ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 494/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

878 din 9 martie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a

fost respinsă cererea reclamantei SC A.C. SRL București prin care solicitase

anularea înscrierii societății reclamante la C.I.P., înscriere operată la

cererea declarantului P.B.R. SRL cu sediul în București.

S-a reținut că biletul la

ordin este un instrument de plată pentru garantarea executării raporturilor

comerciale dintre părți și că trăgătorul are obligația să dețină în cont

disponibil bănesc la data emiterii biletului la ordin, cerință pe care

reclamanta nu a  respectat-o la momentul emiterii instrumentului de plată,

aceasta nedispunând în cont de suma necesară pentru achitarea întregii sume

înscrisă în biletul la ordin emis.

În consecință, în temeiul

Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R., modificat prin circulara nr. 15/2004

instanța de fond a reținut că în mod corect banca pârâtă a sesizat acest

incident de plată ce a fost corect înscris în evidența C.I.P.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia

comercială nr. 437 din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială.

Instanța de apel a reținut

că biletul la ordin nr. 1701 din 1 iulie 2005 era scadent la 10 iulie 2005 și a

fost introdus la plată de către S.C.A.B., în favoarea căreia fusese emis la 11

iulie 2005, dată la care a fost refuzat la plată deoarece reclamanta nu avea

disponibil în cont.

În consecință, pârâta a

declarat incidentul de plată cu respectarea obligațiilor impuse de Regulamentul

nr. 1/2001 al B.N.R., incident înscris în C.I.B. la 18 iulie 2005, alături de

celelalte incidente de plată intervenite între aceleași părți și de aceeași

natură.

Faptul că, în data de 13

iulie 2005, reclamanta ar fi achitat rata datorată potrivit contractului de

leasing, printr-o altă modalitate de plată, s-a reținut că privește executarea

obligațiilor înscrise în contract dar fiind făcută cu depășirea termenului de

scadență nu este de natură a înlătura obligația înscrierii sale în evidența C.I.P.

Nemulțumită de această

decizie reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ei pentru

netemeinicie și nelegalitate și în consecință, admiterea cererii sale și

radierea din evidența C.I.P. întrucât ea nu mai avea la data înscrierii în

această evidență calitatea de debitor.

În dezvoltarea criticilor

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică

decizia din apel deoarece la momentul la care a fost operată înscrierea în

respectiva evidență, ea nu mai avea calitatea de debitor, efectuând plata la 13

iulie 2005.

În consecință, nu mai erau

în cazul de față incidente dispozițiile art. 27 din Regulamentul nr. 1/2001 al

B.N.R. deoarece scopul acestor dispoziții este acela de a-i sancționa pe

debitori pentru neplata obligațiilor asumate, cerință neîndeplinită în speță,

deoarece la momentul înscrierii în C.I.P. nu mai exista din partea sa obligația

de plată.

Recursul este nefondat.

Rezultă din actele dosarului

că între reclamantă și S.C.A.B. s-a încheiat contractul de leasing nr. 69-03685/2002

iar în vederea garantării plății ratelor de leasing reclamanta a emis bilete la

ordin, instrumente de plată în categoria cărora a fost emis și biletul la ordin

nr. 1701 din 1 iulie 2005 cu scadența la 10 iulie 2005.

În momentul în care acest

instrument de plată a fost introdus la plată de către trăgător, respectiv 11

iulie 2005, s-a constatat lipsa de disponibil în cont așa încât, banca a

sesizat respectivul incident de plată cu respectarea dispozițiilor art. 27 din

Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R.

Chiar dacă această înscriere

a fost operată de către C.I.P. la 18 iulie 2005 iar la 13 iulie 2005 reclamanta

și achitase respectiva rată într-o altă modalitate de plată, sesizarea băncii

plătitoare a incidentului de plată și înscrierea sa în evidență s-a făcut în

mod legal, deoarece incidentul de plată trebuie apreciat în raport de data la

care trebuia făcută plata, respectiv 10 iulie 2005.

Întrucât la data scadenței

recurenta nu avea disponibil în cont și nici nu executase plata, rezultă că

sesizarea C.I.P. a fost efectuată cu respectarea normelor B.N.R., așa încât

recursul reclamantei este nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 C.

proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 437 din 13

septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

Comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2007.