ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 475/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 475/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
La data de 20 noiembrie 2007, reclamanta SC
S.I. SRL București a chemat în judecată pe pârâta B.C.R. SA București pentru ca
prin
hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea
incidentului de plată major cu bilet la ordin (refuzat la plată din lipsă
disponibil) cu scadență la 4 martie 2007, în valoare de 991,69 EURO (3444,59
Ron) emis de pârâtă în beneficiu SC U.L.R.I.F.N. SA București; și obligarea
pârâtei de a trimite la Centrala incidentelor de Plăți (C.I.P.) cererea de
anulare a incidentului de plată.
La data de 21
decembrie 2007, SC U.L.R.I.F.N.SA a formulat o cerere de intervenție în
interesul reclamantului, arătând că biletul la ordin în discuție a fost
introdus din eroare la plată.
Prin sentința
civilă nr. 1975 din 11 februarie 2008, Tribunalul București a respins atât
acțiunea reclamantei cât și cererea de intervenție în interesul acestuia, ca
nefondate.
Curtea de
Apel București, prin decizia comercială nr. 302 din 25 iunie 2008 a admis,
apelurile declarate de reclamantă și intervenientă, a schimbat în tot hotărârea
instanței de fond, în sensul că, a admis în parte acțiunea reclamantei și
cererea de intervenție și a obligat pe pârâtă să trimită de urgență cererea de
anulare a incidentului de plată, creat artificial, prin introducerea din
eroare, la plată, a ordinului în sumă de 991,64 EURO, cu scadența la
4 martie 2007, în loc de ordinul emis la 26
ianuarie 2007, în sumă de
1001,33 EURO, cu scadența la 3 martie 2007,
către Centrala Incidentelor de Plată din cadrul Băncii Naționale a României.
Împotriva acestei
soluții, pârâta B.C.R. SA București a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 9
C. proc. civ., solicitând în esență respingerea apelurilor reclamantei și
intervenientei, întrucât în calitatea sa de declarantă (a refuzului de plată)
și-a respectat obligația legală a notificării incidentului de plată,
neputându-se reține culpa sa.
Recursul
pârâtei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susținerilor pe care pârâta le face prin recursul
de față se constată că acestea nu întrunesc
condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a se putea solicita modificarea
hotărârii atacate.
In speță,
având în vedere prevederile art. 36 alin. (2) din Regulamentul B.N.R. nr.
1/2001 privind organizarea și funcționarea Centralei Incidentelor de Plăți,
corect instanța de apel a constatat că anularea informațiilor privind
incidentele de plată înregistrate la C.I.P. se poate face numai de persoanele
declarante (bănci) din proprie inițiativă, sau la solicitarea instanțelor
judecătorești.
Pe de altă parte, potrivit art.
22 lit. b) din regulamentul B.N.R. nr. 4/2004 privind organizarea și
funcționarea Centralei Riscurilor bancare, persoana declarantă (banca) poate
solicita corectarea unei erori raportate anterior, din inițiativa sa, când se
constată înregistrarea unor date eronate ca urmare a raportării sale de către
creditor.
Procedând la o
corectă aplicațiune a acestor dispoziții ce reglementează circuitul bancar,
prin hotărârea atacată nu s-a reținut culpa băncii recurente, cum greșit afirmă
aceasta, ci s-a constatat că practic nu a existat un incident de plată în
condițiile în care biletul la ordin (introdus din eroare) la plată, în sumă de
991,69 EURO, fusese în realitate înlocuit înainte de data scadenței cu un alt bilet
la ordin (în sumă de 1001,33 EURO) emis încă la 26 ianuarie 2007 cu scadență la
3 martie 2007.
S-a reținut,
deci, că nu a fost vorba de culpa băncii ci de o eroare a unui funcționar al
intervenientei - SC U.L.R.I.F.N. SA - care nu a introdus la plată noul bilet la
ordin menționat mai sus.
În
consecință, cum anularea incidentului de plată poate fi făcut la cererea
pârâtei (banca-declarantă) fără a fi necesară intervenția instanței, corect s-a
procedat la obligarea acestuia de a comunica urgent cererea de anulare a
incidentului de plată respectiv ca urmare a erorii produse de către
intervenientă în introducerea la plată a biletului la ordin corespunzător.
Astfel că,
recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de pârâta B.C.R. SA București împotriva deciziei nr. 302 din 25 iunie 2008 a
Curții de Apel București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie
2009.