ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3756/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3756/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 954/ COM din22 mai
2007, Tribunalul Bihor a respins acțiunea comercială formulată și precizată de
reclamanții B.L. și B.C., ambii domiciliați în Oradea, în contradictoriu cu
pârâta SC I.D.C. SA.
A fost respinsă cererea
reconvențională.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța de fond a reținut că, prin Contractul de execuție cu plata pe stadii
de execuție nr. 35 din 24 decembrie 2004, încheiat între M.T.S.L. Gmbh
(beneficiar), B.L. (utilizator) și SC I. SA (executant), executantul s-a
obligat să realizeze, pe cheltuiala beneficiarului, o construcție tip S. în
varianta cărămidă, conform caracteristicilor tehnice standard, listei de
lucrări suplimentare convenite între părți și planurilor anexe la contract,
construcție ce urma a fi edificată pe lotul EB/5 și finalizată la data de 26
septembrie 2005. Valoarea totală a contractului a fost stabilită la suma de
45.259 Euro + TVA, din care utilizatorul urma să achite avans către SC I. SA,
la data de 21 decembrie 2004 suma de 4.526 Euro + TVA. Suma de 40.733 Euro +
TVA urma să fie achitată de beneficiar în funcție de stadiul de execuție al
lucrării și a sumelor stabilite pentru fiecare stadiu, pe baza unui proces
verbal de recepție.
Pentru efectuarea lucrărilor de
construcție menționate în contractul 35/2004, între Primăria Municipiului
Oradea și reclamantul B.L. s-a încheiat, la data de 9 februarie 2005,
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 334/2005, având ca obiect imobilul înscris
în CF NDF nr. 5136 Oradea cu nr. cad. 5529, în natură teren în suprafață de 240
mp, situat în lotul EB 75 din cartierul de locuințe Europa Oradea, dosar nr. 9022/2005.
La data de 15 februarie 2007, pârâta
SC I. SA, prin adresa nr. 257, a înștiințat pe reclamantul B.L. că beneficiarul
contractului de execuție construcție M.T.S.L. Gmbh nu și-a îndeplinit
obligațiile de plată, înregistrând întârzieri în achitarea sumelor datorate
conform contractului menționat.
Prin aceeași adresă, s-a adus la
cunoștința utilizatorului că valoarea stadiilor executate de SC I. SA și
neachitate de beneficiar este în sumă de 30.710 Euro + TVA și că în termen de 5
zile de la primirea prezentei adrese să-și exprime poziția cu privire la un nou
contract de execuție, în care reclamantul să aibă calitatea de beneficiar,
dosar nr. 9022/2005.
Pârâta, prin adresele nr. 1324 din 22
august 2005 și 1624 din 30 septembrie 2005, adresate reclamantului B.L., i-a
solicitat acestuia să se prezinte la sediul pârâtei în vederea încheierii unui
nou contract de execuție, comunicându-i totodată și un model de contract care
urma să fie semnat de către părți, dosar nr. 9022/2005.
Prin adresele menționate mai sus s-a
adus la cunoștința reclamantului faptul că, contractul de execuție nr. 35/2004
a fost reziliat la data de 1 iulie 2005 cu beneficiarul M.T.S.L. în baza
pactului comision de grad 4 prevăzut în contract la pct. 72.
La data de 3 octombrie 2005,
reclamanții au înștiințat pe pârâta SC I. SA că nu sunt de acord cu clauzele
noului contract de execuție notificat de către aceasta în oferta de contractare
nr. 64 din 1 septembrie 2005, întrucât, pe de o parte, invocă faptul că își va
exprima dreptul de preferință după ce executantul își va respecta obligațiile
asumate prin contractul nr. 35/2004, iar pe de altă parte, că penalitățile
invocate de executant nu cad în sarcina lor, ci a beneficiarului.
Prin contractul nr. 35/2004, părțile
au stabilit de comun acord, la cap. VII lit. b) pct. 7.2, că „Beneficiarul este
de drept în întârziere fără notificare, cerere de chemare în judecată sau altă
formalitate prealabilă, dacă întârzie achitarea sumelor datorate conform
prezentului contract. În cazul în care beneficiarul întârzie cu mai mult de 45
de zile achitarea sumelor datorate conform contractului, executantul poate
rezilia în mod unilateral contractul, fără punere în întârziere, cerere de
chemare în judecată sau altă formalitate prealabilă, transmițând în acest sens
beneficiarului o notificare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire, cu 15 zile înainte de momentul la care rezilierea devine efectivă”.
Potrivit pct. 7.9 din contract, „ca
urmare a rezilierii în condițiile art. 7.2, executantului îi vor reveni sumele
neachitate aferente stadiului fizic al construcției și daune de 13 % din
valoarea contractului. În măsura în care beneficiarul, în termen de 15 zile de
la momentul rezilierii, va desemna un nou beneficiar, care să preia contractul
de execuție cu executantul, iar acest nou beneficiar este acceptat de
executant, sau utilizatorul își exercită dreptul de preferință, SC M.T.S.L. nu
va fi obligat la plata daunelor de 13 % din valoarea contractului”.
Potrivit pct. 7.9 din contract, „în
orice situație în care prezentul contract se reziliază din vina beneficiarului,
utilizatorul are un drept de preferință la încheierea contractului de execuție
pentru finalizarea construcției”.
S-a mai stabilit prin contractul
menționat că utilizatorul nu are dreptul de a rezilia prezentul contract, acest
drept revenind în exclusivitate beneficiarului, în condițiile prevăzute în
prezentul contract (pct. 7.11).
Din clauzele contractuale menționate
mai sus reiese că părțile au stabilit un pact comision de grad 4 în ce privește
rezilierea contractului față de beneficiar (pct. 7.2), iar față de utilizator
nu s-a prevăzut un astfel de pact, fapt pentru care, în ce-l privește pe acesta
din urmă, sunt incidente dispozițiile art. 969 și 1075 C. civ.
De asemenea, conform pct. 7.9 din
contract, utilizatorul are un drept de preferință la încheierea unui nou
contract de execuție pentru finalizarea construcției.
În lipsa unui astfel de contract, s-a
apreciat că nu există temei legal sau contractual în baza căruia pârâta să fie
obligată să predea locuința în litigiu către reclamanți. Faptul că s-a încercat
de către pârâtă să se încheie un nou contract de execuție, iar reclamanții nu
au fost de acord cu clauzele acestui contract, în lipsa unei solicitări exprese
către instanța de judecată care să rezolve litigiul sub acest aspect, cererea
formulată de reclamanți, în ce privește capetele 1 și 2 au fost apreciate ca
inadmisibile, raportat la art. 111 C. proc. civ., iar celălalt capăt de cerere,
privind obligarea pârâtei la predarea locuinței, ca nefondat.
În ce privește cererea reconvențională
formulată de pârâta SC I. SA, instanța a constatat că aceasta este nefondată,
întrucât, în ce-l privește pe utilizator, contractul menționat mai sus nu
prevede un pact comisoriu de gradul 4, față de care instanța să se limiteze în
a constata rezilierea acestuia.
Față de cele reținute, instanța a
respins atât cererea principală cât și cererea reconvențională.
Împotriva hotărârii pronunțate de
prima instanță au declarat apel în termen și legal timbrat reclamanții B.L. și
B.C. și pârâta SC I.D.C. SA VOLUNTARI.
Reclamanții prin apel au solicitat
admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii
acțiunii precizate și obligării pârâtei să le predea construcția, cu plata
cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel
reclamanții au învederat că în hotărârea apelată există o evidentă contradicție
între dispozitiv și considerente, în situația în care s-a reținut că față de
reclamanții apelanți, utilizatori în contractul de execuție construcție nr. 35/2004
sunt incidente dispozițiile art. 969, 1075 C. civ., însă a fost respinsă
cererea de predare a locuinței.
S-a probat în cauză că din culpa
exclusivă a pârâtei nu s-a putut achita plata prețului integral prin neemiterea
facturilor, deși era cumpărător de bună-credință și contractul era perfect
valabil, fiind achitat avansul pretins, iar diferența urma a fi achitată din
resurse proprii, evident după comunicarea proceselor-verbal de recepție pe faze
de lucrări. Reaua-credință a pârâtei în derularea contractului a fost dovedită
prin comunicarea unui nou contract cu preț mult peste cel negociat. Din
cuprinsul contractului rezultă în mod evident că locuința a fost construită
pentru reclamanții apelanți care au achitat și avansul, iar prin adresele
trimise către SC I. SA a fost exprimată clar și neechivoc intenția de a
continua contractul în calitate de beneficiar, din punct de vedere juridic
realizându-se acordul de voință ca și la o vânzare-cumpărare.
În consecință, reclamanții apreciază
că sub aspectul capătului de cerere apelate, situația de fapt nu a fost
reținută corespunzător de prima instanță.
Prin apelul său pârâta SC I.D.C. SA
Voluntari, a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței
apelate în sensul admiterii cererii reconvenționale și constatarea că,
contractul de execuție construcție cu plata pe stadii de execuție nr. 35/2004
este reziliat începând cu data de 30 septembrie 2005, cu obligarea intimaților
la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel
pârâta a învederat instanței că în mod greșit s-a respins cererea
reconvențională pe considerentul că, în ce-l privește pe utilizator, contractul
nu prevede un pact comisoriu de gradul IV față de care instanța să se limiteze
a constata rezilierea contractului, deși este evident că actul juridic s-a
reziliat de plin drept din culpa exclusivă a beneficiarului și datorită
neuzării dreptului de preferință a utilizatorului pentru încheierea unui nou
contract.
Apelanta-pârâtă a mai arătat că
motivarea instanței de fond, că rezilierea contractului nu operează față de
toate părțile semnatare ale contractului, ci numai pentru unele, este greșită
și peste voința reală a părților și cu încălcarea principiilor interpretării
contractelor.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul
cauzei intimații apelanți B.L. și B.C. au solicitat respingerea apelului
declarat de apelanta SC I.D.C. SA arătând că, în sarcina lor nu se poate reține
nici o culpă în derularea contractului, neputându-se dispune rezilierea
contractului.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 174/C/2007-A din 27
noiembrie 2007, a admis apelul pârâtei SC I.D.C. SA VOLUNTARI declarat
împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis cererea
reconvențională formulată de pârâtă și în consecință a constatat reziliat,
începând cu data de 30 septembrie 2005 contractul de execuție construcții cu
plata pe stadii de execuție nr. 35/2004. A menținut restul dispozițiilor
sentinței apelate și a obligat intimații-reclamanți să plătească apelantei
pârâte suma de 1.728,45 lei, cheltuieli de judecată în fond și în apel.
Prin aceeași decizie a fost respins,
ca nefundat, apelul declarat de reclamanții B.L. și B.C.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut, în esență, că beneficiarul contractului de execuție M.T.S.L. Gmbh
nu și-a îndeplinit obligațiile de plată, fapt comunicat la data de 15 februarie
2007 de către SC I. SA apelantului B.L., căruia i s-a solicitat, ca în termen
de 5 zile de la primirea adresei să-și exprime poziția cu privire la un nou
contract de execuție în care aceasta să dobândească calitatea de beneficiar.
Datorită neachitării datoriilor
scadente de plată pe care și le-a asumat beneficiarul contractului de execuție,
în temeiul pactului comisoriu, contractul de execuție nr. 35/2004 a fost
reziliat la data de 1 iulie 2005.
Instanța de apel a reținut că deși
pactul comisoriu a fost prevăzut ca o sancțiune față de una din părțile
contractante și sancțiunea a fost aplicată, aceasta duce la desființarea
contractului încheiat față de toate părțile, fapt care în speță rezultă din
cuprinsul clauzei 7.9 din contract.
Cu privire la apelul reclamanților
instanța de apel a reținut că în lipsa încheierii unui nou contract cu
executantul lucrării de construcție, în temeiul dreptului de preferință pe care
i l-a acordat acesta, reclamanții nu pot invoca nici un temei legal sau
contractual prin care pârâta să fie obligată să-i predea locuința în litigiu.
Împotriva deciziei pronunțată în apel,
reclamanții B.L. și B.C., în termen legal au declarat recurs, pentru motivele
de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Prin motivele de nelegalitate invocate
reclamanții arată că prin recunoașterea achitării avansului, parte din preț, a
calității de proprietari ai terenului, loc de casă, înscris în cartea funciară,
au făcut dovada valabilității contractului care produce efecte juridice și mai
mult și-au exprimat dreptul de preferință prin manifestarea intenției, în scris
pentru încheierea contractului privind finalizarea lucrărilor după rezilierea
contractului cu M.T.S.L.
Recurenții mai arată că este evident
că și-au îndeplinit obligațiile contractuale, nu li se poate reține nici o
culpă în derularea contractului, instanța nu putea să dispună rezilierea
contractului nr. 35/2004 și deci rezultă că probele de la dosar au fost greșit
apreciate respectiv s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, mai
mult instanța a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,
incidente prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.
Se mai menționează că decizia a fost
dată cu aplicarea greșită a legii în condițiile în care intimata nu le-a
comunicat niciodată rezilierea contractului, dar instanța a reținut efectul
rezilierii, și potrivit clauzelor contractuale nu se poate reține nici o culpă
a utilizatorului în executarea contractului cu prestări succesive, având
calitate de utilizator în contractul tripartit, nu aveau nici o obligație în
acest sens.
În ceea ce privește faptul că nu și-au
exprimat dreptul de preferință la încheierea contractului pentru finalizarea
construcției, reclamanții arată că au răspuns imediat, în scris,
manifestându-și intenția finalizării lucrărilor prin finanțare proprie, până la
concurența prețului, dar intimata le-a comunicat o ciornă a unui nou contract
la un preț mult majorat cât și alte date nereale și chiar și plata unor
penalități.
Recurenții arată că prin exercitarea
dreptului de preferință au dobândit calitatea de beneficiari ai lucrării
contractate, cu obligația predării acesteia de către intimată.
Recurenții conchid susținând că în mod
nelegal instanța a admis cererea reconvențională și a constatat rezilierea
contractului de execuție construcții nr. 35/2004 începând cu data de 30
septembrie 2005.
Pentru motivele invocate, recurenții
au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în
sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată, în sensul constatării că
nu este reziliat contractul nr. 35/2004, cu consecința obligării intimatei să
predea construcția tip S. – lotul EB 75 Cartier Europa Oradea și a respingerii
cererii reconvenționale ca nefondată, cu cheltuieli de judecată în toate
instanțele.
Recursul declarat de reclamanți este
fondat și urmează a fi admis, modificată în tot decizia recurată, în sensul
respingerii ca nefondat a apelului pârâtei, admiterea apelului formulat de
reclamanți împotriva sentinței tribunalului care va fi schimbată în parte,
admisă în parte cererea principală constatând valabilitatea contractului nr. 35/2004
și va fi respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la predarea
construcției. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței privind
respingerea cererii reconvenționale, pentru următoarele considerente:
Analizând decizia atacată în raport de
actele și înscrisurile dosarului și de motivele de nelegalitate invocate de
reclamanți, s-a constatat că hotărârea nu este legală și este incident în cauză
pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., instanța de apel a interpretat greșit
contractul nr. 35/2004 încheiat de părți.
Astfel, între reclamanta, pârâtă și M.T.S.L.
Gmbh, în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul tripartit de execuție
cu plata pe stadii de execuție, nr. 35/2004, prin care pârâta SC I. SA, în
calitate de executant s-a obligat să realizeze pe cheltuiala beneficiarului M.T.S.L.,
construcția cu caracteristicile tehnice arătate în contract până la data de 26
septembrie 2005, din valoarea contractului avansul în sumă de 4.526 euro + TVA
a fost achitat de utilizatorul B.L., iar diferența de preț de către beneficiar
în funcție de stadiul de execuție al lucrării și a sumelor stabilite pentru
fiecare stadiu pe baza unui proces-verbal de recepție.
Anterior încheierii acestui contract
între reclamantul B.L., în calitate de utilizator și societatea M.T.S.L. Gmbh
finanțator locator, s-a încheiat contractul de leasing nr. 1271 din 21
decembrie 2004, prin care finanțatorul s-a obligat în favoarea utilizatorului
să-i finanțeze acestuia în condițiile stabilite în contract, în sistem leasing
imobiliar, locuința ce urma a o construi executantul SC I. SA.
În cuprinsul contractului de execuție
tripartit nr. 35/2004, la capitolul obligațiile părților, nu s-au stipulat
decât obligații contractuale în favoarea executantului lucrării SC I. SA și a
beneficiarului lucrării M.T.S.L. GMBH, lucrarea urmând a fi efectuată pe cheltuiala
beneficiarului, stipulându-se pactul comisoriu de gradul IV de la art. 7.2 în
favoarea executantului în caz de neplată a sumelor datorate de finanțator. În
cuprinsul contractului, executantul și-a asumat față de utilizatorul B.L. o
singură obligație și anume aceea stipulată la art. 7.9 de a acorda un drept de
preferință la încheierea contractului pentru finalizarea construcției în caz de
reziliere în orice situație a contractului din vina beneficiarului M.T.S.L.
În speță,
beneficiarul contractului de execuție M.T.S.L. GMBH nu și-a îndeplinit
obligațiile de plată asumate, fapt comunicat de către pârâta SC I. SA
reclamanților la data de 15 iulie 2005, 22 august 2008 și la data de 30
septembrie 2008 solicitând, ca în termen de 5 zile de la primirea adresei din
15 iulie 2005, reclamanții să-și exprime poziția cu privire la un nou contract
de execuție în care să dobândească calitate de beneficiar.
Datorită neachitării
sumelor scadente de plată pe care și le-a asumat beneficiarul contractului de
execuție M.T.S.L. GMBH, în temeiul art. 7.2 din contractul nr. 35/2004
executantul a reziliat contractul.
Față de
considerentele anterior menționate, considerente ce rezultă din analiza și
interpretarea contractului tripartit încheiat între părți, Înalta Curte apreciază
că decizia atacată este nelegală sub aspectul admiterii cererii reconvenționale
și pe cale de consecință constatarea rezilierii contractului nr. 35/2004
începând cu data de 30 septembrie 2004, în temeiul pactului comisoriu prevăzut
în contract.
Așa fiind, Înalta
Curte constată că în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de pct.
8 al art. 304 C. proc. civ., deoarece rezilierea contractului tripartit față de
recurenții-reclamanți trebuia constatată prin hotărâre judecătorească
definitivă, având în vedere că beneficiarul M.T.S.L. nu și-a îndeplinit
obligațiile contractuale asumate prin contract iar pactul comisoriu de grad IV
conținut de capitolul privind rezilierea contractului la art. 7.2, nu poate fi
invocat față de utilizator.
Deci, având în vedere
motivele arătate, Înalta Curte apreciază ca fiind fondată critica din recurs
invocată de reclamanți cu privire la greșita admitere a cererii reconvențională
formulată de către pârâtă.
Critica reclamanților
referitoare la respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la
predarea locuinței contractate, nu este fondată, întrucât, contractul tripartit
semnat de părți, și anume clauza prevăzută de cap. III pct. 3.4 prevede „la
data finalizării lucrărilor, executantul are obligația să predea beneficiarului
cheile imobilului împreună cu documentația tehnică a centralei termice,
manualul de utilizare a instalațiilor prevăzute și în anexa la contract.”
Față de prevederea
menționată rezultă că nu ar avea temei contractual obligarea pârâtei la
predarea construcției către reclamanți din contractul părților rezultă că
beneficiar al construcției este finanțatorul M.T.S.L.
Clauzele contractului
tripartit încheiat de părți nu pot fi modificate unilateral, iar faptul că
reclamanții și-au manifestat dreptul de preferință privind încheierea unui nou
contract de execuție, drept de preferință prevăzut de art. 7.9 din contract, nu
poate justifica încălcarea voinței părților, exprimată la încheierea
contractului.
În consecință, având
în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) C.
proc. civ., recursul declarat de reclamanți va fi admis, modificată în tot
decizia recurată, în sensul admiterii apelului formulat de reclamanți împotriva
sentinței de fond și respingerea, ca nefondat, a apelului pârâtei, va schimba
în parte sentința și va admite în parte cererea principală constatând
valabilitatea contractului nr. 35/2004. Va respinge capătul de cerere referitor
la obligarea pârâtei la predarea construcției, menținând celelalte dispoziții
ale sentinței privind respingerea cererii reconvenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de reclamanții B.L. și B.C. împotriva deciziei nr. 174/C/2007-A
din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal.
Modifică
în tot decizia recurată în sensul că admite apelul formulat de reclamantă
împotriva sentinței nr. 954/ COM din 22 mai 2007 a Tribunalului Bihor.
Schimbă
în parte sentința. Admite în parte cererea principală. Constată valabilitatea
contractului nr. 35/2004. Respinge capătul de cerere referitor la obligarea
pârâtei la predarea construcției. Menține celelalte dispoziții ale sentinței
privind respingerea cererii reconvenționale.
Respinge,
ca nefundat, apelul declarat de pârâta SC I.D.C. SA VOLUNTARI împotriva
sentinței nr. 954 din 22 mai 2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 decembrie 2008.