ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 494/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 878 din 9 martie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă cererea reclamantei SC A.C. SRL București prin care solicitase anularea înscrierii societății reclamante la C.I.P., înscriere operată la cererea declarantului P.B.R. SRL cu sediul în București. S-a reținut că biletul la ordin este un instrument de plată pentru garantarea executării raporturilor comerciale dintre părți și că trăgătorul are obligația să dețină în cont disponibil bănesc la data emiterii biletului la ordin, cerință pe care reclamanta nu a respectat-o la momentul emiterii instrumentului de plată, aceasta nedispunând în cont de suma necesară pentru achitarea întregii sume înscrisă în biletul la ordin emis.

În consecință, în temeiul Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R., modificat prin circulara nr. 15/2004 instanța de fond a reținut că în mod corect banca pârâtă a sesizat acest incident de plată ce a fost corect înscris în evidența C.I.P. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia comercială nr. 437 din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Instanța de apel a reținut că biletul la ordin nr. 1701 din 1 iulie 2005 era scadent la 10 iulie 2005 și a fost introdus la plată de către S.C.A.B., în favoarea căreia fusese emis la 11 iulie 2005, dată la care a fost refuzat la plată deoarece reclamanta nu avea disponibil în cont.

În consecință, pârâta a declarat incidentul de plată cu respectarea obligațiilor impuse de Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., incident înscris în C.I.B. la 18 iulie 2005, alături de celelalte incidente de plată intervenite între aceleași părți și de aceeași natură. Faptul că, în data de 13 iulie 2005, reclamanta ar fi achitat rata datorată potrivit contractului de leasing, printr-o altă modalitate de plată, s-a reținut că privește executarea obligațiilor înscrise în contract dar fiind făcută cu depășirea termenului de scadență nu este de natură a înlătura obligația înscrierii sale în evidența C.I.P. Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate și în consecință, admiterea cererii sale și radierea din evidența C.I.P.

întrucât ea nu mai avea la data înscrierii în această evidență calitatea de debitor. În dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică decizia din apel deoarece la momentul la care a fost operată înscrierea în respectiva evidență, ea nu mai avea calitatea de debitor, efectuând plata la 13 iulie 2005. În consecință, nu mai erau în cazul de față incidente dispozițiile art. 27 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. deoarece scopul acestor dispoziții este acela de a-i sancționa pe debitori pentru neplata obligațiilor asumate, cerință neîndeplinită în speță, deoarece la momentul înscrierii în C.I.P. nu mai exista din partea sa obligația de plată.

Recursul este nefondat. Rezultă din actele dosarului că între reclamantă și S.C.A.B. s-a încheiat contractul de leasing nr. 69-03685/2002 iar în vederea garantării plății ratelor de leasing reclamanta a emis bilete la ordin, instrumente de plată în categoria cărora a fost emis și biletul la ordin nr. 1701 din 1 iulie 2005 cu scadența la 10 iulie 2005. În momentul în care acest instrument de plată a fost introdus la plată de către trăgător, respectiv 11 iulie 2005, s-a constatat lipsa de disponibil în cont așa încât, banca a sesizat respectivul incident de plată cu respectarea dispozițiilor art. 27 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. Chiar dacă această înscriere a fost operată de către C.I.P.

la 18 iulie 2005 iar la 13 iulie 2005 reclamanta și achitase respectiva rată într-o altă modalitate de plată, sesizarea băncii plătitoare a incidentului de plată și înscrierea sa în evidență s-a făcut în mod legal, deoarece incidentul de plată trebuie apreciat în raport de data la care trebuia făcută plata, respectiv 10 iulie 2005. Întrucât la data scadenței recurenta nu avea disponibil în cont și nici nu executase plata, rezultă că sesizarea C.I.P. a fost efectuată cu respectarea normelor B.N.R., așa încât recursul reclamantei este nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 437 din 13 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.