ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3405/2007

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 7571/ COM

din 14 noiembrie 2006, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins, ca

nefondată, acțiunea reclamantei S.S., în contradictoriu cu pârâta B.T., sucursala

Constanța privind anularea incidentului de plată privind biletul la ordin emis.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, din conținutul biletului la ordin rezultă că

scadența a fost prevăzută pentru data de 5 mai 2005, dată la care a și fost

prezentat spre plată, iar susținerea reclamantei, potrivit căreia, biletul la

ordin a fost prezentat la plată mai înainte de data scadenței și aceasta nu

avea disponibil în cont, nu este întemeiată, iar faptul că ulterior debitul

față de creditoare a fost stins prin plata executată prin ordin de plată, nu

are relevanță în raport de momentul prezentării spre decontare a sumei înscrise

în biletul la ordin.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta S.S. a declarat apel, criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 85/ COM din 2 aprilie 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei,

reținând că, în mod corect a fost respinsă acțiunea, având în vedere că biletul

la ordin avea scadența la data de 5 mai 2005, iar incidentul de plată a fost

constatat la data de 6 mai 2005 și nu la data de 26 aprilie 2005, cum greșit

susține reclamanta, motivul refuzului la plată a biletului la ordin constituindu-l

insuficiența disponibilului la data scadenței.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, reclamanta S.S. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a

deciziei atacate, admiterea acțiunii și pe cale de consecință anularea

interdicției de plată dispusă asupra sa.

În dezvoltarea criticilor

invocate, recurenta a susținut, în esență că într-adevăr, la momentul prezentării

spre decontare a sumei înscrise în biletul la ordin, emitentul instrumentului

de plată nu deținea în cont întreaga sumă înscrisă, aceasta datorându-se

neînțelegerilor ivite între reclamantă și SC. T.S. SA Cluj, în calitate de

beneficiar.

Mai susține recurenta, că

prin depunerea ordinului de plată nr. 1 din 16 august 2005 a făcut dovada achitării diferenței de 1811,18 lei și în acest fel consideră că sunt îndeplinite

condițiile pentru anularea interdicției de plată.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

În mod corect cele două

instanțe au reținut că biletul la ordin nu a fost prezentat la plată mai

înainte de data scadenței, respectiv 5 mai 2005, incidentul de plată fiind

constatat la data de 6 mai 2005 și nu la data de 26 aprilie 2005, cum susține

recurenta, iar motivul refuzului la plată a biletului la ordin l-a constituit

insuficiența disponibilului la data scadenței.

Faptul că prin ordinul de

plată nr. 1 din 16 august 2005, s-a procedat la achitarea ulterioară a

debitului, aceasta nu justifică anularea incidentului ivit în raport de

situația existentă la momentul înscrierii incidentului de plată.

Așa fiind, întrucât critica

adusă deciziei atacate este nefondată, potrivit art. 312 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.S. împotriva deciziei nr. 85/ COM din 2 aprilie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2007.