ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3725/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3725/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC D.S. SRL a chemat în judecată
pe pârâta SC L.U.C.S. SA, solicitând obligarea la plata sumei de 79.683,30 euro
sau echivalentul în lei la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Brașov, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2443/C/28
mai 2007 a admis în parte acțiunea, a obligat-o pe pârâtă să plătească
reclamantei suma de 5.190,4 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor
efectuate de proiectant până la data sistării lucrărilor și neachitate de către
client și la suma de 393,06 lei, cheltuieli de judecată, respingând restul
pretențiilor.
Împotriva acestei
hotărâri au formulat apel ambele părți.
Prin Decizia
nr. 26/Ap din 29
februarie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis în parte
apelul formulat de reclamantă și, pe cale de consecință, a respins apelul
formulat de pârâtă, a schimbat în parte hotărârea instanței de fond și a
obligat-o pe pârâtă să îi plătească reclamantei suma de 17.812,33 euro sau
contravaloarea în lei a acestei sume la data plății, în loc de 5.190,4 lei și
la 586 lei cheltuieli de judecată în loc de 393,06 lei.
A obligat-o pe pârâtă
și la 463 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de apel a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de
plată integrală a primei rate fapt care a atras, potrivit art. 4.2 din
contract, decalarea corespunzătoare a obligației sale.
Prima plată făcută de
către pârâtă a fost de 8.000 de euro, la data de 12 decembrie 2005. Întrucât
această sumă a reprezentat doar o parte din prima rată care trebuia plătită la
data încheierii contractului, termenul de predare a primei faze a lucrării nu a
început să curgă nici la această dată.
Clauza stipulată la art.
11.1.4., în conformitate cu care pârâta se obliga să-i achite reclamantei
sumele convenite conform art. 5 coroborat cu art. 6 și art. 7, după semnarea procesului
- verbal de predare - primire, nu are aplicabilitate în cazul primei rate, de
26.950,8 euro, care trebuia achitată la data semnării contractului. Față de
dispozițiile art. 982 C. civ., în conformitate cu care clauzele unui contract
alcătuiesc un întreg, neputând fi desprinse din contextul în care se
încadrează, încât s-a apreciat că aplicarea art. 11.1.4. nu poate determina
ineficiența obligației asumate de pârâtă prin art. 5 din contract, de a achita
prima rată la data încheierii contractului.
Cum pârâta nu și-a
îndeplinit obligația de plată integrală a primei rate nici măcar după primirea
primelor trei faze ale proiectului, declarația acesteia de reziliere a
contractului nu poate produce efecte, întrucât rezilierea poate fi cerută numai
de partea care și-a executat obligațiile contractuale. În schimb, în baza art. 969
C. civ., reclamanta este îndreptățită să primească prețul lucrărilor efectuate.
Prin procesul -
verbal de predare - primire, încheiat la data de 11 mai 2006, reclamanta a
predat iar pârâta a preluat autorizația de construire și documentația tehnică
vizată spre neschimbare în original, anexă la autorizația de construire. Prin
semnarea acestui proces - verbal pârâta a declarat că recunoaște finalizarea
documentației faza P.A.C. și obținerea autorizației de construire. Potrivit
expertizei tehnice efectuate în cauză, părțile din proiect predate și
recepționate însumează 42,83 % din lucrarea totală la care reclamanta s-a
obligat prin contract, neavând relevanță dacă pârâta nu a folosit în totalitate
proiectul întocmit.
Referitor la a treia
rată din preț, pentru finalizarea proiectelor faza P.T., s-a reținut că
reclamanta nu a dovedit, însă, executarea acestei lucrări. Numai notificarea
trimisă pârâtei nu poate constitui o dovadă a întocmirii corespunzătoare a
acestei lucrări, din moment ce ea nici nu a fost recepționată de către pârâtă,
nici nu a fost prezentată expertului tehnic.
Împotriva acestei
hotărâri au formulat recurs ambele părți, în termenul legal.
Reclamanta fără a
motiva în drept recursul, a invocat încălcarea de către instanță a
dispozițiilor art. 969 C. civ., și a arătat prin raportare la probele cauzei și
dispozițiile art. 5 din contract, că instanța de apel a considerat greșit că
lucrarea s-a executat doar în proporție de 42,83 % și nu de 60 %, și a luat act
de declarația de denunțare unilaterală a contractului de către pârâtă deși
aceasta nu poate produce niciun fel de efecte, pârâta fiind în culpă pentru
nerecepționarea lucrărilor executate, încât trebuia obligată la plata întregii
sume pretinse.
Pârâta a invocat
motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a
arătat că, potrivit interpretării corecte care trebuie dată art. 5 și 7 din
contract, rezultă că reclamanta este cea care avea obligația de a emite facturi
în baza cărora să se facă plata, astfel că, în lipsa acestora, nu se poate
reține nicio culpă, neexistând nicio dispoziție în sensul plății unui avans la
un anumit termen. În acest sens, sunt și dispozițiile art. 134 din C. fisc.
De asemenea, în mod
greșit s-a reținut ca valabilă varianta I a raportului de expertiză privind
realizarea contractului în proporție de 42,83 % fără a se ține cont, totodată,
de neîndeplinirea de către reclamantă a propriilor obligații contractuale de
predare a proiectului P.A.C. și de predare a lucrărilor în faza D.T. și D.E.,
respectiv de asigurare a asistenței tehnice la fazele determinate a cărei
valoare este cuprinsă în valoarea proiectelor, aspecte avute în vedere de
expert în cealalaltă variantă.
Recurenta - pârâtă a
formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta - reclamantă solicitând
respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând ambele
recursuri se găsesc nefondate.
Referitor la recursul
formulat de reclamantă, se constată că, față de criticile formulate, acesta se
încadrează, în drept, în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit clauzei
inserată în art. 5 din contract, este adevărat că părțile au stabilit că
valoarea lucrărilor contractate este de 89.836 euro din care, 30 % reprezintă
suma de 26.950,8 euro + T.V.A. - avans la data semnării, 30 % reprezintă suma
de 26.950,8 euro + T.V.A. la finalizarea proiectului - faza P.A.C., 30 %
reprezentând aceeași sumă la finalizarea proiectului - faza PT și 10 %
reprezintă suma de 8.983,6 euro + T.V.A., la întocmirea proiectelor - faza
D.E., dar aceasta nu poate conduce la concluzia că instanța de apel trebuia să
aibă în vedere realizarea contractului în proporție de 60 % doar prin
adiționarea procentelor pe faze de execuție și nu astfel cum a procedat, prin
aprecierea probelor raportat la întregul obiect al contractului și a lucrărilor
efectiv executate și recepționate.
Prin urmare, nu se
poate reține încălcarea art. 5 din contract, respectiv a art. 969 C. civ.,
obligarea pârâtei doar la plata sumei reținută de instanța de apel neavând, pe
de altă parte, legătură nici cu denunțarea contractului, căreia nu i s-a dat
eficiență, în sensul pretins de parte, ci este rezultatul aprecierii probelor
care nu pot fi reevaluate în această fază procesuală față de caracterul
nondevolutiv al recursului.
Având în vedere cele
de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9
C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins, ca nefondat.
Privitor la recursul
formulat de pârâtă se constată că, deși, se invocă doar temeiul de drept prevăzut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta aduce critici care se subsumează și
dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., limite în care va fi încadrată și
analizată cererea de recurs.
În legătură cu
susținerea potrivit căreia instanța a interpretat greșit obligațiile
contractuale derivate din art. 5 și 7 din contract se constată că, într-adevăr,
aceste clauze fac referire la obligația reclamantei de a emite facturi pentru
lucrările executate, dar aceasta nu presupune în interpretarea corectă, dată de
instanța de apel, că în lipsa emiterii acestora pârâta nu datorează prețul
pentru lucrările executate, de vreme ce, au fost recepționate.
Cât privește
referirea recurentei - pârâte la dispozițiile C. fisc., încălcarea acestuia
este sancționată, conform unor norme specifice, fără a avea influență asupra
convenției părților care produce efectele juridice în limitele asumate, din
care rezultă atât obligația de plată a unui avans cât și plata pe faze de
execuție.
Prin urmare, motivul
prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.
Prin celălalt motiv
de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pârâta aduce
de fapt critici pe fond privind obligarea sa la plata unei sume mai mari decât
cea datorată prin raportare la probele administrate, mai precis expertiza
tehnică, care prin varianta I nereținută de instanță a propus o altă sumă ca
datorată or, așa cum s-a arătat deja, în această cale extraordinară nu se pot
reaprecia probele, recursul putând viza în cadrul acestui motiv numai nelegalitatea
hotărârii, nu și netemeinicia acestora, sens în care trebuie apreciată și
excepția de neexecutare ca mijloc de apărare.
Față de cele arătate,
în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 8 și 9 C.
proc. civ. va fi respins și recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursurile
declarate de reclamanta SC D.S. SRL Brașov și de pârâta SC L.U.C.S. SA Brașov,
împotriva Deciziei Curții de Apel Brașov nr. 26 din 29 februarie 2008
,
ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 decembrie 2008.