ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3725/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC D.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC L.U.C.S. SA, solicitând obligarea la plata sumei de 79.683,30 euro sau echivalentul în lei la data plății efective, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2443/C/28 mai 2007 a admis în parte acțiunea, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 5.190,4 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de proiectant până la data sistării lucrărilor și neachitate de către client și la suma de 393,06 lei, cheltuieli de judecată, respingând restul pretențiilor.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel ambele părți. Prin Decizia nr. 26/Ap din 29 februarie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis în parte apelul formulat de reclamantă și, pe cale de consecință, a respins apelul formulat de pârâtă, a schimbat în parte hotărârea instanței de fond și a obligat-o pe pârâtă să îi plătească reclamantei suma de 17.812,33 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la data plății, în loc de 5.190,4 lei și la 586 lei cheltuieli de judecată în loc de 393,06 lei. A obligat-o pe pârâtă și la 463 lei cheltuieli de judecată în apel. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată integrală a primei rate fapt care a atras, potrivit art. 4.2 din contract, decalarea corespunzătoare a obligației sale.

Prima plată făcută de către pârâtă a fost de 8.000 de euro, la data de 12 decembrie 2005. Întrucât această sumă a reprezentat doar o parte din prima rată care trebuia plătită la data încheierii contractului, termenul de predare a primei faze a lucrării nu a început să curgă nici la această dată. Clauza stipulată la art. 11.1.4., în conformitate cu care pârâta se obliga să-i achite reclamantei sumele convenite conform art. 5 coroborat cu art. 6 și art. 7, după semnarea procesului - verbal de predare - primire, nu are aplicabilitate în cazul primei rate, de 26.950,8 euro, care trebuia achitată la data semnării contractului. Față de dispozițiile art. 982 C. civ., în conformitate cu care clauzele unui contract alcătuiesc un întreg, neputând fi desprinse din contextul în care se încadrează, încât s-a apreciat că aplicarea art. 11.1.4.

nu poate determina ineficiența obligației asumate de pârâtă prin art. 5 din contract, de a achita prima rată la data încheierii contractului. Cum pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată integrală a primei rate nici măcar după primirea primelor trei faze ale proiectului, declarația acesteia de reziliere a contractului nu poate produce efecte, întrucât rezilierea poate fi cerută numai de partea care și-a executat obligațiile contractuale. În schimb, în baza art. 969 C. civ., reclamanta este îndreptățită să primească prețul lucrărilor efectuate. Prin procesul - verbal de predare - primire, încheiat la data de 11 mai 2006, reclamanta a predat iar pârâta a preluat autorizația de construire și documentația tehnică vizată spre neschimbare în original, anexă la autorizația de construire.

Prin semnarea acestui proces - verbal pârâta a declarat că recunoaște finalizarea documentației faza P.A.C. și obținerea autorizației de construire. Potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză, părțile din proiect predate și recepționate însumează 42,83 % din lucrarea totală la care reclamanta s-a obligat prin contract, neavând relevanță dacă pârâta nu a folosit în totalitate proiectul întocmit. Referitor la a treia rată din preț, pentru finalizarea proiectelor faza P.T., s-a reținut că reclamanta nu a dovedit, însă, executarea acestei lucrări. Numai notificarea trimisă pârâtei nu poate constitui o dovadă a întocmirii corespunzătoare a acestei lucrări, din moment ce ea nici nu a fost recepționată de către pârâtă, nici nu a fost prezentată expertului tehnic.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs ambele părți, în termenul legal. Reclamanta fără a motiva în drept recursul, a invocat încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 969 C. civ., și a arătat prin raportare la probele cauzei și dispozițiile art. 5 din contract, că instanța de apel a considerat greșit că lucrarea s-a executat doar în proporție de 42,83 % și nu de 60 %, și a luat act de declarația de denunțare unilaterală a contractului de către pârâtă deși aceasta nu poate produce niciun fel de efecte, pârâta fiind în culpă pentru nerecepționarea lucrărilor executate, încât trebuia obligată la plata întregii sume pretinse. Pârâta a invocat motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a arătat că, potrivit interpretării corecte care trebuie dată art. 5 și 7 din contract, rezultă că reclamanta este cea care avea obligația de a emite facturi în baza cărora să se facă plata, astfel că, în lipsa acestora, nu se poate reține nicio culpă, neexistând nicio dispoziție în sensul plății unui avans la un anumit termen. În acest sens, sunt și dispozițiile art. 134 din C. fisc. De asemenea, în mod greșit s-a reținut ca valabilă varianta I a raportului de expertiză privind realizarea contractului în proporție de 42,83 % fără a se ține cont, totodată, de neîndeplinirea de către reclamantă a propriilor obligații contractuale de predare a proiectului P.A.C. și de predare a lucrărilor în faza D.T.

și D.E., respectiv de asigurare a asistenței tehnice la fazele determinate a cărei valoare este cuprinsă în valoarea proiectelor, aspecte avute în vedere de expert în cealalaltă variantă. Recurenta - pârâtă a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta - reclamantă solicitând respingerea acestuia ca nefondat. Analizând ambele recursuri se găsesc nefondate. Referitor la recursul formulat de reclamantă, se constată că, față de criticile formulate, acesta se încadrează, în drept, în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Potrivit clauzei inserată în art. 5 din contract, este adevărat că părțile au stabilit că valoarea lucrărilor contractate este de 89.836 euro din care, 30 % reprezintă suma de 26.950,8 euro + T.V.A.

- avans la data semnării, 30 % reprezintă suma de 26.950,8 euro + T.V.A. la finalizarea proiectului - faza P.A.C., 30 % reprezentând aceeași sumă la finalizarea proiectului - faza PT și 10 % reprezintă suma de 8.983,6 euro + T.V.A., la întocmirea proiectelor - faza D.E., dar aceasta nu poate conduce la concluzia că instanța de apel trebuia să aibă în vedere realizarea contractului în proporție de 60 % doar prin adiționarea procentelor pe faze de execuție și nu astfel cum a procedat, prin aprecierea probelor raportat la întregul obiect al contractului și a lucrărilor efectiv executate și recepționate.

Prin urmare, nu se poate reține încălcarea art. 5 din contract, respectiv a art. 969 C. civ., obligarea pârâtei doar la plata sumei reținută de instanța de apel neavând, pe de altă parte, legătură nici cu denunțarea contractului, căreia nu i s-a dat eficiență, în sensul pretins de parte, ci este rezultatul aprecierii probelor care nu pot fi reevaluate în această fază procesuală față de caracterul nondevolutiv al recursului. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins, ca nefondat. Privitor la recursul formulat de pârâtă se constată că, deși, se invocă doar temeiul de drept prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., aceasta aduce critici care se subsumează și dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., limite în care va fi încadrată și analizată cererea de recurs. În legătură cu susținerea potrivit căreia instanța a interpretat greșit obligațiile contractuale derivate din art. 5 și 7 din contract se constată că, într-adevăr, aceste clauze fac referire la obligația reclamantei de a emite facturi pentru lucrările executate, dar aceasta nu presupune în interpretarea corectă, dată de instanța de apel, că în lipsa emiterii acestora pârâta nu datorează prețul pentru lucrările executate, de vreme ce, au fost recepționate. Cât privește referirea recurentei - pârâte la dispozițiile C. fisc., încălcarea acestuia este sancționată, conform unor norme specifice, fără a avea influență asupra convenției părților care produce efectele juridice în limitele asumate, din care rezultă atât obligația de plată a unui avans cât și plata pe faze de execuție.

Prin urmare, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat. Prin celălalt motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pârâta aduce de fapt critici pe fond privind obligarea sa la plata unei sume mai mari decât cea datorată prin raportare la probele administrate, mai precis expertiza tehnică, care prin varianta I nereținută de instanță a propus o altă sumă ca datorată or, așa cum s-a arătat deja, în această cale extraordinară nu se pot reaprecia probele, recursul putând viza în cadrul acestui motiv numai nelegalitatea hotărârii, nu și netemeinicia acestora, sens în care trebuie apreciată și excepția de neexecutare ca mijloc de apărare. Față de cele arătate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. raportat la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. va fi respins și recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC D.S. SRL Brașov și de pârâta SC L.U.C.S. SA Brașov, împotriva Deciziei Curții de Apel Brașov nr. 26 din 29 februarie 2008 , ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2008.