ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2732/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin cererea înregistrată sub nr. 1523/2003, reclamanta A. Vâlcea, a chemat în judecată pe pârâta C.M.T. Râmnicu Vâlcea, solicitând să se constate nulitatea înființării pârâtei prin încheierea nr. 180 din 7 iulie 2002, pronunțată de judecătorul delegat de Tribunalul Vâlcea la O.R.C. Prin sentința nr. 1634/ C din 21 octombrie 2000, Tribunalul Vâlcea, secția comercială, a respins excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtă și a admis cererea formulată de reclamantă, declarând nulitatea înființării C.M.T., înmatriculată în R.C., prin încheierea judecătorului delegat, nr. 180 din 7 iulie 2000. Pentru a pronunța această sentință instanța a constatat că, inițial, cererea reclamantei a fost înregistrată sub nr. 8/2002 la Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U.

București, care prin sentința nr. 162 din 9 mai 2002, a admis și a constatat nulitatea absolută a actelor constitutive ce au stat la baza înființării pârâtei, ca persoană juridică. Acțiunea în anulare formulată de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admisă de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, care, prin decizia nr. 281 din 20 februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2167/2002, a anulat sentința Curții de Arbitraj și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. În soluționarea cauzei, tribunalul a mai constatat că prin sentința civilă nr. 1942 din 9 martie 2000, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. 254/2000 a fost admisă cererea reclamanților B.M.

și D.I., iar reclamanta în prezenta cauză a fost obligată să înființeze C.M.T.; apelul reclamantei împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 1493 din 15 iunie 2000 a Tribunalului Vâlcea, însă prin decizia nr. 3030/ R din 7 noiembrie 2000 a Curții de Apel Pitești pronunțată, în dosarul nr. R/4768/2000 a fost casată hotărârea Tribunalului Vâlcea, iar, pe fond, cererea reclamantelor a fost respinsă. De asemenea, a constatat că prin încheierea judecătorului delegat la O.R.C. Vâlcea din 7 mai 2000, s-a dispus înmatricularea în R.C. a societății pârâte. A reținut că reclamanta a făcut dovada că pârâta a luat ființă în baza unei hotărâri judecătorești casate și fără să îndeplinească condițiile prevăzute de Hotărârea nr. 1/1994 referitoare la aviz prealabil și deciziei de recunoaștere.

Constatând neîndeplinite cerințele pentru constituirea pârâtei, instanța a considerat că cererea reclamantei trebuie admisă în baza art. 56 lit. e) din Legea nr. 31/1990, așa cum a fost modificată, în sensul declarării nulității înființării C.M.T. Râmnicu Vâlcea, iar referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă s-a arătat că aceasta este neîntemeiată, deoarece nu este îndeplinită condiția triplei identități de elemente între hotărârile invocate și cea de față. Prin decizia nr. 53/ A-C din 17 decembrie 200, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 1634/ C din 21 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, apreciind că motivele invocate în apel de pârâtă nu sunt întemeiate și reținând, în esență, că pârâta nu a îndeplinit condițiile prevăzute de Hotărârea nr. 1/1994 referitoare la avizul prealabil și decizia de recunoaștere.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., și solicitând admiterea acesteia și casarea hotărârilor pronunțate în cauză. În motivarea recursului, pârâta formulează următoarele critici : - Instanța de apel a ignorat să se pronunțe cu privire la excepția prescrierii dreptului reclamantei la acțiune ceea ce presupune o încălcare a dispozițiilor legale nulitate prevăzută de art. 304 pct. C. proc. civ.; - O aplicare greșită a legii au făcut instanțele și când au analizat și aplicat prevederile art. 1201 C. proc. civ., invocând autoritatea de lucru judecat; - Și dacă nu ar fi existat judecata /judecățile anterioare, care au cercetat legalitatea înființării C.M.T., iar acțiunea ar fi fost formulată în termen instanțele nu puteau să constate nelegalitatea înființării C.M.T., pentru argumentul că lipsește avizul A., pentru înființarea C.M.T., întrucât înființarea C.M.

derivă din lege, iar Normele metodologice prevăd în detaliu atât modalitatea și formalitățile de îndeplinit, în care ia ființă o cooperativă mică meșteșugărească, cât și cazurile limitativ prevăzute, în care organizația cooperatistă din care se desprinde poate să refuze avizul, ori în speță, nu aflăm în prezența unui astfel de caz și tribunalul ar fi trebuit să constate că refuzul A. de a aviza favorabil înființarea C.M.T. era abuziv și să respingă acțiunea prin care se solicita constatarea nulității înființării C.M.T. - Instanța a ignorat mijloacele esențiale de apărare, nulitate prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în sensul că deși ea a învederat că C.M.T. nu este o societate comercială, supusă reglementărilor Legii nr. 31/1990, ci o cooperativă meșteșugărească supusă unei reglementări specifice, instanțele au confundat calitatea de comerciant cu cea de societate comercială.

- Instanța a schimbat actul dedus judecății, pronunțând o hotărâre greșită, nulitate vizată de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece acțiunea formulată de reclamantă putea fi circumscrisă doar dispozițiilor Legii nr. 26/1990. În fine, recurenta - pârâtă a arătat că hotărârea judecătorească de soluționare a cererii putea fi atacată numai cu recurs și greșit Curtea de Apel Pitești, a calificat recursul său drept apel și nelegal a procedat la judecarea cauzei – nulitate, prevăzută de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele : În ce privește excepția dreptului la acțiune, al reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art. 48 din Legea nr. 31/1990, invocată de pârâtă în recurs, se constată că aceasta nu a fost formulată și în apel, pentru a putea face obiectul examinării în recurs, dar, oricum, ar fi de remarcat că textul art. 48 din Legea nr. 31/1990 se referă la acțiunea de regularizare a formalităților de înmatriculare, ori, prin prezenta acțiune s-a solicitat să se constate nulitatea înființării pârâtei, ca persoană juridică fiind vorba, prin urmare, de acțiune cu regim juridic diferit și sub aspectul prescripției. Referitor la excepția autorității de lucru judecat, se reține că instanțele au supus-o analizei și au aplicat greșit prevederile art. 1201 C. civ., pornind de la a stabili, în primul rând, în conformitate cu dispozițiile art. 84 C. proc.

civ., că acțiunea cu a cărei soluționare a fost investită instanța este o acțiune în constatarea nulității societății pârâte, astfel cum este ea prevăzută de dispozițiile art. 56 din Legea nr. 31/1990, calificarea dată de instanță fiind corectă. Ca atare, având în vedere că hotărârile judecătorești invocate de recurenta – pârâtă s-au pronunțat în cadrul unor litigii având ca obiect cererea de radiere a pârâtei din R.C., iar acțiunea de față are un alt obiect, așa cum s-a arătat mai sus, întemeiat s-a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1202 C. proc. civ., pentru a funcționa autoritatea de lucru judecat. În ce privește susținerea recurentei în sensul că instanțele nu puteau constata nelegalitatea înființării C.M.M.

motivat de lipsa avizului A., în condițiile în care înființarea C.M.M. s-a făcut conform legii și Normelor metodologice, se reține că nu este întemeiată întrucât prin lege se prevede posibilitatea declarării nulității unei societăți atunci când nu sunt respectate cerințele legale pentru constituirea ei, ori, în speță, s-a făcut dovada că C.M.T. s-a constituit în baza unei hotărâri judecătorești casate și cu nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute de Hotărârea nr. 1/1994 și Normele de aplicare ale acesteia, concretizate în principal prin avizul prealabil și a deciziei de recunoaștere.

Se mai reține că instanțele nu au făcut nici o confuzie apreciind că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 31/1990 și nu au schimbat natura actului dedus judecății, care în accepțiunea recurentei se circumscria dispozițiilor Legii nr. 26/1990, deoarece reclamanta prin acțiunea formulată, a solicitat să se constate nulitatea înființării C.M.T., deci întregii proceduri de înființare și nu numai a încheierii judecătorului delegat, împrejurare în care corect s-a reținut că suntem în prezența unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 56 din Legea nr. 31/1990 și Hotărârii 1/1994. Privind calea de atac soluționată de curtea de apel se reține că susținerea recurentei, în sensul că greșit a fost calificat recursul său drept apel este pur formală atât timp cât, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 3 C. proc.

civ. și art. 28 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, și-a verificat competența și legal s-a considerat competentă, material și teritorial, să soluționeze calea de atac promovată de pârâtă calificând-o corect apel. În consecință, față de cele mai sus arătate, reținându-se că nu există nici un motiv de recurs, formulat în condițiile art. 304 C. proc. civ., care să conducă la desființarea hotărârilor pronunțate, acestea vor fi menținute și se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.M.T. Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 53/ AC din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.