ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.02.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 475/2009

HOTĂRÂRE
17.02.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 475/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 20 noiembrie 2007, reclamanta SC

S.I. SRL București a chemat în judecată pe pârâta B.C.R. SA București pentru ca

prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

incidentului de plată major cu bilet la ordin (refuzat la plată din lipsă

disponibil) cu scadență la 4 martie 2007, în valoare de 991,69 EURO (3444,59

Ron) emis de pârâtă în beneficiu SC U.L.R.I.F.N. SA București; și obligarea

pârâtei de a trimite la Centrala incidentelor de Plăți (C.I.P.) cererea de

anulare a incidentului de plată.

La data de 21

decembrie 2007, SC U.L.R.I.F.N.SA a formulat o cerere de intervenție în

interesul reclamantului, arătând că biletul la ordin în discuție a fost

introdus din eroare la plată.

Prin sentința

civilă nr. 1975 din 11 februarie 2008, Tribunalul București a respins atât

acțiunea reclamantei cât și cererea de intervenție în interesul acestuia, ca

nefondate.

Curtea de

Apel București, prin decizia comercială nr. 302 din 25 iunie 2008 a admis,

apelurile declarate de reclamantă și intervenientă, a schimbat în tot hotărârea

instanței de fond, în sensul că, a admis în parte acțiunea reclamantei și

cererea de intervenție și a obligat pe pârâtă să trimită de urgență cererea de

anulare a incidentului de plată, creat artificial, prin introducerea din

eroare, la plată, a ordinului în sumă de 991,64 EURO, cu scadența la

4 martie 2007, în loc de ordinul emis la 26

ianuarie 2007, în sumă de

1001,33 EURO, cu scadența la 3 martie 2007,

către Centrala Incidentelor de Plată din cadrul Băncii Naționale a României.

Împotriva acestei

soluții, pârâta B.C.R. SA București a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 9

intervenientei, întrucât în calitatea sa de declarantă (a refuzului de plată)

și-a respectat obligația legală a notificării incidentului de plată,

neputându-se reține culpa sa.

Recursul

pârâtei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea susținerilor pe care pârâta le face prin recursul

de față se constată că acestea nu întrunesc

condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a se putea solicita modificarea

hotărârii atacate.

In speță,

având în vedere prevederile art. 36 alin. (2) din Regulamentul B.N.R. nr.

1/2001 privind organizarea și funcționarea Centralei Incidentelor de Plăți,

corect instanța de apel a constatat că anularea informațiilor privind

incidentele de plată înregistrate la C.I.P. se poate face numai de persoanele

declarante (bănci) din proprie inițiativă, sau la solicitarea instanțelor

judecătorești.

Pe de altă parte, potrivit art.

22 lit. b) din regulamentul B.N.R. nr. 4/2004 privind organizarea și

funcționarea Centralei Riscurilor bancare, persoana declarantă (banca) poate

solicita corectarea unei erori raportate anterior, din inițiativa sa, când se

constată înregistrarea unor date eronate ca urmare a raportării sale de către

creditor.

Procedând la o

corectă aplicațiune a acestor dispoziții ce reglementează circuitul bancar,

prin hotărârea atacată nu s-a reținut culpa băncii recurente, cum greșit afirmă

aceasta, ci s-a constatat că practic nu a existat un incident de plată în

condițiile în care biletul la ordin (introdus din eroare) la plată, în sumă de

991,69 EURO, fusese în realitate înlocuit înainte de data scadenței cu un alt bilet

la ordin (în sumă de 1001,33 EURO) emis încă la 26 ianuarie 2007 cu scadență la

3 martie 2007.

S-a reținut,

deci, că nu a fost vorba de culpa băncii ci de o eroare a unui funcționar al

intervenientei - SC U.L.R.I.F.N. SA - care nu a introdus la plată noul bilet la

ordin menționat mai sus.

În

consecință, cum anularea incidentului de plată poate fi făcut la cererea

pârâtei (banca-declarantă) fără a fi necesară intervenția instanței, corect s-a

procedat la obligarea acestuia de a comunica urgent cererea de anulare a

incidentului de plată respectiv ca urmare a erorii produse de către

intervenientă în introducerea la plată a biletului la ordin corespunzător.

Astfel că,

recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

ÎN

D

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta B.C.R. SA București împotriva deciziei nr. 302 din 25 iunie 2008 a

Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie

2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-14
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1628/2008
ă. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 332 din 21 iunie 2007, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei cu motivarea în esență că la data de 25 mai 2005 biletul la ordin emis de SC S.H. SRL BUCURE
ÎCCJ 2007-02-01
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 494/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 878 din 9 martie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă cererea reclamantei SC A.C. SRL Buc
ÎCCJ 2010-10-14
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3302/2010
Asupra perimării recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC T. SRL prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București a solicitat să se dispună obligarea pârâtei B.C.R. SA,
ÎCCJ 2008-03-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 974/2008
ă. Pe fondul cauzei, intimata B.N.R. a considerat că incidentul de plată a fost real întrucât la data prezentării la plată a biletului la ordin recurenta reclamantă nu avea disponibil în cont pentru decontarea acestuia, motiv care a determi
ÎCCJ 2009-06-03
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1718/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 7365 din 30 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 167/3/2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîn
Sursă