nu poate trece dincolo de natura dreptului, de scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție și de înțelesul pe care reclamanta l-a atribuit acelor termeni. Totodată, instanța nu se afla în situația de a constata că partea s-a aflat în eroare asupra temeiului ales așa încât nici sub acest aspect nu se justifică aplicarea Regulamentului nr. 4/2004 al BNR.

Este neîndoielnic faptul că declararea incidentului de plată nu constituie rezultatul culpei intimatei B.R.D., G.S.G. SA Cluj, și că disfuncția care a dus la refuzul de plată a fost determinată de comunicarea defectuoasă dintre serviciile de contabilitate, la care se adaugă și faptul furnizorului care a prezentat biletul la ordin la banca sa, SC B.P. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, în loc să-l returneze, însă aceste împrejurări nu sunt de natură să îngrădească dreptul intimatei recurente, care a decontat anterior scadenței biletului la ordin suma datorată, de a solicita în condițiile Regulamentului nr. 1/2001, anularea incidentului de plată.

Prin urmare, legalitatea declarării incidentului de plată de către banca declarantă trebuie privită la momentul înscrierii, conform datelor pe care aceasta le-a deținut , dar și în condițiile ulterioare care au demonstrat că altele au fost împrejurările care au dus la refuzul decontării, astfel că cererea de anulare a incidentului de plată este întemeiată. De altfel trebuie observat că nu există nicio apărare din care să rezulte că există impedimente legale pentru anularea incidentului de plăți din FNIP- FNBO (fișierul național de bilete la ordin) determinată de o interdicție bancară care să o privească pe recurenta reclamantă. Rezumând argumentele de mai sus se constată că soluția instanței de apel se bazează pe considerente contradictorii dar și pe aplicarea unui act normativ care nu a constituit temei al cererii, inaplicabil în speță, sub aspectul izvorului obligațiilor, așa încât potrivit art. 304 alin. (7) și (9) și art. 312 C. proc.

civ. recursul se va admite iar decizia va fi modificată în sensul respingerii apelului declarat de intimata pârâtă B.R.D., G.S.G. SA Cluj, urmând să fie menținută soluția dată prin sentința Tribunalului Comercial Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC G. SRL CLUJ NAPOCA împotriva deciziei civile nr. 157 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC B.R.D. G.S.G. SA, SUCURSALA CLUJ, împotriva sentinței comerciale nr. 999/C din 6 mai 2008 a Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2009.